ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4849/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamantul H.T. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, anularea hotărârii nr.

5378 din 12 decembrie 2008, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de

persoană refugiată și, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 1 august 1944 – 30 octombrie 1944, începând cu data de 1 noiembrie 2008.

În

motivarea acțiunii reclamantul a arătat că datorită conflictelor de frontieră

din vara anului 1944, populația localității Călata, care se afla pe teritoriul

românesc, lângă linia de graniță cu teritoriul ocupat de Statul Ungar ca urmare

a Dictatului de la Viena, a fost nevoită să se refugieze în alte localități din

Munții Apuseni, pentru a-și proteja viața.

În aceste condiții, în perioada 01 august - 30 octombrie 1944,

reclamantul, copil fiind, împreună cu părinții și frații săi au fost nevoiți să

se refugieze din localitatea Călata în localitatea Dealul Boții, comuna

Răchitele, județul Cluj, unde au stat până la eliberarea teritoriului de

graniță.

În susținerea acțiunii, reclamantul a

depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și

declarațiile autentificate ale unor martori.

Pentru elucidarea stării de fapt au fost

audiați martorii C.G. și R.E.

Martorii audiați sunt persoane care la rândul

lor sunt beneficiari ai Legii nr. 189/2000.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat

respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 163 din 14 aprilie

2009 Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 5378 din 12 decembrie

2008 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană

refugiată, în perioada 1 august 1944 – 31 octombrie 1944 și totodată să-i

acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând cu data de 1

noiembri2 2008.

Pentru a adopta această soluție, instanța

de fond a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada, prin probele

administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 și art. 2

din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta

Casa Județeană de Pensii Sălaj a declarat recurs criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs se susține că era

necesar a se fi prezentat și alte documente pe baza cărora să se dovedească

forma de persecuție pentru a se stabili calitatea de refugiat a reclamantului.

Ori în cazul de față documentele solicitate și prevăzute de lege nu au putut fi

prezentate de reclamant.

În fața instanței de recurs intimatul-reclamant

a depus o cerere prin care solicită îndreptarea erorii materiale strecurată în

dispozitivul sentinței recurate în sensul că drepturile trebuiau a fi acordate

începând cu data de 1 septembrie 2008 și nu 1 noiembrie 2008, cerere pe care Înalta

Curte nu o va analiza, deoarece instanța competentă să soluționeze o astfel de

cerere este instanța de fond respectiv Curtea de Apel Cluj.

Examinând cauza și sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act

normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost strămutată,

expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost

mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din

motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi

compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999

și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la

art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele

competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de

probă prevăzut de lege, iar potrivit art. 2 „prin persoană care a fost

strămutată în altă localitate, în sensul O.G. nr. 105/1999, aprobată și

modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege

persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul

în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și

persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul

unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Intimatul-reclamant și-a dovedit

calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri și a

celei cu martori.

În scopul evitării eventualelor

abuzuri în stabilirea calității de persecutat din motive etnice, este necesar,

ca cel puțin unul dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a aflat în

aceeași situație cu reclamantul.

Or, în cauză a fost depusă hotărârea nr.

2708 din 16 septembrie 2002 din care rezultă că martora R.E. s-a aflat în

aceeași situație cu reclamantul.

Așadar, înscrisurile și declarațiile

martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă

cerințele prevăzute de lege.

Situația creată pentru reclamant și

familie, s-a datorat persecuțiilor etnice.

Cum în cauză s-a făcut dovada și este de

necontestat faptul că reclamantul a suportat consecințele morale și materiale

ale refugiului, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta este

îndreptățit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că

instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va

menține.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 163 din 14 aprilie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

noiembrie 2009.