REZKOVA c. REPUBLIQUE TCHEQUE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 43777/02 prezentată de Žofie Rezková împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 5 ianuarie 2006 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte Cabral Barreto Jungwiert Butkevych Ugrekhelidze mei Mularoni, Fura-Sandström, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 10 decembrie 2002, după ce a deliberat, a pronunțat următoarea decizie în fața recurentei, Žofie Rezková, un cetățean ceh. Născută în 1941 a decedat la 23 august 2004. În procedura în fața Curții, aceaceasta a fost reprezentată de R. Jansová, avocată în barou ceh.

Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: recurenta a intentat o acțiune în comun a bunurilor care aparțin comunității între soți. La 18 aprilie 1994, tribunalul de district (Okresní soud) din Kladno a decăzut la . La 9 februarie 1995, Tribunalul Regional (Krajský soud) de la Praga a anulat decizia atacată și a retrimis cauza în primă instanță. După mai multe peripeții judiciare, la 5 iunie 2001, tribunalul de district a emis o altă hotărâre, care a fost atacată în apel de către părți. La 16 iulie 2002, tribunalul regional a decis el însuși pe fondul cauzei. La 29 ianuarie 2004, Curtea Supremă (Nejvyší soud) a pronunțat decizia din 5 iunie 2001 și cea din 16 iulie 2002 și a retrimis cauza în primă instanță, unde rămâne pendinte.

GRIEF Invoch la art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanta s-a plâns de durata excesivă a procedurii. La 15 martie 2005, președintele Camerei, căruia i s-a atribuit cauza, a decis să prezinte cererea guvernului ceh. La 23 mai 2005, guvernul pârât și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. La aceeași dată, guvernul a informat Curtea că reclamanta a decedat la 23 august 2004. Printr-o scrisoare din 26 iulie 2005, avocatul recurentei a comunicat Curții că moștenitorii erau avertizați cu privire la procedura inițiată de defunctă și că nimic nu i se părea să indice că nu au dorit să continue această procedură. Cu toate acestea, la 8 noiembrie 2005, avocatul menționat anterior a informat Curtea că niciun moștenitor nu era declarat.

Curtea amintește că, în mai multe cauze în care un reclamant a decedat în timpul procedurii, aceasta a luat în considerare voința exprimată de moștenitori sau de părinți ai defunctului de a continua procedura respectivă (a se vedea, de exemplu, Vocaturo c. Italia, Hotărârea din 24 mai 1991, seria A n 206 C, § 2, Scheer c. Elveția, Hotărârea din 25 martie 1994, seria A n 287, §§ 31-32 (a contrario) Malhous c. Republica Cehă (dec.) [GC], nr. 33071/96, CEDO 2000 XII. Or, în speță, moștenitorii recurentei, deși sunt informați cu privire la procedura inițiată de defunctă în fața Curții, în niciun moment nu îi fac cunoscute acesteia din urmă intenția de a continua procedura referitoare la prezenta cerere.

În aceste circumstanțe, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii în sensul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Pe de altă parte, niciun motiv special privind respectarea drepturilor omului garantate prin Convenția nr. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 3 din Convenție și să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Dolle J.-P. C OSTA Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 43777/02 présentée par Žofie REZKOVÁ contre la République tchèque La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 5 janvier 2006 en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président , I. Cabral Barreto , K. Jungwiert , V. Butkevych , M. Ugrekhelidze , M mes A. Mularoni, E. Fura-Sandström, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme le 10 décembre 2002, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, Žofie Rezková, était une ressortissante tchèque. Née en 1941, elle est décédée le 23 août 2004. Dans la procédure devant la Cour, elle a été représentée par M e R. Jansová, avocate au barreau tchèque.

Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit. La requérante intenta une action en partage des biens appartenant à la communauté entre époux. Le 18 avril 1994, le tribunal de district (Okresní soud) de Kladno débouta l’intéressée, laquelle fit appel. Le 9 février 1995, le tribunal régional (Krajský soud) de Prague annula la décision attaquée et renvoya l’affaire en première instance. Après plusieurs péripéties judiciaires, le 5 juin 2001, le tribunal de district rendit un autre jugement, lequel fut attaqué en appel par les parties. Le 16 juillet 2002, le tribunal régional décida lui-même sur le fond de l’affaire.

L’ex-époux de l’intéressé forma un pourvoi en cassation. Le 29 janvier 2004, la Cour suprême (Nejvyšší soud) cassa la décision datée du 5 juin 2001 ainsi que celle du 16 juillet 2002 et renvoya l’affaire en première instance, où elle demeure pendante. GRIEF Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaignit de la durée déraisonnable de la procédure. EN DROIT Le 15 mars 2005, le président de la chambre, à laquelle l’affaire a été attribuée, a décidé de porter la requête à la connaissance du gouvernement tchèque. Le 23 mai 2005, le gouvernement défendeur a soumis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête.

À la même date, le gouvernement a informé la Cour que la requérante était décédée le 23 août 2004. Par une lettre du 26 juillet 2005, l’avocate de la requérante a communiqué à la Cour que les héritiers étaient avertis de la procédure engagée par la défunte et que rien ne lui semblait indiquer qu’ils n’aient pas voulu poursuivre ladite procédure. Toutefois, le 8 novembre 2005, l’avocate précitée a fait savoir à la Cour qu’aucun héritier ne s’était manifesté. La Cour rappelle que, dans plusieurs affaires où un requérant était décédé pendant la procédure, elle a pris en compte la volonté exprimée par des héritiers ou parents du défunt de poursuivre ladite procédure (voir, par ex., Vocaturo c. Italie , arrêt du 24 mai 1991, série A n o 206 ‑ C, § 2, Scherer c. Suisse , arrêt du 25 mars 1994, série A n o 287, §§ 31-32 (a contrario) , Malhous c. République tchèque (déc.) [GC], n o 33071/96, CEDH 2000 ‑ XII).

Or, en l’espèce, les héritiers de la requérante, bien qu’ils soient avertis de la procédure engagée par la défunte devant la Cour, n’ont à aucun moment fait savoir à cette dernière leur intention de poursuivre la procédure portant sur la présente requête. Dans ces circonstances, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête au sens de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Par ailleurs, aucun motif particulier touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1 in fine de la Convention. En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. S. Dollé J.-P. C OSTA Greffière Président