ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1910/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1910/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față
;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr. 159 din 21 octombrie 2007
pronunțată de Tribunalul Buzău a fost condamnat inculpatul B.C. fiul lui I. și
al M., la pedeapsa de 18 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., precum și la pedeapsa complementară
a degradării militare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă
prevăzută de art. 174, 175 lit. a) și i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a revocat liberarea
condiționată pentru restul de pedeapsă de 305 zile închisoare rămas neexecutat
dintr-o pedeapsă anterioară de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin
sentința penală nr. 390 din 28 iunie 2005 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, iar în baza art. 61 alin. (1) C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 18 ani
închisoare cu restul de pedeapsă de 305 zile închisoare, urmând ca inculpatul
să execute 18 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 18 ani și 6 luni.
Sub aspectul laturii civile,
inculpatul a fost obligat să plătească părții civile R.I. suma de 4.500 lei
despăgubiri civile.
Pentru a pronunța această
sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
Inculpatul B.C. era în
relații de dușmănie cu victima R.Ș., în vârstă de 83 de ani, întrucât în anul
2004, aceasta l-a indicat pe inculpat ca principalul suspect al unei
infracțiuni de furt, acesta fiind cercetat de poliție.
Pe fondul acestor relații
tensionate, în ziua de 20 ianuarie 2005 inculpatul a lovit-o pe R.Ș.,
producându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 50-55 zile de
îngrijiri medicale.
Pentru această faptă
inculpatul a fost condamnat de Judecătoria Râmnicu Sărat, prin sentința penală nr.
390 din 28 iunie 2005, la pedeapsa de 1 an închisoare în temeiul art. 181 C.
pen., dispunându-se revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de
1 an, inculpatul executând 2 ani închisoare în perioada 5 mai 2004 – 4 iulie
2007, când s-a liberat condiționat cu un rest de pedeapsă de 305 zile
închisoare.
La scurt timp după ce a fost
liberat, respectiv la data de 6 iulie 2007, inculpatul a consumat băuturi
alcoolice la un magazin alimentar din satul natal, împreună cu un grup de
săteni, context în care a afirmat că a făcut pușcărie pentru că R.Ș. „i-a
distrus viața”.
Întors în domiciliu în jurul
orelor 22,30, inculpatul a trimis-o pe mătușa sa M.A. să o strige pe victima R.Ș.,
cu scopul de a o determina să iasă din locuință.
Victima a fost anunțată că
au intrat vitele în tarlaua cu porumb, proprietatea acesteia, împrejurare în
care din casă au ieșit R.P. și R.Ș. Întrucât R.P. se deplasa cu greutate, spre
locul indicat s-a îndreptat numai victima, aceasta dispărând fără urmă în lanul
de porumb, fiind găsită a doua zi moartă, stabilindu-se că a fost victima unei
agresiuni.
Din raportul medico-legal de
necropsie a rezultat că moartea acesteia s-a datorat hemoragiei meninge difuză
în cadrul unui politraumatism toracic cu fracturi de stern și coaste bilateral,
rupturi pleurale și hematorace consecutiv, traumatism abdomino pelvin cu
infiltrat sanghin mezenteric și ruptură renală cu hematom retro peritoneal,
apreciindu-se că leziunile au fost produse prin lovire repetată cu corpuri
contondente și cu legătură de cauzalitate directă cu decesul.
Instanța de fond a stabilit
vinovăția inculpatului pe baza raportului medico-legal de necropsie, declarațiile
martorilor C.M., B.I., S.I., P.I., P.V., C.C., coroborate cu declarațiile
părții civile R.P., cu raportul de expertiză medico-legală, examenul ADN și
avizul Comisiei de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L. București.
Curtea de Apel Ploiești,
secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 31
din 4 martie 2009, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte
sentința în latura penală, a descontopit pedeapsa principală rezultantă în
componentele sale și a înlăturat de la încadrarea juridică a infracțiunii de
omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. a) și i) C. pen., agravanta prevăzută
de lit. a) („cu premeditare”) și a menținut pedeapsa de 18 ani închisoare.
Totodată, a fost înlăturat
sporul de 6 luni închisoare, urmând ca după contopirea pedepsei principale cu
restul de pedeapsă de 305 zile închisoare revocat, inculpatul să execute
pedeapsa principală de 18 ani închisoare.
A fost menținută măsura
arestării preventive și s-a dedus din pedeapsa principală perioada reținerii și
arestării preventive de la 8 iulie 2007, la zi.
Referitor la înlăturarea
agravantei prevăzute de art. 175 lit. a) C. pen., instanța de apel a reținut că
nu există dovezi certe că inculpatul și-ar fi pregătit crima, alegându-și
locul, momentul și arma crimei, pândind victima sau strângând informații.
Or, pentru a se reține
agravanta „cu premeditare” este necesar să se constate că persoana în cauză a
luat hotărârea omorului cu mult timp înainte pentru a avea posibilitatea să
reflecteze asupra împrejurărilor, locului și momentului, iar în acest timp să
fi întreprins acțiuni specifice de pregătire, împrejurări care nu rezultă din
probele administrate.
Cu privire la
individualizarea pedepsei, instanța de apel a apreciat că sporul de 6 luni închisoare,
aplicat de judecătorul fondului pentru „marcarea” recidivei prevăzut de art. 37
lit. a) C. pen., dar și a concursului prevăzut de art. 34 din același cod, nu
se justifică, deoarece nu s-a aplicat pedeapsa maximă prevăzută de textul
sancționator.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Ploiești critică hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și
netemeinicie, învederând că este incident cazul de recurs prevăzut de art. 385
9
pct. 17 C. proc. pen. – faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, iar
sporul de 6 luni închisoare era justificat, motiv pentru care s-a solicitat
casarea Deciziei penale nr. 31 din 4 martie 2009 și menținerea sentinței penale
nr. 159 din 21 octombrie 2008 a Tribunalului Buzău.
Inculpatul a criticat
hotărârile pronunțate pentru nelegalitate invocând motivul de recurs prevăzut
de art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea în temeiul art.
11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu
a fost comisă de inculpat.
Recursul declarat de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești este fondat, iar recursul
formulat de inculpat nu este întemeiat și va fi respins.
Cu privire la recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, premeditarea nu este
definită de lege, fiind enunțată doar ca o circumstanță de calificare în art. 175
lit. a) C. pen.
Pentru existența
premeditării, ca circumstanță agravantă a infracțiunii de omor, este necesar
îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
a) luarea rezoluției
infracționale trebuie să prevadă cu un oarecare interval de timp acțiunea
agresivă;
b) chibzuirea infractorului
trebuie să fie suficientă;
c) hotărârea luată anterior
să se concretizeze în anumite activități de pregătire care trebuie să fie de
natură a înlesni săvârșirea infracțiunii (obținerea de informații în legătură
cu victima, pândirea acesteia, promovarea de mijloace sau căutarea de
complici).
În speță aceste cerințe sunt
îndeplinite, din probele administrate în ambele faze ale procesului penal
rezultând că inculpatul a premeditat comiterea infracțiunii și nu a acționat
spontan, sub stăpânirea unui impuls de moment.
Hotărârea de a o ucide pe
victima R.Ș. a fost luată de inculpat într-un anumit interval de timp care a
fost mai îndelungat decât cel obișnuit, încă din perioada în care executa o
pedeapsă privativă de libertate în urma unor altor conflicte violente cu
victima, iar după revenirea la domiciliu a afirmat în prezența mai multor
martori că o va omorî pe R.Ș. deoarece i-a distrus viața și a făcut închisoare
din cauza ei.
Obsesia inculpatului de a se
răzbuna pe victimă, ca stare psihică anormală care are ca efect alterarea
gândirii, este compatibilă cu premeditarea.
În realizarea scopului
propus inculpatul a conceput un plan de realizare a rezoluției infracționale,
s-a folosit de mătușa sa M.A. (persoană cu deficiențe psihice) pe care a convins-o
să relateze victimei o situație nereală, dar credibilă (și anume că au intrat
niște vite pe un teren cultivat cu porumb) și a reușit să o atragă într-un loc
retras, necirculat la o oră târzie din noapte, înlesnind comiterea
infracțiunii.
După ce victima s-a
îndepărtat de casă, inculpatul a urmărit-o, a pândit momentul în care aceasta a
intrat în lanul de porumb și a atacat-o prin surprindere, aplicându-i în mod
repetat multiple lovituri în zonele vitale ale corpului.
În consecință, atâta vreme
cât din probele administrate rezultă că inculpatul a meditat cu privire la
săvârșirea faptei, asupra locului și mijloacelor de răzbunare, la
posibilitățile de comitere și la consecințele legate de hotărârea luată,
infracțiunea de omor a fost comisă în condițiile premeditării, prevăzută de art.
175 lit. a) C. pen.
Referitor la sporul de 6
luni închisoare aplicat, se reține că instanța de fond a procedat corect.
Aplicarea pedepsei rezultate
pentru întreaga pluralitate infracțională se realizează prin contopirea pedepsei
pentru noua infracțiune cu pedeapsa neexecutată aplicată prin hotărârea
anterioară de condamnare definitivă. Pentru aceasta, se parcurg două momente.
În primul moment, instanța determină pedeapsa de bază, stabilind care dintre
cele două pedepse (cea fixată pentru noua infracțiune sau cea rezultată din
condamnarea anterioară) este mai grea, iar în al doilea moment, care este
facultativ, instanța poate adăuga un plus la pedeapsa de bază, dacă apreciază
că aceasta este neîndestulătoare. În acest caz, pedeapsa rezultată va fi
alcătuită din două componente : pedeapsa de bază și plusul, care are caracter
de spor, iar pedeapsa finală va fi o pedeapsă rezultantă, așa cum bine a
procedat instanța de fond.
În raport de considerentele
expuse, recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești este
întemeiat, va fi casată decizia penală atacată și se va menține sentința penală
nr. 159 din 21 octombrie 2008 a Tribunalului Buzău.
Cu privire la recursul
declarat de inculpat Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt
și vinovăția inculpatului, pe baza probelor administrate în cauză, aspecte
verificate și de instanța de apel, care a ajuns la aceeași concluzie, în sensul
că inculpatul este autorul uciderii victimei R.Ș.
Este adevărat că inculpatul
a negat comiterea infracțiunii (atitudine pe care a adoptat-o și în cauza în
care a fost judecat și condamnat definitiv pentru infracțiunea de vătămare
corporală având ca parte vătămată tot pe R.Ș.) susținând că în seara zilei de 6
iulie 2007 a fost în sat, a cumpărat țigări și a revenit în domiciliu în jurul
orelor 18,40 și nu a mai ieșit până a doua zi dimineața, când a fost ridicat de
organele de poliție.
Susținerea inculpatului este
infirmată de toate celelalte probe aflate la dosar.
Martorul R.P. confirmă că
soția sa (victima R.Ș.) a fost strigată la poarta casei de M.A. pe care a
determinat-o să se îndrepte spre o tarla de porumb, acolo unde a fost ucisă. Relevantă
pentru stabilirea vinovăției inculpatului este declarația martorei C.M. din care
rezultă că l-a văzut pe inculpat în sat, în jurul orelor 22,30 – 23,00, acesta
era agitat și a afirmat față de ea și de sora lui că a omorât-o pe R.Ș. („am
omorât-o pe F.”).
Raportul de expertiză
biocriminalistică evidențiază că pe inelul ridicat de la inculpat s-au
identificat urme de sânge uman, iar completarea raportului medico-legal de
necropsie confirmă că unele leziuni prezentate de victimă în zona facială, în
raport de formă și dimensiuni puteau fi produse prin lovire cu pumnul, având pe
deget inelul metalic.
Procesul-verbal încheiat la
data de 7 iulie 2007, orele 12,30, imediat după descoperirea victimei, atestă
că la cercetarea de la locul faptei a fost folosit un câine de urmă („V.”) care
a condus fără ezitare din imediata apropiere a cadavrului în curtea casei
inculpatului.
În consecință, declarațiile
martorilor audiați în cauză, constatările medico-legale și expertiza efectuată
evidențiază că autorul uciderii victimei R.Ș. este inculpatul, motiv pentru
care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada
arestării preventive, iar în temeiul art. 192 alin. (2) din același cod,
inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul
apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva Deciziei penale nr. 31
din 4 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu
minori și de familie.
Casează decizia penală
sus-menționată și menține sentința penală nr. 159 din 21 octombrie 2008 a Tribunalului Buzău.
Respinge ca nefondat recursul
declarat de inculpatul B.C. împotriva aceleiași decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 8 iulie 2007 la 25
mai 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata
sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma
de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va
avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
25 mai 2009.