ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4849/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4849/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamantul H.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, anularea hotărârii nr. 5378 din 12 decembrie 2008, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 august 1944 – 30 octombrie 1944, începând cu data de 1 noiembrie 2008. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că datorită conflictelor de frontieră din vara anului 1944, populația localității Călata, care se afla pe teritoriul românesc, lângă linia de graniță cu teritoriul ocupat de Statul Ungar ca urmare a Dictatului de la Viena, a fost nevoită să se refugieze în alte localități din Munții Apuseni, pentru a-și proteja viața.
În aceste condiții, în perioada 01 august - 30 octombrie 1944, reclamantul, copil fiind, împreună cu părinții și frații săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea Călata în localitatea Dealul Boții, comuna Răchitele, județul Cluj, unde au stat până la eliberarea teritoriului de graniță. În susținerea acțiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și declarațiile autentificate ale unor martori. Pentru elucidarea stării de fapt au fost audiați martorii C.G. și R.E. Martorii audiați sunt persoane care la rândul lor sunt beneficiari ai Legii nr. 189/2000. Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 163 din 14 aprilie 2009 Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 5378 din 12 decembrie 2008 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată, în perioada 1 august 1944 – 31 octombrie 1944 și totodată să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând cu data de 1 noiembri2 2008. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada, prin probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 și art. 2 din Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei hotărâri, pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs se susține că era necesar a se fi prezentat și alte documente pe baza cărora să se dovedească forma de persecuție pentru a se stabili calitatea de refugiat a reclamantului. Ori în cazul de față documentele solicitate și prevăzute de lege nu au putut fi prezentate de reclamant. În fața instanței de recurs intimatul-reclamant a depus o cerere prin care solicită îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței recurate în sensul că drepturile trebuiau a fi acordate începând cu data de 1 septembrie 2008 și nu 1 noiembrie 2008, cerere pe care Înalta Curte nu o va analiza, deoarece instanța competentă să soluționeze o astfel de cerere este instanța de fond respectiv Curtea de Apel Cluj.
Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege. Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice. Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, iar potrivit art. 2 „prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral. Intimatul-reclamant și-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri și a celei cu martori. În scopul evitării eventualelor abuzuri în stabilirea calității de persecutat din motive etnice, este necesar, ca cel puțin unul dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a aflat în aceeași situație cu reclamantul. Or, în cauză a fost depusă hotărârea nr. 2708 din 16 septembrie 2002 din care rezultă că martora R.E. s-a aflat în aceeași situație cu reclamantul. Așadar, înscrisurile și declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerințele prevăzute de lege.
Situația creată pentru reclamant și familie, s-a datorat persecuțiilor etnice. Cum în cauză s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamantul a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta este îndreptățit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 163 din 14 aprilie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.