ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2499/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, la data de 6 septembrie 2009 , reclamantul G.D. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, anularea dispozițiilor nr. 29 și 31/2006 emise de Primarul comunei Rociu, prin care i-au fost respinse notificările nr. 2357/2001 și 259/2002 și obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv și precizate conform notificărilor. Prin sentința civilă nr. 1 din 8 ianuarie 2007, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamant, a desființat dispozițiile nr. 29 și 31/2006 emise de Primarul comunei Rociu și a obligat pârâtul să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor pentru bunurile revendicate.

Împotriva acestei sentințe s-a formulat cerere de lămurire a dispozitivului, motivat de faptul că reclamantul a formulat împreună cu frații săi notificările nr. 2357/2001 și 259/2002, solicitând acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv de la mama lor, G.E., însă numai reclamantul a formulat plângere împotriva dispozițiilor nr. 29 și 31/2006 emise de Primar, frații săi nemanifestând interes pentru drepturile cuvenite. S-a arătat că în dispozitiv instanța nu a precizat ca propunerea de acordare de despăgubiri să fie făcută numai în favoarea petentului care a promovat calea de atac împotriva dispoziției. Primarul a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii, motivat de faptul că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001.

La data de 24 noiembrie 2008 instanța a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de I.F., N.M. și G.I.T., care au solicitat respingerea contestației și au arătat că au formulat, alături de contestator, cerere de restituire în baza Legii nr. 10/2001, mandatându-l pe acesta să depună notificare. Prin sentința civilă nr. 251 din 24 noiembrie 2008 Tribunalul Argeș, secția civilă, a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1 din 8 ianuarie 2007 pronunțată de această instanță în dosarul nr. 6186/109/2006. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Argeș a reținut că dispozițiile nr. 29 și nr. 31/2006 emise de Primarul comunei Rociu atacate și desființate de instanță au avut în vedere pe toți moștenitorii, deoarece au fost formulate inclusiv de către intervenienți, care, în calitate de frați, l-au împuternicit pe reclamant să se ocupe de procedurile administrative și judiciare de restituire.

Ca atare, nu se poate adăuga în dispozitivul sentinței atacate faptul că măsurile reparatorii se cuvin numai reclamantului, cu excluderea intervenienților, care l-au împuternicit să desfășoare procedurile de reconstituire, întrucât lămurirea dispozitivului presupune clarificarea acelor aspecte neclare sau contradictorii, care nu pot fi aduse la îndeplinire, ceea ce nu este cazul în speță. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul G.D., arătând că în mod greșit i s-a respins contestația la titlu, deoarece reclamantul a fost singurul care a formulat plângere împotriva dispozițiilor emise de Primarul comunei Rociu, fiind și singurul care a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.

A mai arătat că în mod greșit s-a reținut că ar fi avut procuri de reprezentare din partea fraților săi, în realitate fiind împuternicit doar de sora sa, I.F., și numai cu privire la cererile întemeiate pe Legea fondului funciar, cu mult înainte de apariția Legii nr. 10/2001. Intimații-intervenienți G.T., N.M. și I.F. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului cu motivarea că sunt persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilele ce au aparținut autorilor lor, având calitatea de moștenitori legali alături de apelantul-reclamant, iar notificările formulate au fost făcute în numele tuturor moștenitorilor. Intimatul-pârât Primarul comunei Rociu a formulat, de asemenea, întâmpinare, solicitând respingerea apelului și solicitând instanței să constate aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 101/A din 12 iunie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul reclamantului, reținând, în esență, că solicitarea reclamantului vizează chestiuni de fond ce nu pot fi puse în discuție în cadrul unei cereri de lămurire dispozitiv, iar intimații-intervenienți au calitatea de persoane îndreptățite, alături de reclamant, la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Instanța de apel a mai reținut că, așa cum statuează și practica CEDO în materie (cauza Lupaș contra României), în speță este inaplicabilă regula unanimității, astfel încât demersurile întreprinse de unul din coproprietari în vederea restituirii imobilelor preluate abuziv au caracterul unor acte de conservare a drepturilor celorlalți coproprietari care, altfel, ar fi decăzuți din drepturile lor, urmând ca aceștia să se desocotească ulterior între ei, pe calea dreptului comun. Recursul reclamantului împotriva acestei hotărâri a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., acesta arătând că motivarea instanței de apel conform căreia cererea de lămurire dispozitiv ar viza fondul cauzei reprezintă o motivare străină de natura pricinii, întrucât nu s-au invocat în cadrul acesteia aspecte legate de plângerea formulată împotriva dispozițiilor nr. 29 și nr. 31/2006 emise de Primarul comunei Rociu.

Mai arată că, în cadrul procesual generat de dezbaterea asupra dispozițiilor nr. 29 și 31/2006, calitatea procesuală activă a aparținut în exclusivitate reclamantului, primarul fiind singurul pârât, astfel încât nu s-a examinat legalitatea dispozițiilor contestate cu referire la calitatea de moștenitori a celorlalți frați ai săi, iar instanța nu s-a pronunțat cu privire la drepturile acestora. Precizează că prin cererea de lămurire dispozitiv a solicitat a se clarifica dacă soluția privește doar părțile citate în cauză sau și pe terții care nu au participat la judecarea cauzei. În ceea ce privește fondul pricinii, instanța a făcut o greșită aplicare și interpretare a legii, deoarece Legea nr. 10/2001 prevede expres că în cadrul acestei proceduri administrative, de cotele moștenitorilor care nu au urmat procedura legală profită ceilalți moștenitori.

De asemenea, a mai precizat că a fost singurul care urmat procedura Legii nr. 10/2001, nu a avut procură de reprezentare din partea celorlalți frați în aceste demersuri, fiind unica persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în condițiile legii speciale. Recursul este nefondat, pentru argumentele ce succed: Dispozitivul este considerat partea cea mai importantă a unei hotărâri, pentru că el este pus în executare și împotriva lui se exercită căile de atac. Având în vedere că dispozitivul este partea din hotărâre care se execută, acesta trebuie să conțină elemente clare privind modalitatea de rezolvare a cererilor părților, întinderea drepturilor recunoscute și identificarea acestora prin diferiți parametri, pentru a putea fi adus la îndeplinire pe calea executării.

Dispozițiile art. 399 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 400 alin. (2) din același cod prevăd că se pot solicita instanței ce a pronunțat hotărârea, lămuriri referitoare la întinderea, înțelesul sau aplicarea acesteia, atunci când dispozitivul hotărârii nu este clar. Contestația la titlul este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat, pentru a se putea proceda la executarea acestuia. Ea nu poate fi considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau modifica titlul executoriu, această finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor de atac. În acest sens, nu se pot examina împrejurări de natură a repune în discuție o hotărâre judecătorească irevocabilă, soluție ce ar afecta grav principiul autorității de lucru judecat.

Prin sentința civilă nr. 1 din 8 ianuarie 2007 a Tribunalului Argeș, secția civilă, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul G.D., s-au desființat dispozițiile nr. 29 și 31 ale Primarului comunei Rociu, care a fost obligat, în condițiile legii speciale, să propună acordarea de despăgubiri pentru următoarele imobile: moară țărănească cu instalații aferente, 35000 cărămizi provenite din demolarea zidurilor casei de locuit, una magazie pentru cereale și unelte de 13,8 mp și una polată alipită din lemn în suprafață de 13,8 mp, fiind respinsă cererea în privința polatei cu furci acoperită cu șiță.

Analizând conținutul dispozitivului acestei sentințe, rezultă că hotărârea ce face obiectul contestației nu conține dispoziții contradictorii, echivoce, care să impună necesitatea unor lămuriri sau interpretări, în funcție de care să se realizeze executarea, întrucât cuprinde toate elementele prevăzute de lege, respectiv, soluția adoptată de judecător cu privire la pretențiile deduse judecății, inclusiv cu privire la cererea accesorie de acordare a cheltuielilor de judecată, prestația concretă la care este obligat pârâtul (aceea de a propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale), identificarea cu exactitate a bunurilor pentru care urmează a se acorda despăgubiri precum și cele față de care s-a respins cererea reclamantului.

Reclamantul a arătat că hotărârea a cărei lămurire se cere nu a stabilit calitatea de unică persoană îndreptățită la măsuri reparatorii a acestuia, prin excluderea expresă a intimaților-intervenienți de la acest beneficiu, în condițiile în care, în cadrul procesual respectiv, intimații-intervenienți nu figurau ca părți, instanța neputându-se pronunța cu privire la aceștia. Susținerea reclamantului că numai el ar fi trebuit să fie menționat în dispozitiv nu poate fi primită, deoarece dispozițiile atacate și desființate de instanță au avut în vedere pe toți moștenitorii, iar notificările au fost formulate de toți aceștia.

Împrejurarea că doar reclamantul a avut inițiativa contestării dispozițiilor emise în baza Legii nr. 10/2001 nu are relevanță asupra vocației la restituire a celorlalți moștenitori, important fiind ca aceștia să fi formulat notificare în termenul și în cadrul procedurilor prevăzute de lege, condiție îndeplinită în cauză, așa cum rezultă din probatoriile administrate pe parcursul cercetării judecătorești. De asemenea, faptul că instanța s-a pronunțat într-un cadru procesual în care figurau ca părți doar reclamantul și Primarul comunei Rociu, nu constituie o împrejurare care să-i excludă pe intimații-intervenienți de la dreptul de acordare a măsurilor reparatorii, întrucât pe de o parte, instanța nu se putea pronunța decât în limitele cu care a fost învestită, iar pe de altă parte, dreptul intimaților-intervenienți rezultă din calitatea de moștenitori și de notificatori și nu din aceea de contestatori.

În acest sens, în mod corect și cu respectarea principiului disponibilității, tribunalul a menționat în dispozitiv partea care a stat în judecat, respectiv, pe reclamantul G.D., neputând statua asupra unor persoane care nu au figurat în această calitate în speța dedusă judecății, respectiv, numiții G.I.T., N.M. și I.F. Contestatorul face confuzie între modalitatea în care a fost sesizată unitatea deținătoare - prin notificare formulată de toate persoanele arătate mai sus - și modalitatea de sesizare a instanței - exclusiv de contestator, fiecare dintre cele două instituții având obligația de a se pronunța doar față de persoanele care le-au învestit, neputând nici extinde și nici restrânge sfera acestora.

Potrivit art. 22 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, numai nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, iar prin formularea acestei notificări moștenitorii sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii. Astfel, numai dacă intimații-intervenienți nu ar fi formulat notificare în termenul prevăzut de lege, s-ar fi pus problema ca reclamantul să fie considerat singurul moștenitor acceptant și, în consecință, unicul care să profite de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială.

În cauză s-au formulat notificări de către toți moștenitorii, iar dispoziția la a cărei emitere a fost obligată entitatea deținătoare prin sentința nr. 1 din 08 ianuarie 2007 a Tribunalului Argeș, secția civilă, (dispoziția nr. 51 din 05 septembrie 2008) s-a referit la toți notificatorii, conform art. 4.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, care statuează că „în cazul în care restituirea aceluiași imobil este cerută de mai multe persoane îndreptățite, care sunt succesoare ale titularului și care sunt rude de același grad...decizia de restituire se va emite pe numele tuturor, urmând ca stabilirea cotelor de proprietate ale acestora să se facă potrivit dreptului comun intern aplicabil moștenirii(persoanele respective vor face partajarea convențională sau, în lipsa înțelegerii părților, se vor adresa instanței judecătorești pentru stabilirea cotelor și, eventual, pentru ieșirea din indiviziune).” Astfel, în mod corect a statuat instanța de apel că dreptul la restituire sau la măsuri reparatorii se exercită fără a fi condiționat de o eventuală atitudine a altui moștenitor, iar demersurile unuia dintre coproprietari au caracterul unor acte de conservare a drepturilor celorlalți coproprietari( care nu au formulat notificare în termenul legal, ceea ce nu este cazul în speță), urmând ca aceștia să se desocotească între ei pe calea dreptului comun.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.D. împotriva deciziei nr. 101/A din 12 iunie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2010.