ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2355/2009

Asupra cererii de recurs de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial

Argeș, reclamantul P.C. a chemat în judecată pe pârâta SC G.I. SA Pitești,

solicitând anularea hotărârii nr. 92 din 20 septembrie 2006 a A.G.E.A. pârâtei,

precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că este acționar în cadrul societății, calitate în care

contestă hotărârea menționată mai sus, întrucât majorarea de capital cu suma de

3.000.000 lei noi a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990

cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, majorarea de capital

s-a făcut fără ca patrimoniul societății să fie evaluat printr-o expertiză care

să respecte normele C.N.V.M. și de către un expert independent, conform

standardelor internaționale de reevaluare. Nu s-a efectuat evaluarea faptică,

pe teren, a tuturor societăților care compun societatea pârâtă, ci s-a făcut o

evaluare scriptică, contabilă, din birou. De asemenea, auditul s-a efectuat tot

din birou. Nu s-a evaluat terenul aferent construcțiilor și atelierelor

societăților care compun societatea pârâtă. Nu a fost luat în calcul

patrimoniul SC I.L.B. Nu se cunoaște modul de calcul prin care s-a stabilit

indicele de subscriere a acțiunilor noi față de cele vechi. Nu se cunoaște modul

de calcul, de evaluare a patrimoniului societății față de suma vărsată.

Reclamantul a arătat că

aceste susțineri au fost consemnate ca obiecțiuni în procesul verbal al

ședinței A.G.E.A. din data de 20 septembrie 2006.

Cererea a fost întemeiată în

drept pe dispoz. art. 132 și celelalte ale Legii nr. 31/1990, modificată prin

Legea nr. 164/2006, și pe dispoz. Normelor C.N.V.M. privind evaluarea

societăților.

Prin sentința nr. 39/ CC din

13 noiembrie 2007, prima instanță a respins acțiunea reclamantului ca

neîntemeiată.

În motivarea sentinței prima

instanță a reținut că, la data de 20 septembrie 2006, s-a desfășurat A.G.E.A. din

G.I. SA, cu următoarea ordine de zi:

social al societății de la valoarea de 14.083.317,50 lei (RON) la 17.083.317,50

lei(RON), prin aport în numerar, cu suma de 3.000.000 lei (RON).

număr suplimentar de 1.200.000 acțiuni nominative cu valoare nominală de 2,5

lei (RON)/ acțiune și valoarea de emisiune de 2,5 lei (RON)/acțiune în schimbul

unui aport în numerar adus de acționari în valoare de 3.000.000 lei (RON).

cel puțin o lună de zile în care acționarii înscriși în Registrul acționarilor

la data de înregistrare își pot exercita dreptul de preferință.

subscriere și de plată a acțiunilor subscrise.

acțiunilor rămase nesubscrise.

tranzacționării dreptului de preferință.

La A.G.E.A. din 20

septembrie 2006 au participat deținătorii unui număr de 5.347.975 acțiuni,

reprezentând 94,9345 % din capitalul social, iar hotărârea a fost adoptată cu

majoritate de voturi. Hotărârea A.G.E.A. exprimă voința societară, dedusă de

votul majoritar, astfel că nu poate fi anulată decât dacă este contrară legii

sau actului constitutiv. Adunarea generală este organul de deliberare și

decizie al societății comerciale, exprimând voința socială, care decide în

toate problemele esențiale ale activității societății. Obligativitatea

hotărârii adoptate de către aceasta este un corolar al principiului majoritar,

care guvernează formarea voinței sociale a oricărei societăți comerciale.

Hotărârea A.G.E.A. din data

de 20 septembrie 2006 este legală din moment ce a fost adoptată cu votul

favorabil al acționarilor reprezentând 94,9345 % din capitalul social al

societății. Legea societăților comerciale nu permite instanței să cenzureze

hotărârile pe criteriul oportunității măsurii luate, ci doar în raport cu

încălcarea sau nu a legii sau a actului constitutiv și raportându-se la

prevederile acestora. Un eventual control de oportunitate ar echivala cu un

amestec în administrarea societății, ceea ce contravine Legii nr. 31/1990.

Nu poate constitui un motiv

de nulitate a hotărârii nici critica în sensul că valoarea patrimoniului societății

este mult mai mare decât cea stabilită de adunarea acționarilor prin hotărârea

a cărei anulare se solicită.

Împotriva sentinței, în

termenul legal, a formulat apel reclamantul care a criticat-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând aceleași motive de fapt din cererea de

chemare în judecată: neevaluarea patrimoniului printr-o expertiză care să

respecte Normele C.N.V.M. prin evaluarea faptică a tuturor societăților ce fac

parte din G.I. SA; evaluarea patrimoniului și auditul au fost efectuate din

birou; nu a fost evaluat terenul aferent construcțiilor și atelierelor în care

societățile G.I. SA își desfășoară activitatea; au fost omise de la evaluare

mai multe societăți printre care și SC I.L.; nu se cunoaște modul de calcul

prin care s-a stabilit indicele de subscriere al acțiunilor noi față de cele

vechi; nu se cunoaște modul de calcul de evaluare a patrimoniului societății

față de suma vărsată.

În plus, apelantul a

criticat sentința și pentru că:

- Prima instanță nu a

reținut în motivare faptul că, potrivit raportului anual pentru exercițiul

financiar al anului 2006, capitalul social vărsat a fost mai mic decât cel

subscris, diferența nefiind confirmată de către acționarul P.T. în instanță.

- Prima instanță nu a

reținut obiecțiunile apelantului față de raportul de expertiză, obiecțiuni prin

care a arătat că experta nu a răspuns obiectivelor expertizei, mulțumindu-se să

precizeze „nu era necesar”.

- Prima instanță nu a

reținut nici faptul că apelantul nu a confirmat cererea de mărire de capital

prin depunere de bani, întrucât a sesizat că se încalcă Legea nr. 31/1990 și că

sunt prejudiciați acționarii fondatori.

- Prima instanță nu a

reținut că prin mărirea de capital acționarul P.T. a urmărit obținerea

procentului de 95 % din totalul capitalului social cu consecința scoaterii

societății de pe piața bursieră și excluderea acționarilor fondatori, inclusiv

a apelantului.

- Prima instanță nu a

reținut că avizul nr. 9298 din 13 martie 2007 al P.R. și avizul „C.” justifică

lansarea operațiunii de eliminarea a acționarilor fondatori de către acționarul

majoritar, prin transmiterea banilor pe acțiuni prin mandate poștale fără o

cerere prealabilă din partea acționarilor, încălcându-se astfel normele C.N.V.M.

Măsura nr. 8/2006 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M. coroborat cu art. 2 alin.

(7) din aceeași Măsură.

- Prima instanță nu a

reținut faptul că indicele de subscriere a fost formulat doar pentru o parte

din societățile ce compun G.I. SA

Examinând sentința prin

prisma motivelor de apel formulate, prin decizia nr. nr. 20/ A-C din 13

februarie 2008 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamantul a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând aceleași motive de fapt din cererea de chemare în judecată și din apel

și care au fost deja expuse de Curte în cele ce preced. Recurentul nu a indicat

formal niciunul dintre cele 9 motive de recurs prevăzută de art. 304 C. proc.

civ., dar a solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei atacate și a

sentinței tribuanlului și, rejudecând cauza, anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 92

din 20 septembrie 2006. Î

n raport cu acest aspect, Curtea nu consideră că recursul

apare ca nemotivat, atât timp cât este posibilă încadrarea lui în motivul

prevăzute de art. 304. pct. 9 C. proc. civ.

Înalta

Curte constată că recursul este este

nefondat pentru următoarele considerente: intimata - pârâtă este o societate pe

acțiuni admisă la tranzacționare pe o piață reglementată, conform Legii nr. 297/2004,

iar majorarea capitalului social prin aport în numerar s-a făcut în condițiile art.

210 din Legea nr. 31/1990/R, art. 240 din Legea nr. 297/2004 și art. 130 din

Regulamentul nr. 1/2006 emis de C.N.V.M. Pentru majorarea capitalului social

prin aport în numerar nu există pentru pârâtă obligația legală de a purcede la

evaluarea (scriptica sau/și faptică) a patrimoniului său sau a patrimoniului

societăților comerciale la care aceasta deține acțiuni.

În privința modului de

calcul prin care s-a determinat indicele de subscriere al acțiunilor noi față

de cele vechi, Curtea de apel a reținut corect că expertiza judiciară efectuată

în fața instanței de fond a expus modul de calcul respectiv și a concluzionat

că indicele de subscriere a fost corect stabilit. De altfel, modul de calcul a

fost arătat în Nota de Fundamentare nr. 660 a propunerii de majorare a

capitalului social.

În privința evaluării

patrimoniului societății în raport de suma vărsată, Curtea reține că majorarea

capitalului social prin aport în numerar nu impunea evaluarea patrimoniului,

inclusiv deci prin raportare la capitalul social vărsat.

Instanța de apel a apreciat

corect că prima instanță îndreptățit nu a reținut în motivare faptul că suma

vărsată la capitalul social inițial a fost mai mică decât cea subscrisă,

întrucât reclamantul nu a indicat acest aspect prin cererea de chemare în

judecată și nici ulterior ca motiv de nulitate a Hotărârii A.G.E.A. de majorare

a capitalului social, iar instanța nu se putea investi din oficiu cu alte

motive de nulitate decât cele expres invocate de reclamant.

În plus, Curtea constată că

înscrisul la care se referă recurentul (Raportul anual către C.N.V.M.) nu face

dovada susținerilor acestuia legate de faptul că, până la data adoptării

hotărârii de majorare a capitalului social, nu a fost vărsată întreaga sumă

subscrisă inițial. În înscrisul respectiv se face mențiune despre capitalul

social al SC G.I. SA la data întocmirii raportului (30 aprilie 2007), deci după

majorarea acestuia prin hotărârea A.G.E.A. din speță.

Nemulțumirea reclamantului

relativă la faptul că prima instanță nu a reținut obiecțiunile sale față de

raportul de expertiză, nu poate fi analizată în calea de atac a recursului,

nefiind un motiv de nelegalitate, ci de eventuală netemeicicie. Oricum,

respectivele opinii și concluzii nu au valoare prestabilită și nu au precădere

în raport de alte probe administrate în cauză, instanța putând să le primească

sau să le înlăture în măsura în care se coroborează sau nu cu alte probe.

Instanța de apel a reținut

corect faptul că apelantul „nu a confirmat cererea de mărire de capital prin

depunere de bani”, acest aspect nefiind invocat în cererea de chemare în

judecată și fiind fără relevanță sub aspectul dovedirii neegalității Hotărârii

A.G.E.A. de majorare a capitalului social.

Atât instanța de apel, cât

și prima instanță în mod corect nu au reținut că scopul măriri de capital a

fost ca acționarul P.T. să obțină 95 % din totalul acțiunilor cu consecința

scoaterii societății de pe piața bursieră și excluderea acționarilor fondatori,

inclusiv a apelantului, întrucât recurentul reclamant nu a învestit instanța cu

verificarea acestor aspecte în susținerea afirmațiilor sale de nelegalitate a

Hotărârii A.G.E.A. atacate.

Atât instanța de apel, cât

și prima instanță în mod corect nu au reținut faptul că „indicele de subscriere

a fost formulat doar pentru o parte din societățile” la care H. J. are acțiuni,

întrucât indicele de subscriere a fost calculat pentru acțiunile cu care s-a

dorit majorarea capitalului social doar pentru pârâtă. Împrejurarea că, prin

respectiva majorare de capital, pârâta a dorit să aibă posibilitatea de a

contribui ulterior la majorarea capitalului social al unora din societățile la

care are acțiuni nu atrage nelegalitatea a Hotărârii A.G.E.A. din cauză și a

majorării de capital al pârâtei. În plus, instanța de recurs nu poate cenzura

în această cale de atac calculul prețului pe acțiune și calculul numărului de

acțiuni deținute în raport cu care se poate subscrie o acțiune nouă, acest

lucru nefiind posibil într-un control de legalitate.

Așadar, în condițiile în

care hotărârea A.G.E.A. atacată nu încalcă prevăzută art. 140 din Legea nr. 297/2006

și nici ale art. 110 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, rezultă că nu subzistă

motivul prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu se poate despinde

concluzia că instanța de apel ar fi recurs la încălcarea unor texte de lege

aplicabile spetei sau că a aplicat greșit dispoziții legale, interpretându-le

prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. Recursul, nefiind o cale de

atac devolutivă, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, nu se

poate limita la o simplă indicare formală a textelor, condiția legală a

dezvoltării implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se întemeiază. Recurenta circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., critici de netemeinicie și nu de nelegalitate, ceea ce nu este

permis în prezenta cale de atac.

Pentru considerentele de

fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., se va

respinge recursul declarat de P.C. împotriva deciziei nr. 20/ A-C din  13

februarie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGĂ

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.C. împotriva deciziei nr. 20/ A-C din 13 februarie 2008 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 13 octombrie 2009.