Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.02.2010
respins

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1121/2010

HOTĂRÂRE
23.02.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1121/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 258 din 20 februarie 2006, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins excepția lipsei calității procedurale active a reclamantei M.E., a admis contestația formulată de reclamanții M.C., P.N. și M.E., în contradictoriu cu pârâta SC P. SA, a anulat decizia nr. 292 din 4 iulie 2005 și a obligat-o pe aceasta să soluționeze notificările formulate de reclamanți, în sensul stabilirii de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești cu privire la bunurile mobile și imobile ce au format obiectul acestei notificări. Tribunalul a apreciat că reclamanții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite conform art. 3 din Legea nr. 10/2001.

Nu a fost primită susținerea pârâtei potrivit căreia procurile de reprezentare nu sunt producătoare de efecte juridice, întrucât situația expusă reprezintă doar o cauză de nulitate relativă ce poate fi acoperită prin semnarea notificărilor expediate în condițiile legii speciale. Tribunalul a concluzionat, raportat la fazele administrate în cauză, că pârâta a recunoscut calitatea de proprietar a reclamanților asupra terenului pe care sunt amplasate sondele și utilajele petroliere, date fiind contractele de închiriere încheiate între părți. S-a reținut, totodată, că bunurile revendicate au existat în patrimoniul autorilor reclamanților, că acestea au fost preluate în mod abuziv de statul comunist și că pe terenurile ce au format obiectul contractelor de închiriere se află în funcțiune aceleași foraje și amenajări de exploatare petrolieră.

Au fost înlăturate susținerile pârâtei referitoare la lipsa de identitate în ceea ce privește sondele, echipamentele și utilajele de exploatare, întrucât nu are relevanță numerotarea ulterioară a acestor bunuri în evidențele pârâtei. Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâta SC P. SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică. S-a susținut, pe cale de excepție, că nu s-a dovedit calitatea procesuală activă a reclamantei M.E., dat fiind faptul că numele acesteia nu apare în cuprinsul notificărilor depuse la dosar, iar decizia contestată nu a fost emisă și pe numele său. Pe fondul cauzei, pârâta-apelantă a susținut că prima instanță a ignorat notificarea nr. 47/2003 și că regimul juridic al terenurilor este reglementat de dispozițiile Legii nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, care fac referire la regimul terenurilor extravilane pe care sunt amplasate instalații sau alte construcții industriale.

În ceea ce privește solicitarea reclamanților referitoare la obiecțiunea despăgubirilor prin echivalent pentru bunurile mobile, sonde, echipamente și instalații, s-a susținut că, prin cercetările efectuate la fața locului, s-a constatat imposibilitatea identificării acestora, întrucât există neconcordanțe evidente între elementele de identificare conținute în inventarul încheiat la data de 31 decembrie 1947 și inventarele anexate la procesele verbale încheiate la 28 ianuarie 1949, 2 februarie 1949 și 12 ianuarie 1949. S-a învederat că, pentru ipoteza în care bunurile solicitate nu se regăsesc în patrimoniul societății apelante, dispozițiile incidente în cauză sunt cele prevăzute de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și, pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 764 A din 23 octombrie 2008, a admis apelul formulat de pârâta SC P. SA și a schimbat în parte sentința tribunalului, în sensul că obligația stabilită în sarcina acesteia va viza exclusiv stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru bunurile mobile – utilaje și instalații, în sensul dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că este neîntemeiată critica vizând lipsa calității procesuale active a reclamantei M.E., întrucât notificarea nr. 939 C/2001 cuprinde și numele acesteia în preambul, această mențiune fiind evidențiată de însuși conținutul notificării depuse la dosar.

Împrejurarea că notificarea menționată nu a fost semnată de persoana care se consideră îndreptățită la reparația civilă în temeiul Legii nr. 10/2001, a fost analizată în contextul depunerii la dosar, ulterior, a procurilor de reprezentare date de M.(născută M.)E. lui M.C., considerându-se, astfel, că se acoperă neregularitatea procedurală invocată. Referitor la fondul cauzei, s-a constatat că motivele de apel sunt întemeiate numai în parte, respectiv în ceea ce privește situația juridică a terenului în litigiu. S-a avut în vedere că intimații au renunțat la cererea privind restituirea în natură a terenurilor pe care sunt amplasate forajele, astfel că obiectul judecății îl formează numai măsurile reparatorii pentru foraje, utilaje, echipamente și amenajări determinate prin expertiză ca existând la data notificărilor.

S-a reținut că înscrisurile depuse la dosar au dovedit o situație, necontestată de partea adversă, în sensul că M.C. este proprietarul terenului în litigiu, motiv pentru care, în această calitate, s-a procedat la încheierea contractelor de închiriere. În ceea ce privește bunurile mobile pentru care reclamanții au formulat cerere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent (sonde, utilaje de foraj și exploatare), s-a constatat că s-a dovedit faptul efectiv al preluării prin inventarul întocmit la data de 28 ianuarie 1949, procesul verbal din 12 ianuarie 1949, procesul verbal din 9 aprilie 1949, inventarul din 2 februarie 1949, inventarul din 6 aprilie 1949, inventarul din 31 decembrie 1947, precum și înscrisurile depuse la dosar chiar de către apelantă, respectiv actele de proprietate ale fostelor exploatări petroliere (filele 156-158).

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.6 din Legea 10/2001, care configurează atât domeniul de incidență al acestui act normativ, dar și procedura concretă de restabilire a situației anterioare pentru persoanele îndreptățite, statuând că măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse. Instanța de apel a reținut că nu s-a făcut dovada în sensul că bunurile solicitate de reclamanți ar fi fost înlocuite, casate sau distruse și a valorificat expertiza de specialitate efectuată de ing. I.E. S-a apreciat că apelanta urmează ca, într-un termen rezonabil, să efectueze operațiunile de identificare la fața locului a bunurilor solicitate, în prezența reclamanților și în temeiul tuturor înscrisurilor relevante depuse la dosar și să emită decizia administrativă în acest sens.

Intimații reclamanți au formulat la 7 ianuarie 2009, o cerere de lămurire a înțelesului dispozitivului deciziei menționate, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 281/1 C. proc. civ., aceasta fiind respinsă prin încheierea Curții de Apel București, secția a III-a civilă, pronunțată în Camera de Consiliu la 16 aprilie 2009. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții M.C., P.N. și M.E., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Motivele de recurs au reprodus întocmai motivele cererii pentru lămurirea dispozitivului hotărârii recurate, în sensul că, deși prin considerentele deciziei s-a dat eficiență și s-a validat expertiza efectuată în cauză, instanța de apel reținând că a fost stabilită și întinderea obligației de despăgubire în echivalent, în dispozitivul acesteia nu s-a mai precizat că obligația de a face a apelantei trebuie să respecte cuantumul stabilit prin expertiză.

Recurenții au susținut că modul de redactare a dispozitivului deschide calea pentru apelanta pârâtă să stabilească despăgubiri în alte limite, ceea ce ar putea conduce la noi litigii. S-a mai învederat că, deși hotărârea este pronunțată într-o cerere de realizare a dreptului, aceasta nu poate fi pusă în executare. Intimata pârâtă O.M.V.P. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Examinând criticile formulate prin motivele invocate, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: În preambulul recursului, reclamanții recurenți au precizat că împotriva aceleiași decizii au formulat și o cerere pentru lămurirea înțelesului dispozitivului hotărârii, în temeiul dispozițiilor art. 281 1 C. proc.

civ., cerere ce vizează aceleași aspecte. Această cerere a fost soluționată, fiind respinsă ca neîntemeiată prin încheierea de ședință a aceleiași instanțe, din 16 aprilie 2009. Această încheiere nu a fost atacată cu recurs conform dispozițiilor art. 281 3 C. proc.

civ., astfel că operează autoritatea de lucru judecat, de vreme ce motivele de recurs au fost deja deduse judecății și soluționate pe calea cererii de lămurire a înțelesului dispozitivului deciziei civile nr. 764 A din 23 octombrie 2008. Prin încheierea menționată instanța a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei, motivat de faptul că nu se pune problema validării expertizei efectuate în cauză sub alte aspecte decât cele precizate expres în motivarea hotărârii, întrucât a proceda în sensul celor solicitate de petenți, stabilirea și întinderea obligației de despăgubire în echivalent, ar însemna să se nesocotească cadrul procesual, respectiv restricțiile impuse de conținutul expres al normei art. 296 teza a II-a C. proc.

civ., apelantului neputându-i-se crea o situație mai grea în propria cale de atac. Pentru aceste considerente, Curtea va constata că nu se mai pot analiza criticile invocate prin motivele de recurs, întrucât s-ar încălca astfel principiul autorității lucrului judecat. Ca atare, urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă recursul reclamanților.

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții M.C., P.N. și M.E. împotriva deciziei nr. 764/A din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-10-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5418/2010
hotărâri, care a fost schimbată în parte. A fost admisă în parte acțiunea reclamantului, pârâta fiind obligată să emită dispoziție motivată cu propunerea de acordare a despăgubirilor pentru următoarele bunuri: - teren în suprafață de 4189 m
ÎCCJ 2008-06-24
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2645/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 28 mai 2003 reclamanții M.I. și M.F. au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare
ÎCCJ 2012-11-07
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6821/2012
ins ca urmare a faptului că apelul declarat de aceasta nu conține critici legate de identificarea terenului din litigiu prin raportul de expertiză întocmit de expert M.A. la prima instanță. Prin decizia civilă nr. 23A din 24 ianuarie 2012 C
ÎCCJ 2007-01-24
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 531/2007
urilor și existența fizică a bunurilor pe terenurile solicitate. La datele de 13 iunie 2005 și 17 iulie 2005 reclamantul M.P. a contestat în justiție cele trei decizii emise de SC P. SA, solicitând anularea lor și acordarea de măsuri repara
ÎCCJ 2011-06-23
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2504/2011
Transport al gazelor naturale. În raport de cele reținute, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a respins capătul de cerere în obligație de a face, și anume acela de obligare a pârâtelor la ridicarea conductelor ce traversează ter
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă