ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1350/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în urma declinării de la Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 592 din 26 martie 2009 a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții D.L.C., M.V. și pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Mehedinți a reținut, în esență, că art. 36 al O.U.G.

nr. 27/2006 prevede că personalul salarizat potrivit acestei ordonanțe, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație la organele de conducere ale Ministerului Justiției, C.S.M., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ale Direcției Naționale Anticorupție. Învestită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3803 din 10 noiembrie 2009 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Curtea de Apel București a reținut că potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 în forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, persoanele care se consideră discriminate pot să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun, iar în situația în care faptele de discriminare directă sunt săvârșite de instituțiile la care sunt încadrați în muncă, a raporturilor de muncă, despăgubirile trebuie solicitate potrivit dreptului comun, al muncii. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Curții de Apel București, pentru următoarele considerente: Obiectul acțiunii reclamanților îl reprezintă plata unor drepturi salariale la care aceștia consideră că sunt îndreptățiți.

Prevederile cuprinse în art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007, se referă la personalul salariat care, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație la organele de conducere, prevăzute în mod expres în text. Drepturile salariale se stabilesc după caz, de ministrul justiției, de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, de președintele C.S.M. sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform dispozițiilor art. 9 din O.U.G. nr. 27/2006. Potrivit O.U.G.

nr. 27 din 29 martie 2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiți-aceștia au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadra brută lunară stabilită în raport de nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/20C republicată cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referire sectorială și a coeficienților de multiplicare. Art. 4 din O.U.G.

nr. 27/2006 prevede că judecătorii, procurorii și personal asimilat acestora și magistrații asistenți beneficiază, în raport de vechime numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte Casație și Justiție sau de personalul asimilat judecătorilor și procurorilor de indemnizație de încadrare brută lunară, după cum urmează: de la 3 la 5 ani – 10%, de la 5 la 10 ani – 15%, de la 10 la 15 ani – 20%, de la 15 la 20 ani – 25 și peste 20 ani – 30%. Art. 36 prevede că personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație organele de conducere ale Ministerului Justiției, C.S.M., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ale Direcției Naționale Anticorupție.

Împotriva hotărârilor organelor prevăzute mai sus, se poate face plângere la Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație Justiție pentru Colegiul de conducere a Î.C.C.J., sau după caz a Curții de Apel București pentru celelalte hotărâri. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe D.L.C., M.V., Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2010.