ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1910/2009

Asupra recursurilor de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 159 din 21 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău a fost condamnat inculpatul B.C. fiul lui I. și al M., la pedeapsa de 18 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., precum și la pedeapsa complementară a degradării militare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174, 175 lit. a) și i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. S-a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 305 zile închisoare rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 390 din 28 iunie 2005 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, iar în baza art. 61 alin. (1) C. pen.

s-a dispus contopirea pedepsei de 18 ani închisoare cu restul de pedeapsă de 305 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute 18 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 18 ani și 6 luni. Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile R.I. suma de 4.500 lei despăgubiri civile. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Inculpatul B.C. era în relații de dușmănie cu victima R.Ș., în vârstă de 83 de ani, întrucât în anul 2004, aceasta l-a indicat pe inculpat ca principalul suspect al unei infracțiuni de furt, acesta fiind cercetat de poliție. Pe fondul acestor relații tensionate, în ziua de 20 ianuarie 2005 inculpatul a lovit-o pe R.Ș., producându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Pentru această faptă inculpatul a fost condamnat de Judecătoria Râmnicu Sărat, prin sentința penală nr. 390 din 28 iunie 2005, la pedeapsa de 1 an închisoare în temeiul art. 181 C. pen., dispunându-se revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an, inculpatul executând 2 ani închisoare în perioada 5 mai 2004 – 4 iulie 2007, când s-a liberat condiționat cu un rest de pedeapsă de 305 zile închisoare. La scurt timp după ce a fost liberat, respectiv la data de 6 iulie 2007, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un magazin alimentar din satul natal, împreună cu un grup de săteni, context în care a afirmat că a făcut pușcărie pentru că R.Ș. „i-a distrus viața”. Întors în domiciliu în jurul orelor 22,30, inculpatul a trimis-o pe mătușa sa M.A.

să o strige pe victima R.Ș., cu scopul de a o determina să iasă din locuință. Victima a fost anunțată că au intrat vitele în tarlaua cu porumb, proprietatea acesteia, împrejurare în care din casă au ieșit R.P. și R.Ș. Întrucât R.P. se deplasa cu greutate, spre locul indicat s-a îndreptat numai victima, aceasta dispărând fără urmă în lanul de porumb, fiind găsită a doua zi moartă, stabilindu-se că a fost victima unei agresiuni. Din raportul medico-legal de necropsie a rezultat că moartea acesteia s-a datorat hemoragiei meninge difuză în cadrul unui politraumatism toracic cu fracturi de stern și coaste bilateral, rupturi pleurale și hematorace consecutiv, traumatism abdomino pelvin cu infiltrat sanghin mezenteric și ruptură renală cu hematom retro peritoneal, apreciindu-se că leziunile au fost produse prin lovire repetată cu corpuri contondente și cu legătură de cauzalitate directă cu decesul.

Instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului pe baza raportului medico-legal de necropsie, declarațiile martorilor C.M., B.I., S.I., P.I., P.V., C.C., coroborate cu declarațiile părții civile R.P., cu raportul de expertiză medico-legală, examenul ADN și avizul Comisiei de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L. București. Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 31 din 4 martie 2009, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința în latura penală, a descontopit pedeapsa principală rezultantă în componentele sale și a înlăturat de la încadrarea juridică a infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. a) și i) C. pen., agravanta prevăzută de lit. a) („cu premeditare”) și a menținut pedeapsa de 18 ani închisoare.

Totodată, a fost înlăturat sporul de 6 luni închisoare, urmând ca după contopirea pedepsei principale cu restul de pedeapsă de 305 zile închisoare revocat, inculpatul să execute pedeapsa principală de 18 ani închisoare. A fost menținută măsura arestării preventive și s-a dedus din pedeapsa principală perioada reținerii și arestării preventive de la 8 iulie 2007, la zi. Referitor la înlăturarea agravantei prevăzute de art. 175 lit. a) C. pen., instanța de apel a reținut că nu există dovezi certe că inculpatul și-ar fi pregătit crima, alegându-și locul, momentul și arma crimei, pândind victima sau strângând informații. Or, pentru a se reține agravanta „cu premeditare” este necesar să se constate că persoana în cauză a luat hotărârea omorului cu mult timp înainte pentru a avea posibilitatea să reflecteze asupra împrejurărilor, locului și momentului, iar în acest timp să fi întreprins acțiuni specifice de pregătire, împrejurări care nu rezultă din probele administrate.

Cu privire la individualizarea pedepsei, instanța de apel a apreciat că sporul de 6 luni închisoare, aplicat de judecătorul fondului pentru „marcarea” recidivei prevăzut de art. 37 lit. a) C. pen., dar și a concursului prevăzut de art. 34 din același cod, nu se justifică, deoarece nu s-a aplicat pedeapsa maximă prevăzută de textul sancționator. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și inculpatul. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești critică hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că este incident cazul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. – faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, iar sporul de 6 luni închisoare era justificat, motiv pentru care s-a solicitat casarea Deciziei penale nr. 31 din 4 martie 2009 și menținerea sentinței penale nr. 159 din 21 octombrie 2008 a Tribunalului Buzău.

Inculpatul a criticat hotărârile pronunțate pentru nelegalitate invocând motivul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești este fondat, iar recursul formulat de inculpat nu este întemeiat și va fi respins. Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, premeditarea nu este definită de lege, fiind enunțată doar ca o circumstanță de calificare în art. 175 lit. a) C. pen.

Pentru existența premeditării, ca circumstanță agravantă a infracțiunii de omor, este necesar îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: a) luarea rezoluției infracționale trebuie să prevadă cu un oarecare interval de timp acțiunea agresivă; b) chibzuirea infractorului trebuie să fie suficientă; c) hotărârea luată anterior să se concretizeze în anumite activități de pregătire care trebuie să fie de natură a înlesni săvârșirea infracțiunii (obținerea de informații în legătură cu victima, pândirea acesteia, promovarea de mijloace sau căutarea de complici). În speță aceste cerințe sunt îndeplinite, din probele administrate în ambele faze ale procesului penal rezultând că inculpatul a premeditat comiterea infracțiunii și nu a acționat spontan, sub stăpânirea unui impuls de moment.

Hotărârea de a o ucide pe victima R.Ș. a fost luată de inculpat într-un anumit interval de timp care a fost mai îndelungat decât cel obișnuit, încă din perioada în care executa o pedeapsă privativă de libertate în urma unor altor conflicte violente cu victima, iar după revenirea la domiciliu a afirmat în prezența mai multor martori că o va omorî pe R.Ș. deoarece i-a distrus viața și a făcut închisoare din cauza ei. Obsesia inculpatului de a se răzbuna pe victimă, ca stare psihică anormală care are ca efect alterarea gândirii, este compatibilă cu premeditarea. În realizarea scopului propus inculpatul a conceput un plan de realizare a rezoluției infracționale, s-a folosit de mătușa sa M.A.

(persoană cu deficiențe psihice) pe care a convins-o să relateze victimei o situație nereală, dar credibilă (și anume că au intrat niște vite pe un teren cultivat cu porumb) și a reușit să o atragă într-un loc retras, necirculat la o oră târzie din noapte, înlesnind comiterea infracțiunii. După ce victima s-a îndepărtat de casă, inculpatul a urmărit-o, a pândit momentul în care aceasta a intrat în lanul de porumb și a atacat-o prin surprindere, aplicându-i în mod repetat multiple lovituri în zonele vitale ale corpului. În consecință, atâta vreme cât din probele administrate rezultă că inculpatul a meditat cu privire la săvârșirea faptei, asupra locului și mijloacelor de răzbunare, la posibilitățile de comitere și la consecințele legate de hotărârea luată, infracțiunea de omor a fost comisă în condițiile premeditării, prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen.

Referitor la sporul de 6 luni închisoare aplicat, se reține că instanța de fond a procedat corect. Aplicarea pedepsei rezultate pentru întreaga pluralitate infracțională se realizează prin contopirea pedepsei pentru noua infracțiune cu pedeapsa neexecutată aplicată prin hotărârea anterioară de condamnare definitivă. Pentru aceasta, se parcurg două momente. În primul moment, instanța determină pedeapsa de bază, stabilind care dintre cele două pedepse (cea fixată pentru noua infracțiune sau cea rezultată din condamnarea anterioară) este mai grea, iar în al doilea moment, care este facultativ, instanța poate adăuga un plus la pedeapsa de bază, dacă apreciază că aceasta este neîndestulătoare. În acest caz, pedeapsa rezultată va fi alcătuită din două componente : pedeapsa de bază și plusul, care are caracter de spor, iar pedeapsa finală va fi o pedeapsă rezultantă, așa cum bine a procedat instanța de fond.

În raport de considerentele expuse, recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești este întemeiat, va fi casată decizia penală atacată și se va menține sentința penală nr. 159 din 21 octombrie 2008 a Tribunalului Buzău. Cu privire la recursul declarat de inculpat Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, pe baza probelor administrate în cauză, aspecte verificate și de instanța de apel, care a ajuns la aceeași concluzie, în sensul că inculpatul este autorul uciderii victimei R.Ș.

Este adevărat că inculpatul a negat comiterea infracțiunii (atitudine pe care a adoptat-o și în cauza în care a fost judecat și condamnat definitiv pentru infracțiunea de vătămare corporală având ca parte vătămată tot pe R.Ș.) susținând că în seara zilei de 6 iulie 2007 a fost în sat, a cumpărat țigări și a revenit în domiciliu în jurul orelor 18,40 și nu a mai ieșit până a doua zi dimineața, când a fost ridicat de organele de poliție. Susținerea inculpatului este infirmată de toate celelalte probe aflate la dosar. Martorul R.P. confirmă că soția sa (victima R.Ș.) a fost strigată la poarta casei de M.A. pe care a determinat-o să se îndrepte spre o tarla de porumb, acolo unde a fost ucisă. Relevantă pentru stabilirea vinovăției inculpatului este declarația martorei C.M.

din care rezultă că l-a văzut pe inculpat în sat, în jurul orelor 22,30 – 23,00, acesta era agitat și a afirmat față de ea și de sora lui că a omorât-o pe R.Ș. („am omorât-o pe F.”). Raportul de expertiză biocriminalistică evidențiază că pe inelul ridicat de la inculpat s-au identificat urme de sânge uman, iar completarea raportului medico-legal de necropsie confirmă că unele leziuni prezentate de victimă în zona facială, în raport de formă și dimensiuni puteau fi produse prin lovire cu pumnul, având pe deget inelul metalic. Procesul-verbal încheiat la data de 7 iulie 2007, orele 12,30, imediat după descoperirea victimei, atestă că la cercetarea de la locul faptei a fost folosit un câine de urmă („V.”) care a condus fără ezitare din imediata apropiere a cadavrului în curtea casei inculpatului.

În consecință, declarațiile martorilor audiați în cauză, constatările medico-legale și expertiza efectuată evidențiază că autorul uciderii victimei R.Ș. este inculpatul, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va computa perioada arestării preventive, iar în temeiul art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva Deciziei penale nr. 31 din 4 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală sus-menționată și menține sentința penală nr. 159 din 21 octombrie 2008 a Tribunalului Buzău. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 8 iulie 2007 la 25 mai 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2009.