ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2499/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2499/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, la data de 6

septembrie 2009

,

reclamantul G.D. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, anularea

dispozițiilor nr. 29 și 31/2006 emise de Primarul comunei Rociu, prin care i-au

fost respinse notificările nr. 2357/2001 și 259/2002 și obligarea pârâtului la

acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv și precizate

conform notificărilor.

Prin sentința

civilă nr. 1 din 8 ianuarie 2007, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis în

parte cererea formulată de reclamant, a desființat dispozițiile nr. 29 și

31/2006 emise de Primarul comunei Rociu și a obligat pârâtul să propună

acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor pentru bunurile revendicate.

Împotriva

acestei sentințe s-a formulat cerere de lămurire a dispozitivului, motivat de

faptul că reclamantul a formulat împreună cu frații săi notificările nr. 2357/2001

și 259/2002, solicitând acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele

preluate abuziv de la mama lor, G.E., însă numai reclamantul a formulat

plângere împotriva dispozițiilor nr. 29 și 31/2006 emise de Primar, frații săi

nemanifestând interes pentru drepturile cuvenite.

S-a arătat că în

dispozitiv instanța nu a precizat ca propunerea de acordare de despăgubiri să

fie făcută numai în favoarea petentului care a promovat calea de atac împotriva

dispoziției.

Primarul a

formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii, motivat de faptul că în

speță sunt aplicabile dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001.

La data de 24

noiembrie 2008 instanța a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului

formulată de I.F., N.M. și G.I.T., care au solicitat respingerea contestației

și au arătat că au formulat, alături de contestator, cerere de restituire în

baza Legii nr. 10/2001, mandatându-l pe acesta să depună notificare.

Prin

sentința civilă nr. 251 din 24 noiembrie 2008 Tribunalul Argeș, secția civilă,

a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1 din 8

ianuarie 2007 pronunțată de această instanță în dosarul nr. 6186/109/2006.

Pentru

a pronunța această soluție, Tribunalul Argeș a reținut că dispozițiile nr. 29

și nr. 31/2006 emise de Primarul comunei Rociu atacate și desființate de

instanță au avut în vedere pe toți moștenitorii, deoarece au fost formulate

inclusiv de către intervenienți, care, în calitate de frați, l-au împuternicit

pe reclamant să se ocupe de procedurile administrative și judiciare de

restituire.

Ca

atare, nu se poate adăuga în dispozitivul sentinței atacate faptul că măsurile

reparatorii se cuvin numai reclamantului, cu excluderea intervenienților, care

l-au împuternicit să desfășoare procedurile de reconstituire, întrucât

lămurirea dispozitivului presupune clarificarea acelor aspecte neclare sau

contradictorii, care nu pot fi aduse la îndeplinire, ceea ce nu este cazul în

speță.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel reclamantul G.D., arătând că în mod greșit i

s-a respins contestația la titlu, deoarece reclamantul a fost singurul care a

formulat plângere împotriva dispozițiilor emise de Primarul comunei Rociu,

fiind și singurul care a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.

A

mai arătat că în mod greșit s-a reținut că ar fi avut procuri de reprezentare

din partea fraților săi, în realitate fiind împuternicit doar de sora sa, I.F.,

și numai cu privire la cererile întemeiate pe Legea fondului funciar, cu mult

înainte de apariția Legii nr. 10/2001.

Intimații-intervenienți

G.T., N.M. și I.F. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului cu

motivarea că sunt persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prin

echivalent pentru imobilele ce au aparținut autorilor lor, având calitatea de

moștenitori legali alături de apelantul-reclamant, iar notificările formulate

au fost făcute în numele tuturor moștenitorilor.

Intimatul-pârât

Primarul comunei Rociu a formulat, de asemenea, întâmpinare, solicitând

respingerea apelului și solicitând instanței să constate aplicabilitatea în

cauză a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Prin

decizia civilă nr. 101/A din 12 iunie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul reclamantului,

reținând, în esență, că solicitarea reclamantului vizează chestiuni de fond ce

nu pot fi puse în discuție în cadrul unei cereri de lămurire dispozitiv, iar

intimații-intervenienți au calitatea de persoane îndreptățite, alături de

reclamant, la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Instanța

de apel a mai reținut că, așa cum statuează și practica CEDO în materie (cauza

Lupaș contra României), în speță este inaplicabilă regula unanimității, astfel

încât demersurile întreprinse de unul din coproprietari în vederea restituirii

imobilelor preluate abuziv au caracterul unor acte de conservare a drepturilor

celorlalți coproprietari care, altfel, ar fi decăzuți din drepturile lor,

urmând ca aceștia să se desocotească ulterior între ei, pe calea dreptului

comun.

Recursul

reclamantului împotriva acestei hotărâri a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ., acesta arătând că motivarea instanței de apel

conform căreia cererea de lămurire dispozitiv ar viza fondul cauzei reprezintă

o motivare străină de natura pricinii, întrucât nu s-au invocat în cadrul

acesteia aspecte legate de plângerea formulată împotriva dispozițiilor nr. 29

și nr. 31/2006 emise de Primarul comunei Rociu.

Mai

arată că, în cadrul procesual generat de dezbaterea asupra dispozițiilor nr. 29

și 31/2006, calitatea procesuală activă a aparținut în exclusivitate

reclamantului, primarul fiind singurul pârât, astfel încât nu s-a examinat

legalitatea dispozițiilor contestate cu referire la calitatea de moștenitori a

celorlalți frați ai săi, iar instanța nu s-a pronunțat cu privire la drepturile

acestora.

Precizează

că prin cererea de lămurire dispozitiv a solicitat a se clarifica dacă soluția

privește doar părțile citate în cauză sau și pe terții care nu au participat la

judecarea cauzei.

În

ceea ce privește fondul pricinii, instanța a făcut o greșită aplicare și

interpretare a legii, deoarece Legea nr. 10/2001 prevede expres că în cadrul

acestei proceduri administrative, de cotele moștenitorilor care nu au urmat

procedura legală profită ceilalți moștenitori.

De

asemenea, a mai precizat că a fost singurul care urmat procedura Legii nr. 10/2001,

nu a avut procură de reprezentare din partea celorlalți frați în aceste

demersuri, fiind unica persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii

în condițiile legii speciale.

Recursul

este nefondat, pentru argumentele ce succed:

Dispozitivul

este considerat partea cea mai importantă a unei hotărâri, pentru că el este

pus în executare și împotriva lui se exercită căile de atac.

Având

în vedere că dispozitivul este partea din hotărâre care se execută, acesta

trebuie să conțină elemente clare privind modalitatea de rezolvare a cererilor

părților, întinderea drepturilor recunoscute și identificarea acestora prin

diferiți parametri, pentru a putea fi adus la îndeplinire pe calea executării.

Dispozițiile

art. 399 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 400 alin. (2) din același

cod prevăd că se pot solicita instanței ce a pronunțat hotărârea, lămuriri

referitoare la întinderea, înțelesul sau aplicarea acesteia, atunci când

dispozitivul hotărârii nu este clar.

Contestația

la titlul este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi

valorificat, pentru a se putea proceda la executarea acestuia.

Ea

nu poate fi considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau modifica

titlul executoriu, această finalitate putându-se realiza doar prin intermediul

căilor de atac.

În

acest sens, nu se pot examina împrejurări de natură a repune în discuție o

hotărâre judecătorească irevocabilă, soluție ce ar afecta grav principiul autorității

de lucru judecat.

Prin

sentința civilă nr. 1 din 8 ianuarie 2007 a Tribunalului Argeș, secția civilă, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul G.D., s-au desființat

dispozițiile nr. 29 și 31 ale Primarului comunei Rociu, care a fost obligat, în

condițiile legii speciale, să propună acordarea de despăgubiri pentru

următoarele imobile: moară țărănească cu instalații aferente, 35000 cărămizi

provenite din demolarea zidurilor casei de locuit, una magazie pentru cereale

și unelte de 13,8 mp și una polată alipită din lemn în suprafață de 13,8 mp,

fiind respinsă cererea în privința polatei cu furci acoperită cu șiță.

Analizând

conținutul dispozitivului acestei sentințe, rezultă că hotărârea ce face

obiectul contestației nu conține dispoziții contradictorii, echivoce, care să

impună necesitatea unor lămuriri sau interpretări, în funcție de care să se

realizeze executarea, întrucât cuprinde toate elementele prevăzute de lege,

respectiv, soluția adoptată de judecător cu privire la pretențiile deduse

judecății, inclusiv cu privire la cererea accesorie de acordare a cheltuielilor

de judecată, prestația concretă la care este obligat pârâtul (aceea de a

propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale), identificarea

cu exactitate a bunurilor pentru care urmează a se acorda despăgubiri precum și

cele față de care s-a respins cererea reclamantului.

Reclamantul

a arătat că hotărârea a cărei lămurire se cere nu a stabilit calitatea de unică

persoană îndreptățită la măsuri reparatorii a acestuia, prin excluderea expresă

a intimaților-intervenienți de la acest beneficiu, în condițiile în care, în

cadrul procesual respectiv, intimații-intervenienți nu figurau ca părți,

instanța neputându-se pronunța cu privire la aceștia.

Susținerea

reclamantului că numai el ar fi trebuit să fie menționat în dispozitiv nu poate

fi primită, deoarece dispozițiile atacate și desființate de instanță au avut în

vedere pe toți moștenitorii, iar notificările au fost formulate de toți

aceștia.

Împrejurarea

că doar reclamantul a avut inițiativa contestării dispozițiilor emise în baza

Legii nr. 10/2001 nu are relevanță asupra vocației la restituire a celorlalți

moștenitori, important fiind ca aceștia să fi formulat notificare în termenul

și în cadrul procedurilor prevăzute de lege, condiție îndeplinită în cauză, așa

cum rezultă din probatoriile administrate pe parcursul cercetării

judecătorești.

De

asemenea, faptul că instanța s-a pronunțat într-un cadru procesual în care

figurau ca părți doar reclamantul și Primarul comunei Rociu, nu constituie o

împrejurare care să-i excludă pe intimații-intervenienți de la dreptul de

acordare a măsurilor reparatorii, întrucât pe de o parte, instanța nu se putea

pronunța decât în limitele cu care a fost învestită, iar pe de altă parte, dreptul

intimaților-intervenienți rezultă din calitatea de moștenitori și de

notificatori și nu din aceea de contestatori.

În

acest sens, în mod corect și cu respectarea principiului disponibilității,

tribunalul a menționat în dispozitiv partea care a stat în judecat, respectiv,

pe reclamantul G.D., neputând statua asupra unor persoane care nu au figurat în

această calitate în speța dedusă judecății, respectiv, numiții G.I.T., N.M. și I.F.

Contestatorul

face confuzie între modalitatea în care a fost sesizată unitatea deținătoare -

prin notificare formulată de toate persoanele arătate mai sus - și modalitatea

de sesizare a instanței - exclusiv de contestator, fiecare dintre cele două

instituții având obligația de a se pronunța doar față de persoanele care le-au

învestit, neputând nici extinde și nici restrânge sfera acestora.

Potrivit

art. 22 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, numai nerespectarea termenului de 6 luni

prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita

în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, iar prin

formularea acestei notificări moștenitorii sunt repuși de drept în termenul de

acceptare a succesiunii.

Astfel,

numai dacă intimații-intervenienți nu ar fi formulat notificare în termenul

prevăzut de lege, s-ar fi pus problema ca reclamantul să fie considerat

singurul moștenitor acceptant și, în consecință, unicul care să profite de

măsurile reparatorii prevăzute de legea specială.

În

cauză s-au formulat notificări de către toți moștenitorii, iar dispoziția la a

cărei emitere a fost obligată entitatea deținătoare prin sentința nr. 1 din 08

ianuarie 2007 a Tribunalului Argeș, secția civilă, (dispoziția nr. 51 din 05

septembrie 2008) s-a referit la toți notificatorii, conform art. 4.3 din

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, care statuează că „în

cazul în care restituirea aceluiași imobil este cerută de mai multe persoane

îndreptățite, care sunt succesoare ale titularului și care sunt rude de același

grad...decizia de restituire se va emite pe numele tuturor, urmând ca

stabilirea cotelor de proprietate ale acestora să se facă potrivit dreptului

comun intern aplicabil moștenirii(persoanele respective vor face partajarea

convențională sau, în lipsa înțelegerii părților, se vor adresa instanței

judecătorești pentru stabilirea cotelor și, eventual, pentru ieșirea din

indiviziune).”

Astfel,

în mod corect a statuat instanța de apel că dreptul la restituire sau la măsuri

reparatorii se exercită fără a fi condiționat de o eventuală atitudine a altui

moștenitor, iar demersurile unuia dintre coproprietari au caracterul unor acte

de conservare a drepturilor celorlalți coproprietari( care nu au formulat

notificare în termenul legal, ceea ce nu este cazul în speță), urmând ca

aceștia să se desocotească între ei pe calea dreptului comun.

Pentru

aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) Înalta Curte

va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.D. împotriva deciziei nr. 101/A

din 12 iunie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2010.