ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.01.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 55/2003

HOTĂRÂRE
15.01.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 55/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a luat în examinare recursul declarat de

pârâta Primăria Municipiului Alexandria împotriva deciziei nr.3094 din 31

octombrie 2000 a Curții de Apel București-Secția comercială.

La apelul nominal s-a prezentat intimata

reclamantă Cooperativa Meșteșugărească „U.”Alexandria prin consilier juridic S.D.,lipsind

recurenta pârâtă Primăria Municipiului Alexandria și intimata pârâtă S.C. „I.”SA

Zimnicea.

Procedura legal îndeplinită.

S-a referit de către magistratul asistent că

recursul este timbrat, după care Curtea constatând cauza în stare de judecată

acordă cuvântul părții prezente.

Intimata prin consilier juridic a pus

concluzii de respingere a recursului ca nefondat, pentru motivele din

întâmpinare.

C U

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 16 martie 2000

la Tribunalul Teleorman, reclamanta Cooperativa Meșteșugărească „U.”Alexandria

a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea în

solidar a pârâtelor S.C. „I.”SA Zimnicea și a Primăriei Alexandria la plata

sumei de 114.280.596 lei, reprezentând contravaloare fundație realizată de

reclamantă și distrusă, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Teleorman prin sentința civilă

nr.690/10 iulie 2000 a admis în parte acțiunea reclamantei, dispunând obligarea

pârâtei Primăria Municipiului Alexandria la plata sumei de 114.280.596 lei

contravaloare fundație realizată de reclamantă și distrusă și la 7.551.834 lei

cheltuieli de judecată.

A respins ca nefondată acțiunea față de pârâta

S.C.” I.” SA Zimnicea.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de

fond a reținut că ,reclamanta în baza certificatului de urbanism nr.243 din 20

noiembrie 1992 și a autorizației de construcție nr.42/2 aprilie 1993, a

realizat infrastructura și parțial suprastructura unei construcții unitate

comercială tip „Bazar”, pe terenul situat în str”.L.” nr.302 din Alexandria,

transmis în folosință acesteia, potrivit hotărârii nr.57/12 noiembrie 1996 a

Consiliului Local Alexandria, evaluată la 114.280.596 lei, conform devizului de

lucrări, necontestată de pârâtă.

Prin hotărârea nr.64/24 iunie 1999 Consiliul

Local al Municipiului Alexandria a aprobat vânzarea prin încredințare directă a

aceluiași teren pârâtei S.C. „I.” SA Zimnicea care a devenit proprietară prin

contractul de vânzare cumpărare autentificat la 21 septembrie 1999 la biroul

notarului public C.F..

Cum imobilul a fost vândut liber de orice

sarcini, pârâta S.C. „I.”SA a edificat o nouă construcție, distrugând

investiția realizată anterior de reclamantă, evaluată la 114.280.596 lei.

Potrivit art.13 din contractul de concesiune

nr.3661/16 martie 1998, despăgubirile pentru lucrările executate de fostul

beneficiar urmau să se facă de concedent în baza unui raport tehnic de

evaluare.

Ca atare s-a reținut culpa și a fost obligată

la plata prejudiciului pârâta Primăria Municipiului Alexandria.

Curtea de Apel București-Secția comercială

prin decizia civilă nr.3094/31 octombrie 2000 a respins ca nefondat apelul

declarat de Primăria Alexandria împotriva hotărârii instanței de fond.

Împotriva menționatei decizii ,pârâta Primăria

Municipiului Alexandria a declarat recurs în temeiul art.304 Cod procedură

civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în

concluzie admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și respingerea

acțiunii reclamantei.

În criticile formulate recurenta susține în

esență că dispoziția nr.35/16 februarie 1998 a primarului Municipiului

Alexandria privește contractul de concesiune nr.3661/1998, contract care în

opinia sa și-a încetat efectele ca urmare a încheierii contractului de vânzare

cumpărare nr.13376/1999; că obiectul acestuia din urmă îl constituie terenul în

suprafață de 345 mp. situat în Alexandria, str.L. nr.302 și nu construcția

începută și că față de această situație pe care cumpărătoarea a cunoscut-o, se

impune obligarea S.C.”I.” la plata despăgubirilor.

Recursul nu este fondat.

Curtea analizând hotărârea recurată prin

prisma criticilor formulate în recurs, în raport cu actele și de lucrările

dosarului, și cu dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de

natură a conduce la casarea deciziei, în speță nefiind întrunită nici una din

condițiile prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.

Astfel instanța de apel a reținut corect

situația de fapt, în sensul că reclamanta a ridicat o construcție, unitate

comercială tip „Bazar”, pe terenul situat în Alexandria, str.L.nr.302, pus la

dispoziție de Primăria Alexandria prin contractul de concesiune nr.3661/1998,

cu toate aprobările legale.

Că același teren a făcut obiectul contractului

de vânzare cumpărare nr.13376/1999 încheiat între pârâtele Primăria Alexandria

și S.C.” I.” SA Zimnicea.

Că primăria a ignorat propriile hotărâri și

aprobări acordate reclamantei privind concesionarea terenului și autorizarea

construcției bazarului, vânzând același teren altei persoane juridice, înainte

să clarifice situația juridică a construcției edificată pe acesta și care

ulterior a fost demolată.

Or,față de situația de fapt și avându-se în

vedere dispozițiile art.31 alin.2 din Legea nr.219/25 noiembrie 1998 privind

regimul concesiunilor, cât și prevederile din contractul de concesiune încheiat

de Primărie cu reclamanta, potrivit căruia primarul municipiului Alexandria s-a

obligat să despăgubească cu valoarea lucrărilor executate pe fostul beneficiar

al terenului, în mod corect instanța de apel a  reținut culpa în sarcina

Primăriei și a obligat-o la plata contravalorii prejudiciului suferit de

reclamantă, în sumă de 114.280.596 lei și nu a S.C. „I.” S.A

De altfel Primăria Alexandria nici nu a

contestat valoarea despăgubirilor cerute de reclamantă.

Cum hotărârea instanței de apel este temeinică

și legală, Curtea urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.

Respinge recursul declarat de pârâta Primăria

Municipiului Alexandria împotriva deciziei nr.3094 din 31 octombrie 2000 a

Curții de Apel București-Secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15

ianuarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-06-13
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5142/2005
.314.000 lei, din care s-a primit echivalentul de 43.000.000 lei, reclamanta fiind îndreptățită, potrivit art. 11 pct. 8 din Legea nr. 10/2001 la măsuri reparatorii în sumă de 103.314.000 lei, în titluri de valoare folosite în procesul de p
ÎCCJ 2003-06-04
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2353/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta G.F.I.împotriva deciziei nr.2395 din 20 septembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă. La apelul nominal s-a prezentat recurenta-reclamantă prin mandatar G. M. Au lip
ÎCCJ 2005-03-31
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2535/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 337 din 19 mai 2003 pronunțată de Tribunalul Teleorman, s-a admis plângerea formulată de P.A.E. în contradictoriu cu Primăria mun
ÎCCJ 2005-07-07
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6086/2005
Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2767 din 18 septembrie 2003, Judecătoria Teleorman a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de rec
ÎCCJ 2004-12-16
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7156/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 151 din 10 martie 2003 a Tribunalului Teleorman a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei V.O. împotriva pârâtului Consil
Sursă