ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2492/2010

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 6763 din 4 decembrie 2009 Judecătoria Satu Mare a admis

excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Satu Mare

și în consecință, a declinat competența de soluționare

a cererii formulate de creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A. prin D.R.D.P. Cluj, împotriva

debitoarei SC B. SA, în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța

această soluție Judecătoria Satu Mare a reținut că prin

cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04 august 2009,

creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A. prin D.R.D.P. Cluj, a solicitat, în cadrul

procedurii ordonanței de plată, obligarea debitoarei SC B. SA la

plata echivalentului în lei al sumei de 11,25 Euro, plătibil la cursul de

schimb al BNR, valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei,

reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neplata, la

termenele și în cuantumul stabilit conform contractului, a debitului

și mai departe, până la achitarea integrală a debitului, cu

cheltuieli de judecată.

Instanța a mai

reținut faptul că în motivarea cererii creditoarea a arătat

că a încheiat cu debitoarea un contract având ca obiect eliberarea

rovinietelor pentru autovehicule, iar pârâta-debitoare a achitat cu întârziere

ratele, rămânând penalități de întârziere.

Analizând cu prioritate

excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Satu Mare,

invocată din oficiu, instanța a reținut următoarele:

Conform art. 5 alin. (1) din

O.U.G. nr. 119/2007, competența soluționării cererilor privind

emiterea somației de plată revine instanțelor competente să

judece în fond cauza în primă instanță.

Potrivit dispozițiilor

art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. SA este o persoană

juridică de drept privat cu capital integral de stat, fiind astfel, o

autoritate publică centrală, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1)

lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, având în vedere

toate aceste aspecte, instanța apreciază că, în speță,

contractul încheiat de părți este unul de aderare, având

trăsăturile unui contract administrativ, care, potrivit

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este

asimilat actului administrativ.

Prin urmare, având în vedere

toate aceste aspecte, instanța a apreciat că, în speță,

contractul pe care creditoarea își întemeiază pretențiile este

un contract asimilat actelor administrative, fiind încheiat de o autoritate

publică centrală, ceea ce înseamnă că, în temeiul art. 5 alin.

(1) din O.U.G. nr. 119/2007, raportat la art. 10 alin. (1) teza a II-a din

Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a acestui litigiu

aparține curții de apel, iar în baza art. 10 alin. (3) din Legea nr.

554/2004 creditoarea a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului,

motiv pentru care a admis excepția necompetenței materiale a

Judecătoriei Satu Mare și a declinat competența în favoarea

Curții de Apel Oradea.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 33/CA/2010 - PI din 20 ianuarie 2010, a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Oradea

invocată din oficiu, a constatat necompetența materială a

Curții de Apel Oradea și a declinat competența de

soluționare a acțiunii formulată de C.N.A.D.N.R. S.A. prin D.R.D.P.

Cluj, în contradictoriu cu debitoarea SC B. SA, în favoarea Judecătoriei

Satu Mare și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a

trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în

vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a reținut că, în speță,

contractul nr. 2357 din 11 mai 2006, încheiat între părți, are ca

obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale

și, deși C.N.A.D.N.R. este o autoritate publică centrală, cerințele

art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel, contractul nu

are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică,

executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice

și nici achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un

contract asimilat actului administrativ, care să atragă

competența instanței de contencios administrativ în soluționarea

cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Contractul privind

eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale

are natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică

și o societate comercială, prin care autoritatea percepe

societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei de

drumuri naționale.

Constatând

existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel

Oradea a sesizat

î

nalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, în vederea soluționării acestuia, în temeiul

prevederilor art. 20 și urm. C. proc. civ.

Înalta Curte,

soluționând conflictul negativ de competență conform art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de

soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea

Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a ajunge la

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în

continuare arătate.

Reglementând obiectul

acțiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004

prevede, prin art. 8 alin. (2) și (3), că instanța de contencios

administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar

în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum

și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea,

executarea și încetarea contractului administrativ, având în vedere regula

după care, în astfel de situații, principiul libertății

contractuale este subordonat principiului priorității interesului

public.

Contractul administrativ

nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să

asimileze, prin art. 2 lit. c), teza a II-a, actelor administrative în sensul

acestei legi, anumite contracte încheiate de autoritățile publice în

funcție de obiectul lor, respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a

bunurilor proprietate publică (realizată, de regulă, prin

contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a unor bunuri

publice), executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat public

– privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea serviciilor publice

(concesiune, delegare de gestiune), achizițiile publice, precum și

alte categorii de contracte administrative care pot fi expres prevăzute

prin legi speciale.

Prin demersul său

judiciar, C.N.A.D.N.R. S.A., prin D.R.D.P. Cluj, a solicitat în cadrul

procedurii ordonanței de plată, obligarea debitoarei SC B. SA la

plata echivalent în lei a sumei de 11,25 Euro, reprezentând

penalități de întârziere, datorate conform contractului nr. 2357 din 11

mai 2006.

Cererea de

ordonanță de plată este formulată de direcția

regională a C.N.A.D.N.R. SA, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor

de plată rezultate din contracte comerciale.

Potrivit art. 5

alin. (1)

din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea

privind creanța de plată a prețului se depune la instanța

competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă

instanță."

Astfel fiind, litigiul

poartă asupra executării obligațiilor decurgând din contractul

având ca obiect eliberarea rovinietelor în beneficiul unei societăți

comerciale de către Compania Națională, care este, potrivit

statului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003, „societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară

activitatea în conformitate cu legile române și cu prezentul statut”.

Prin urmare, raportat la

obiectul său – eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare

drumuri și, în condițiile în care nu a fost încheiat de o

persoană juridică de drept privat autorizată să presteze un

serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei autorități

publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004,

acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt

aplicabile prevederile art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c) din

această lege, competența de soluționare a cererii de emitere a somației

de plată revenind Judecătoriei Satu-Mare.

Astfel fiind, un

asemenea contract este un contract comercial, fiind încheiat între două

persoane juridice, dintre care niciuna nu este o autoritate publică,

și având ca obiect eliberarea rovinietelor în schimbul prețului, astfel

că nu este un contract de achiziție publică, de concesiune de

lucrări publice sau de servicii în sensul prevederilor art. 5 alin. (3)

din O.U.G. nr. 119/2007 și ale art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din

Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competența instanței specializate

de contencios administrativ.

În consecință,

având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu

dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va

stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță,

în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei, privind pe C.N.A.D.N.R. SA - prin D.R.D.P. Cluj

și pe SC B. SA, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 mai 2010.