ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3646/2009

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 142 din 10 iunie 2009 a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților B.F.V. și B.F.D. declarate împotriva sentinței penale nr. 379 din 8 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală. A constatat că inculpații sunt arestați în altă cauză. Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 379 din 8 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.F.V.

la pedeapsa de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 39 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 34 și art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată în speță, cu restul de 469 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 146/2006 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul B.F.V. urmând să execute pedeapsa de 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a), b) C. pen. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. Prin aceeași hotărâre, în baza art. 25 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.F.D., la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 39 C. pen., cu referire la art. 34 și art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei aplicate în speță, cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1319/2006 a Tribunalului București (în executarea căreia se afla), urmând ca inculpatul B.F.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 17 și art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 2,21 gr. și 1,13 gr. heroină rămase în urma analizelor de laborator și depuse la C.C.D. cu dovada din 26 septembrie 2008. În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate că în ziua de 21 septembrie 2008, orele 14 30 , inculpatul B.F.V. s-a prezentat la sediul Penitenciarului Rahova pentru vizită la deținutul C.V.A.D. iar la controlul efectuat s-a descoperit în mâna stângă o punguță cu diametrul de cca. 4 cm, sigilată la un capăt și care conținea o substanță pulverulentă. Fiind analizată fizico-chimic în Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R. – D.G.C.C.O.D.A. s-a stabilit că substanța pulverulentă este heroină (Raport de constatare tehnico-științifică nr. 858125 din 22 septembrie 2008 fila 10 dup). Audiat, inculpatul B.F.V.

a declarat că unchiul său, coinculpatul B.F.D., aflat în executarea unei pedepse cu închisoarea i-a solicitat într-o convorbire telefonică să se întâlnească cu concubina unui coleg de celulă pentru a lua de la aceasta un pachețel cu droguri pe care trebuia să-l introducă în penitenciar la vizita pe care urma să o facă și să-l predea deținutului C.V.A.D. Inculpatul B.F.D. audiat în cursul urmării penale a dat declarații contradictorii, o dată susținând că l-a contactat telefonic pe nepotul său, inculpatul B.F.V. pe care l-a rugat să se întâlnească cu concubina unui deținut de la care să ia droguri pe care să le introducă în penitenciar prin intermediul altui deținut C.V.A.D., altă dată negând că l-ar fi contactat telefonic pe nepotul său, cerându-i să se întâlnească cu concubina deținutului R.Ș.

zis D., de la care urma să primească un pachet cu alimente și droguri. A mai arătat că, C.V.A.D. i-a comunicat că a luat legătura cu nepotul său B.F.V. și l-a rugat să se întâlnească cu concubina deținutului D. pentru a lua droguri. Martorul C.V.A.D. a declarat atât în cursul urmăririi penale cât și în instanță că a fost rugat de B.F.D. să iasă la vizită cu rudele primului de la care să ia pachete pentru el, cei care aduceau pachetele fiind B.F.V. și concubina. La data de 21 septembrie 2008 a procedat la fel însă așteptând să-i vină rândul la vizită a fost luat și dus în camera de predare primire, vizita n-a mai avut loc iar mai târziu a aflat că la vizită, urma să primească de la B.F.V. 3,61 gr droguri.

A precizat că nu cunoaște nimic despre o astfel de activitate și că nu a convenit cu B.F.D. să-l ajute să primească droguri pentru el sau altă persoană. Împotriva sentinței au declarat apel inculpații. Inculpatul B.F.D. a criticat sentința ca nelegală și netemeinică susținând că nu a primit vizita coinculpatului B.F.V., că nu l-a rugat să aducă droguri la penitenciar și nu l-a contactat telefonic. Inculpatul B.F.V. printr-un memoriu depus a arătat că inculpatul B.F.D. nu este implicat în încercarea de a introduce droguri în penitenciar și că nu știa că în acea zi urma ca el să o însoțească pe soția unui deținut coleg de cameră cu inculpatul B.F.D., căruia să-i dea un pachet. A mai susținut că drogurile îi aparțineau și urma să le consume deoarece este consumator de droguri.

Prin Decizia penală nr. 142 din 10 aprilie 2009 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins apelurile ca nefondate. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, ambii inculpați. Inculpatul B.F.D. a criticat decizia și sentința ca fiind nelegale și netemeinice și a cerut să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu a săvârșit fapta imputată. Inculpatul B.F.V. nu și-a motivat recursul însă a cerut ca Înalta Curte să îl audieze. În declarația dată a recunoscut săvârșirea faptei dar a făcut din nou precizarea că inculpatul B.F.D. nu are nici o legătură cu cele întâmplate. Recursurile sunt nefondate. Din ansamblul probelor administrate rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă și au dat încadrarea juridică legală faptelor săvârșite de inculpați, pedepsele aplicate fiind just individualizate.

Inculpații au dat în cursul procesului penal mai multe declarații. Astfel în primele declarații date în ziua în care s-a încercat introducerea de droguri în penitenciar de către inculpatul B.F.V., ambii inculpați au recunoscut și descris fapta, cum B.F.D. l-a contactat pe nepotul său B.F.V. și i-a cerut să preia un pachet cu droguri pe care să-l aducă la vizita pe care urma să o facă deținutului C.V.A.D. Ulterior cei doi inculpați și-au modificat declarațiile susținând, B.F.D. că nu l-a contactat pe nepotul său și nu are nici o cunoștință despre droguri iar mai târziu a aflat de la martorul C.V.A.D. că acesta l-a contactat pe B.F.V., iar inculpatul B.F.V. a susținut că deținea drogurile pentru consum propriu.

În fine în recurs inculpatul B.F.V. a cerut să fie audiat și a declarat că revine asupra celor declarate că recunoaște că a încercat să introducă droguri în penitenciar iar unchiul său nu are nici o legătură cu această faptă. Declarațiile inculpaților sunt contrazise de martorul C.V.A.D. care în 4 depoziții a susținut constant că inculpatul B.F.D. a fost cel care i-a cerut să iasă la o vizită pe care urma să i-o facă nepotul B.F.V., de la care urma să primească un pachet. Martorul a mai precizat că după ce vizita nu a mai avut loc, inculpatul B.F.V. fiind prins cu drogurile pe care intenționa să le introducă în penitenciar, inculpatul B.F.D. i-a spus că urmează să vadă ce poate face ca nepotul său să nu aibă de suferit („pentru a-l scoate pe nepotul lui”).

Probele au fost complet și pe larg analizate de instanța de apel astfel că Înalta Curte având în vedere declarația dată în recurs de inculpatul B.F.V. prin care revine și recunoaște încercarea de a introduce droguri în Penitenciarul Rahova constată că recursurile sunt nefondate și în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. urmează să le respingă. Se va constata că inculpații sunt arestați în altă cauză. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.F.V. și B.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 142 din 10 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Constată că inculpații sunt arestați în altă cauză. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2009.