ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1350/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Mehedinți, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, în urma declinării

de la Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința

civilă nr. 592 din 26 martie 2009 a declinat competența de

soluționare a cauzei privind pe reclamanții D.L.C., M.V. și pe

pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă

Tribunalul Mehedinți.

Pentru a pronunța această

soluție, Tribunalul Mehedinți a reținut, în esență,

că art. 36 al O.U.G. nr. 27/2006 prevede că personalul salarizat

potrivit acestei ordonanțe, nemulțumit de modul de stabilire a

drepturilor salariale, poate face contestație la organele de conducere ale

Ministerului Justiției, C.S.M., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție și ale Direcției Naționale

Anticorupție.

Învestită prin declinare, Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, prin sentința civilă nr. 3803 din 10 noiembrie 2009 a admis

excepția necompetenței materiale și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, și, constatând

ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei

Curți de Casație și Justiție în vederea

pronunțării regulatorului de competență.

Curtea de Apel București a

reținut că potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1) din O.G. nr.

137/2000 în forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în

judecată, persoanele care se consideră discriminate pot să

pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit,

potrivit dreptului comun, iar în situația în care faptele de discriminare

directă sunt săvârșite de instituțiile la care sunt încadrați

în muncă, a raporturilor de muncă, despăgubirile trebuie

solicitate potrivit dreptului comun, al muncii.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, ca instanță competentă să soluționeze

conflictul conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili

competența de soluționare a cauzei în primă instanță

în favoarea Curții de Apel București, pentru următoarele

considerente:

Obiectul acțiunii reclamanților

îl reprezintă plata unor drepturi salariale la care aceștia

consideră că sunt îndreptățiți.

Prevederile cuprinse în art. 36 alin. (1)

din O.U.G. nr. 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007, se referă la personalul

salariat care, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale,

poate face contestație la organele de conducere, prevăzute în mod

expres în text.

Drepturile salariale se stabilesc

după caz, de ministrul justiției, de președintele Înaltei

Curți de Casație și Justiție, de președintele C.S.M.

sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, conform dispozițiilor art. 9 din

O.U.G. nr. 27/2006.

Potrivit O.U.G. nr. 27 din 29 martie

2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor,

procurorilor și alte categorii de personal din sistemul

justiți-aceștia au dreptul pentru activitatea

desfășurată la o indemnizație de încadra brută

lunară stabilită în raport de nivelul instanțelor sau

parchetelor, cu funcția deținută și vechimea în

magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/20C

republicată cu modificările și completările ulterioare, pe

baza valorii de referire sectorială și a coeficienților de

multiplicare.

Art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006 prevede

că judecătorii, procurorii și personal asimilat acestora și

magistrații asistenți beneficiază, în raport de vechime numai în

funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte

Casație și Justiție sau de personalul asimilat judecătorilor

și procurorilor de indemnizație de încadrare brută lunară,

după cum urmează: de la 3 la 5 ani – 10%, de la 5 la 10 ani – 15%, de

la 10 la 15 ani – 20%, de la 15 la 20 ani – 25 și peste 20 ani – 30%.

Art. 36 prevede că personalul salarizat

potrivit O.U.G. nr. 27/2006 nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor

salariale, poate face contestație organele de conducere ale Ministerului

Justiției, C.S.M., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție și ale Direcției Naționale

Anticorupție.

Împotriva hotărârilor organelor

prevăzute mai sus, se poate face plângere la Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație Justiție

pentru Colegiul de conducere a Î.C.C.J., sau după caz a Curții de Apel

București pentru celelalte hotărâri.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile

art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei, în primă instanță,

în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei privind pe D.L.C., M.V., Ministerul Finanțelor

Publice, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți în favoarea

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 martie 2010.