ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3477/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la

data de 25 septembrie 2009, la Judecătoria Satu Mare

creditoarea C.N.A.D.N.R. SA

prin D.R.D.P. Cluj,

a solicitat, în cadrul procedurii somației de

plată, emiterea ordonanței care va cuprinde somația și

termenul de plată către debitoarea SC T.S.T. SRL Satu Mare, privind

obligația de plată a sumei de 153,00 EURO plătibil la cursul de

schimb al zilei comunicat de B.N.R., valabil pentru ultima zi din luna

anterioară datei achitării tarifului [(conform art. 6 din O.G. nr. 15/2002,

alin. (1) si (2)], cu

titlu de debit

reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de

drumuri

naționale din România ramase restante;

De asemenea, a mai solicitat

obligarea debitoarei la plata sumei de 222,92 Euro, plătibil la cursul de

schimb al B.N.R. valabil pentru ultima zi a lunii anterioară

scadenței ratei, reprezentând penalități de întârziere calculate

până la data de 24 august 2009 inclusiv, pentru neplata la termenele

și în cuantumul stabilit conform contractului a debitului, și mai

departe, până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de

judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul

judiciar.

Prin sentința civilă nr. 6597

din 27 noiembrie 2009, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompentenței

materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Oradea, reținându-se că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza a

II-a din Legea nr. 554/2004,contractele care stau la baza cererilor de chemare

în judecată formulate de creditorul C.N.A.D.N.R. SA sunt asimilate actelor

administrative, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din aceeași lege,

procedura de soluționare a acestor cereri constituie contencios

administrativ.

Prin sentința civilă nr. 72/CA/2010-PI

din 15 februarie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de

necompetență materială, invocată din oficiu, și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Satu Mare, reținând următoarele:

Contractul încheiat între

părți are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei

de drumuri naționale și, deși C.N.A.D.N.R. SA este o autoritate

publică centrală, cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004

nu sunt îndeplinite.

Astfel, reține curtea de apel,

contractul nu are ca obiect punerea în valoare bunurilor proprietate

publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea

serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu poate fi

calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să

atragă competența instanței de contencios administrativ în

soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului

administrativ.

Contractul privind eliberarea

rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are, în

opinia curții de apel, natura unui contract comercial, încheiat între o

autoritate publică și o societate comercială, prin care

autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a

rețelei de drumuri naționale.

Constatând existența

conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a sesizat

î

nalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în

vederea soluționării acestuia, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Verificând cauza, Curtea

constată că, în raport cu obiectul litigiului și având în vedere

dispozițiile legale incidente în cauză, competența

materială revine Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele ce vor

fi arătate în continuare.

Astfel, așa cum rezultă

din chiar conținutul cererii de chemare în judecată, obiectul

acesteia îl constituie emiterea unei ordonanțe de plată, în

condițiile O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea

întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din

contracte comerciale.

Conform art. 10 alin. (1) din actul

normativ susmenționat, „În cazul în care, ca urmare a verificării

cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declarațiilor părților, precum

și a celorlalte probe administrate, constată că cererea este

întemeiată, instanța emite o ordonanță de plată, în

care se precizează suma și termenul de plată”.

De asemenea, potrivit art. 5 alin. (l)

din același act normativ, „Cererea privind creanța de plată a

prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea

fondului cauzei în primă instanță”.

În speță, obiectul cererii

îl formează obligații contractuale neonorate de debitoare, potrivit

Contractului încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind

introducerea unor tarife de

utilizare

a

infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării

în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.

Din conținutul clauzelor

contractului și din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un

asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare

și condiționarea eliberării rovinietelor de plata ratelor

trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deținute.

În cauză, deci, nu ne

aflăm în prezența unui contract administrativ în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004

cu modificările și completările ulterioare, din moment ce

asemenea contracte, la care se referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în

vigoare la data respectivă, nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor

proprietate publică, ci eșalonarea plății în 4 rate

trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier.

De altfel chiar O.U.G. nr. 119/2007,

invocată în mod expres ca temei al cererii de chemare în judecată,

vizează în mod explicit contractele comerciale, având ca obiect de

reglementare măsuri de combatere a întârzierii executării

obligațiilor de plată rezultate din astfel de contracte.

Față de cele arătate,

cum în cauză este vorba de un contract de natură comercială,

având în vedere valoarea obiectului și ținând seama de

dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, raportat la cele

ale art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei

va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei privind pe C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. Cluj și SC T.S.T.

SRL Satu Mare în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.