Decizia nr. 2355/2009 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă

Majorarea capitalului social al societății de la valoarea de 14.083.317,50 lei (RON) la 17.083.317,50 lei(RON), prin aport în numerar, cu suma de 3.000.000 lei (RON).

Aprobarea emiterii unui număr suplimentar de 1.200.000 acțiuni nominative cu valoare nominală de 2,5 lei (RON)/ acțiune și valoarea de emisiune de 2,5 lei (RON)/acțiune în schimbul unui aport în numerar adus de acționari în valoare de 3.000.000 lei (RON).

Aprobarea perioadei de cel puțin o lună de zile în care acționarii înscriși în Registrul acționarilor la data de înregistrare își pot exercita dreptul de preferință.

Aprobarea modalității de subscriere și de plată a acțiunilor subscrise.

Aprobarea anulării acțiunilor rămase nesubscrise.

Aprobarea interzicerii tranzacționării dreptului de preferință. La A.G.E.A. din 20 septembrie 2006 au participat deținătorii unui număr de 5.347.975 acțiuni, reprezentând 94,9345 % din capitalul social, iar hotărârea a fost adoptată cu majoritate de voturi. Hotărârea A.G.E.A. exprimă voința societară, dedusă de votul majoritar, astfel că nu poate fi anulată decât dacă este contrară legii sau actului constitutiv. Adunarea generală este organul de deliberare și decizie al societății comerciale, exprimând voința socială, care decide în toate problemele esențiale ale activității societății. Obligativitatea hotărârii adoptate de către aceasta este un corolar al principiului majoritar, care guvernează formarea voinței sociale a oricărei societăți comerciale. Hotărârea A.G.E.A. din data de 20 septembrie 2006 este legală din moment ce a fost adoptată cu votul favorabil al acționarilor reprezentând 94,9345 % din capitalul social al societății. Legea societăților comerciale nu permite instanței să cenzureze hotărârile pe criteriul oportunității măsurii luate, ci doar în raport cu încălcarea sau nu a legii sau a actului constitutiv și raportându-se la prevederile acestora. Un eventual control de oportunitate ar echivala cu un amestec în administrarea societății, ceea ce contravine Legii nr. 31/1990. Nu poate constitui un motiv de nulitate a hotărârii nici critica în sensul că valoarea patrimoniului societății este mult mai mare decât cea stabilită de adunarea acționarilor prin hotărârea a cărei anulare se solicită. Împotriva sentinței, în termenul legal, a formulat apel reclamantul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând aceleași motive de fapt din cererea de chemare în judecată: neevaluarea patrimoniului printr-o expertiză care să respecte Normele C.N.V.M. prin evaluarea faptică a tuturor societăților ce fac parte din G.I. SA; evaluarea patrimoniului și auditul au fost efectuate din birou; nu a fost evaluat terenul aferent construcțiilor și atelierelor în care societățile G.I. SA își desfășoară activitatea; au fost omise de la evaluare mai multe societăți printre care și SC I.L.; nu se cunoaște modul de calcul prin care s-a stabilit indicele de subscriere al acțiunilor noi față de cele vechi; nu se cunoaște modul de calcul de evaluare a patrimoniului societății față de suma vărsată. În plus, apelantul a criticat sentința și pentru că: - Prima instanță nu a reținut în motivare faptul că, potrivit raportului anual pentru exercițiul financiar al anului 2006, capitalul social vărsat a fost mai mic decât cel subscris, diferența nefiind confirmată de către acționarul P.T. în instanță. - Prima instanță nu a reținut obiecțiunile apelantului față de raportul de expertiză, obiecțiuni prin care a arătat că experta nu a răspuns obiectivelor expertizei, mulțumindu-se să precizeze „nu era necesar”. - Prima instanță nu a reținut nici faptul că apelantul nu a confirmat cererea de mărire de capital prin depunere de bani, întrucât a sesizat că se încalcă Legea nr. 31/1990 și că sunt prejudiciați acționarii fondatori. - Prima instanță nu a reținut că prin mărirea de capital acționarul P.T. a urmărit obținerea procentului de 95 % din totalul capitalului social cu consecința scoaterii societății de pe piața bursieră și excluderea acționarilor fondatori, inclusiv a apelantului. - Prima instanță nu a reținut că avizul nr. 9298 din 13 martie 2007 al P.R. și avizul „C.” justifică lansarea operațiunii de eliminarea a acționarilor fondatori de către acționarul majoritar, prin transmiterea banilor pe acțiuni prin mandate poștale fără o cerere prealabilă din partea acționarilor, încălcându-se astfel normele C.N.V.M. Măsura nr. 8/2006 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M. coroborat cu art. 2 alin. (7) din aceeași Măsură. - Prima instanță nu a reținut faptul că indicele de subscriere a fost formulat doar pentru o parte din societățile ce compun G.I. SA Examinând sentința prin prisma motivelor de apel formulate, prin decizia nr. nr. 20/ A-C din 13 februarie 2008 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul ca nefondat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând aceleași motive de fapt din cererea de chemare în judecată și din apel și care au fost deja expuse de Curte în cele ce preced. Recurentul nu a indicat formal niciunul dintre cele 9 motive de recurs prevăzută de art. 304 C. proc. civ., dar a solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei atacate și a sentinței tribuanlului și, rejudecând cauza, anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 92 din 20 septembrie 2006. Î n raport cu acest aspect, Curtea nu consideră că recursul apare ca nemotivat, atât timp cât este posibilă încadrarea lui în motivul prevăzute de art. 304. pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este este nefondat pentru următoarele considerente: intimata - pârâtă este o societate pe acțiuni admisă la tranzacționare pe o piață reglementată, conform Legii nr. 297/2004, iar majorarea capitalului social prin aport în numerar s-a făcut în condițiile art. 210 din Legea nr. 31/1990/R, art. 240 din Legea nr. 297/2004 și art. 130 din Regulamentul nr. 1/2006 emis de C.N.V.M. Pentru majorarea capitalului social prin aport în numerar nu există pentru pârâtă obligația legală de a purcede la evaluarea (scriptica sau/și faptică) a patrimoniului său sau a patrimoniului societăților comerciale la care aceasta deține acțiuni. În privința modului de calcul prin care s-a determinat indicele de subscriere al acțiunilor noi față de cele vechi, Curtea de apel a reținut corect că expertiza judiciară efectuată în fața instanței de fond a expus modul de calcul respectiv și a concluzionat că indicele de subscriere a fost corect stabilit. De altfel, modul de calcul a fost arătat în Nota de Fundamentare nr. 660 a propunerii de majorare a capitalului social. În privința evaluării patrimoniului societății în raport de suma vărsată, Curtea reține că majorarea capitalului social prin aport în numerar nu impunea evaluarea patrimoniului, inclusiv deci prin raportare la capitalul social vărsat. Instanța de apel a apreciat corect că prima instanță îndreptățit nu a reținut în motivare faptul că suma vărsată la capitalul social inițial a fost mai mică decât cea subscrisă, întrucât reclamantul nu a indicat acest aspect prin cererea de chemare în judecată și nici ulterior ca motiv de nulitate a Hotărârii A.G.E.A. de majorare a capitalului social, iar instanța nu se putea investi din oficiu cu alte motive de nulitate decât cele expres invocate de reclamant. În plus, Curtea constată că înscrisul la care se referă recurentul (Raportul anual către C.N.V.M.) nu face dovada susținerilor acestuia legate de faptul că, până la data adoptării hotărârii de majorare a capitalului social, nu a fost vărsată întreaga sumă subscrisă inițial. În înscrisul respectiv se face mențiune despre capitalul social al SC G.I. SA la data întocmirii raportului (30 aprilie 2007), deci după majorarea acestuia prin hotărârea A.G.E.A. din speță. Nemulțumirea reclamantului relativă la faptul că prima instanță nu a reținut obiecțiunile sale față de raportul de expertiză, nu poate fi analizată în calea de atac a recursului, nefiind un motiv de nelegalitate, ci de eventuală netemeicicie. Oricum, respectivele opinii și concluzii nu au valoare prestabilită și nu au precădere în raport de alte probe administrate în cauză, instanța putând să le primească sau să le înlăture în măsura în care se coroborează sau nu cu alte probe. Instanța de apel a reținut corect faptul că apelantul „nu a confirmat cererea de mărire de capital prin depunere de bani”, acest aspect nefiind invocat în cererea de chemare în judecată și fiind fără relevanță sub aspectul dovedirii neegalității Hotărârii A.G.E.A. de majorare a capitalului social. Atât instanța de apel, cât și prima instanță în mod corect nu au reținut că scopul măriri de capital a fost ca acționarul P.T. să obțină 95 % din totalul acțiunilor cu consecința scoaterii societății de pe piața bursieră și excluderea acționarilor fondatori, inclusiv a apelantului, întrucât recurentul reclamant nu a învestit instanța cu verificarea acestor aspecte în susținerea afirmațiilor sale de nelegalitate a Hotărârii A.G.E.A. atacate. Atât instanța de apel, cât și prima instanță în mod corect nu au reținut faptul că „indicele de subscriere a fost formulat doar pentru o parte din societățile” la care H. J. are acțiuni, întrucât indicele de subscriere a fost calculat pentru acțiunile cu care s-a dorit majorarea capitalului social doar pentru pârâtă. Împrejurarea că, prin respectiva majorare de capital, pârâta a dorit să aibă posibilitatea de a contribui ulterior la majorarea capitalului social al unora din societățile la care are acțiuni nu atrage nelegalitatea a Hotărârii A.G.E.A. din cauză și a majorării de capital al pârâtei. În plus, instanța de recurs nu poate cenzura în această cale de atac calculul prețului pe acțiune și calculul numărului de acțiuni deținute în raport cu care se poate subscrie o acțiune nouă, acest lucru nefiind posibil într-un control de legalitate. Așadar, în condițiile în care hotărârea A.G.E.A. atacată nu încalcă prevăzută art. 140 din Legea nr. 297/2006 și nici ale art. 110 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, rezultă că nu subzistă motivul prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu se poate despinde concluzia că instanța de apel ar fi recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile spetei sau că a aplicat greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. Recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor, condiția legală a dezvoltării implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se întemeiază. Recurenta circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critici de netemeinicie și nu de nelegalitate, ceea ce nu este permis în prezenta cale de atac. Pentru considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de P.C. împotriva deciziei nr. 20/ A-C din 13 februarie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.