AFFAIRE BEZOUGLY c. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

20.12.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1;Dommage - réparation pécuniaire

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE BEZOUGLY c. UKRAINE (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚĂ BEZUGLY c. UKRAINE (solicitarea nr. 19603/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 20 decembrie 2005 DEFINITIVF 20/03/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Bzugly c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa Președintele Cabral Barreto Butkevych me Mularoni Fura-Sandström Jočienė, Popović, judecători și al dlui Dolle, graffière de secțiune După ce ați intenționat în camera Consiliului la 29 noiembrie 2005, Renunțarea la hotărâre, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se găsește o cerere (n 19603/03) îndreptat împotriva Ucrainei și inclusiv un resortisant al acestui stat, domnul Vitaliy Panteleyevich Bezugly ( V. Lutkovska, de la Ministerul Justiției. La 5 decembrie 2003, a doua secțiune a decis să comunice guvernului art. 1 din Protocolul nr. Reclamantul s-a născut în 1944 și își are reședința în Jovti Vody, regiunea Dnipropetrovsk, Ucraina. Prin hotărârea din 17 mai 1999, tribunalul din Jovti Vody a primit cererea reclamantului privind recuperarea restanțelor salariale și îndreptată împotriva angajatorului său, societatea anonimă d 439,34 UAH (hryvnyas ucraineans) în acest sens. Această hotărâre a fost executată în întregime la 26 mai 2000. Prin hotărârea din 9 decembrie 1999, aceeași instanță a acceptat noua cerere a reclamantului privind recuperarea restanțelor salariale și a fost îndreptată împotriva societății Elctron-gaze a dispus acestuia din urmă să-i plătească suma de 1 112 UAH. Prin hotărârea din 24 decembrie 2002, tribunalul din Jovti Vody a acceptat cererea reclamantului privind recuperarea salariului înapoiat și o compensație pentru întârzierea plății acestora. El a dispus societății Eléctron-gaze (Eléctron-gaze) să-i plătească suma de 1 690,88 UAH. Instanțele menționate anterior rămân neexecutate, reclamantul a informat directorul Serviciului de Justiție care, printr-o scrisoare din 3 februarie 2003, a declarat că s-a efectuat confiscarea conturilor societății debitoare, că s-a constatat lipsa fondurilor și că acțiunile creditorilor erau tratate în ordine prealabilă pe măsură ce contul societății în cauză era alimentat. În plus, după ce a arătat că 99,96% de acțiuni d.a.m.d. Eléctron-gaze (în vigoare de la 26 decembrie 2001), directorul s-a referit la legea din Ucraina nr. 2864-III (în ceea ce privește introducerea moratoriului privind vânzarea forțată a proprietății) (în vigoare de la 26 decembrie 2001), care interzicea vânzarea proprietății companiilor, dintre care 25% sau mai mult din acțiuni erau în proprietatea statului, pentru a rambursa datoriile. (10) La 29 ianuarie 2004, reclamantul a primit întreaga sumă datorată în temeiul hotărârii din 9 decembrie 1999. 11. La 17 martie 2004, reclamantului i s-a plătit întreaga sumă acordată prin hotărârea din 24 decembrie 2002. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 12. Dreptul intern relevant este descris în Hotărârea Romahov c. Ukraine 67534/01, §§ 16-19, 27 iulie 2004). PRIVIND RECEVABILITATEA 13. Ca urmare a neexecutării hotărârilor din 9 decembrie 1999 și 24 decembrie 2002 în favoarea sa, reclamantul și-a declarat victima unei încălcări a dreptului său la respectarea bunurilor sale. Nici una dintre dispozițiile (...) Convenției nu poate fi interpretată ca implicând un stat, un grup sau un individ, orice drept de a se angaja într-o activitate sau de a face un act care vizează distrugerea drepturilor sau libertăților recunoscute în (...) convenție sau limitări mai ample ale acestor drepturi și libertăți decât cele prevăzute în Convenție. art. 1 din Protocolul n Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea constată că reclamantul nu a adus atingere acestui fapt prin niciun fapt precis. Prin urmare, rezultă că această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie să fie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Pe admisibilitatea Ö Õ Õ Õ art. 1 din Protocolul nr. 15. Guvernul reproșează reclamantului că nu a epuizat o cale de atac internă, și anume o procedură de contestare a actelor sau omisiunilor Serviciului de Justiție privind executarea hotărârilor pronunțate în favoarea sa. Guvernul contestă, de asemenea, calitatea de victimă În conformitate cu art. 34 din Convenție, întrucât hotărârile pronunțate în favoarea reclamantului au fost executate în întregime. 16. Reclamantul contestă teza guvernului. Cu privire la executarea prelungită a hotărârii din 24 decembrie 2002 17. Curtea consideră că, pe lângă motivele invocate de părți, această parte a cererii trebuie respinsă din următoarele motive. Curtea arată că executarea hotărârii în cauză a durat mai mult de un an și două luni. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că această durată nu poate pune o problemă în raport cu Convenția (a se vedea mutatis mutandis Denisov c. Ucraina (dec.), n 185122/02, 1 februarie 2005; Chernitsyn c. Rusia (dec.), n 5964/02, 8 iulie 2004). 18. Curtea amintește în această privință că nerespectarea termenelor prevăzute de dreptul intern nu încalcă în sine dispozițiile Convenției (a se vedea, de exemplu, Hotărârea G. c. Italia din 27 februarie 1992, seria A, n 228-F, p. 68, § 17 și Wiesinger c. Austria din 30 În plus, Curtea arată că reclamantul nu a invocat circumstanțe speciale care să justifice un tratament de urgență din partea autorităților de la ś Õ (a se vedea Hotărârea Chmalko c. Ucraina, nr. 60507/00, § 44, 20 iulie 2004). 19. Curtea nu a constatat, prin urmare, nicio formă de încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 al acestui șef. Prin urmare, rezultă că această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. În ceea ce privește executarea prelungită a hotărârii din 9 decembrie 1999 20. Curtea constată că argumentele similare emise de guvern au fost respinse în mai multe hotărâri ale Curii (a se vedea, de exemplu, Voitenko c. Ucraina, 18666/02, § 31 și 35, 29 iunie 2004; Romachov c. Ucraina, n 67534/01, § 27, 27 iulie 2004). Ea nu vede niciun motiv pentru a trage o concluzie diferită în speță. Astfel, Curtea constată că este necesar să se respingă excepțiile preliminare ale guvernului. 21. Curtea constată că nu există niciun alt motiv întemeiat în mod vădit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea arată că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv d , în scopul de a demonstra lipsa unei încălcări a articolului 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea Hotărârea Voitenko citată anterior, § 55; Katsyuk c. Ucraina, n 58928/00, § 61, 5 aprilie 2005). 23. Reclamantul își exprimă dezacordul. 24. Curtea reamintește mai întâi că un organism de daltă nu ar putea pretinde o lipsă de resurse pentru a nu onora o datorie întemeiată pe o hotărâre și că întârzierile considerabile în executarea acesteia aduc atingere dreptului protejat de art. 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea Bourdov c. Rusia, n 59498/00, § 35 și 40 CEDH 2002 III). Prin urmare, prin abținerea timp de aproape patru ani și o lună de a lua măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii judecătorești definitive pronunțate în speță, autoritățile ucrainene au privat parțial dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 de efectul lor util. 25. Prin urmare, a avut loc o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. III. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă decât imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În ceea ce privește valoarea acestei daune, reclamantul solicită o sumă pentru prejudiciul material și moral pe care l-ar fi suferit. În ceea ce privește valoarea acesteia, el se referă la înțelepciunea Curții. 28. Guvernul consideră că reclamantul nu a precizat și nici nu a precizat și nici nu și-a prezentat cererile și că, la constatarea unei încălcări a articolului 1 din Protocolul nr. 1 ar oferi în sine o satisfacție echitabilă suficientă. 29. Curtea recunoaște că reclamantul a trebuit să suporte anumite prejudicii din cauza inflației. Statuând în echitate, astfel cum se prevede la art. 41, Curtea alocă reclamantului 1 760 EUR, toate prejudiciile. Procedură și cheltuieli de judecată 30. Reclamantul nu a formulat nicio cerere în acest sens. Interese moratoriu 31. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L Decembrie 1999 și inadmisibil pentru surplus A declarat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 1 760 EUR (o mie șapte sute șaizeci de euro) pentru toate daunele, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care trebuie convertită în hryvnyas ucraineană la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 20 decembrie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte