ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3646/2009

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia

penală nr. 142 din 10 iunie 2009 a

respins,

ca nefondate, apelurile inculpaților B.F.V. și B.F.D. declarate împotriva

sentinței penale nr. 379 din 8 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a

II-a penală.

A constatat că inculpații sunt arestați în altă

cauză.

Pentru a hotărî astfel a reținut

următoarele:

Prin sentința penală nr. 379 din 8 aprilie 2009

a Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000,

cu

aplicarea

art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a

fost condamnat inculpatul B.F.V.

la

pedeapsa

de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a), b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., cu referire

la art. 34 și art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 12 ani

închisoare aplicată în speță, cu restul de 469 zile rămas neexecutat din

pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 146/2006 a Tribunalului

București, secția I penală, inculpatul B.F.V. urmând să execute pedeapsa de 12

ani închisoare, cu aplicarea  art. 71 – art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a constatat că inculpatul este arestat în

altă cauză.

Prin aceeași hotărâre, în baza art. 25 raportat

la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c)

din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul

B.F.D., la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 39 C. pen.,

cu

referire la art. 34 și art. 35 C. pen.,

s-a dispus contopirea pedepsei aplicate în speță, cu pedeapsa de 10 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1319/2006 a Tribunalului București

(în executarea căreia se afla), urmând ca inculpatul B.F.D. să execute pedeapsa

cea mai grea, de 15 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a), b) C.

pen.

În baza art. 17 și art. 18 din Legea nr. 143/2000,

s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 2,21 gr. și 1,13 gr.

heroină rămase în urma analizelor de laborator și depuse la C.C.D. cu dovada din

26 septembrie 2008.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost

obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de fond a reținut pe baza probelor

administrate că în ziua de 21 septembrie 2008, orele 14

30

,

inculpatul B.F.V. s-a prezentat la sediul Penitenciarului Rahova pentru vizită

la deținutul C.V.A.D. iar la controlul efectuat s-a descoperit în mâna stângă o

punguță cu diametrul de cca. 4 cm, sigilată la un capăt și care conținea o

substanță pulverulentă. Fiind analizată fizico-chimic în Laboratorul Central de

Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R. – D.G.C.C.O.D.A. s-a

stabilit că substanța pulverulentă este heroină (Raport de constatare

tehnico-științifică nr. 858125 din 22 septembrie 2008 fila 10 dup).

Audiat, inculpatul B.F.V. a declarat că unchiul

său, coinculpatul B.F.D., aflat în executarea unei pedepse cu închisoarea i-a

solicitat într-o convorbire telefonică să se întâlnească cu concubina unui

coleg de celulă pentru a lua de la aceasta un pachețel cu droguri pe care

trebuia să-l introducă în penitenciar la vizita pe care urma să o facă și să-l

predea deținutului C.V.A.D.

Inculpatul B.F.D. audiat în cursul urmării

penale a dat declarații contradictorii, o dată susținând că l-a contactat

telefonic pe nepotul său, inculpatul B.F.V. pe care l-a rugat să se întâlnească

cu concubina unui deținut de la care să ia droguri pe care să le introducă în

penitenciar prin intermediul altui deținut C.V.A.D., altă dată negând că l-ar

fi contactat telefonic pe nepotul său, cerându-i să se întâlnească cu concubina

deținutului R.Ș. zis D., de la care urma să primească un pachet cu alimente și

droguri. A mai arătat că, C.V.A.D. i-a comunicat că a luat legătura cu nepotul

său B.F.V. și l-a rugat să se întâlnească cu concubina deținutului D. pentru a

lua droguri.

Martorul C.V.A.D. a declarat atât în cursul

urmăririi penale cât și în instanță că a fost rugat de B.F.D. să iasă la vizită

cu rudele primului de la care să ia pachete pentru el, cei care aduceau

pachetele fiind B.F.V. și concubina.

La data de 21 septembrie 2008 a procedat la fel

însă așteptând să-i vină rândul la vizită a fost luat și dus în camera de

predare primire, vizita n-a mai avut loc iar mai târziu a aflat că la vizită,

urma să primească de la B.F.V. 3,61 gr droguri. A precizat că nu cunoaște nimic

despre o astfel de activitate și că nu a convenit cu B.F.D. să-l ajute să

primească droguri pentru el sau altă persoană.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpații.

Inculpatul B.F.D. a criticat sentința ca

nelegală și netemeinică susținând că nu a primit vizita coinculpatului B.F.V.,

că nu l-a rugat să aducă droguri la penitenciar și nu l-a contactat telefonic.

Inculpatul B.F.V. printr-un memoriu depus a

arătat că inculpatul B.F.D. nu este implicat în încercarea de a introduce

droguri în penitenciar și că nu știa că în acea zi urma ca el să o însoțească

pe soția unui deținut coleg de cameră cu inculpatul B.F.D., căruia să-i dea un

pachet. A mai susținut că drogurile îi aparțineau și urma să le consume

deoarece este consumator de droguri.

Prin Decizia penală nr. 142 din 10 aprilie 2009

Curtea de Apel București, secția I penală, a respins apelurile ca nefondate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs,

în termen legal, ambii inculpați.

Inculpatul B.F.D. a criticat decizia și

sentința ca fiind nelegale și netemeinice și a cerut să fie achitat în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu a

săvârșit fapta imputată.

Inculpatul B.F.V. nu și-a motivat recursul însă

a cerut ca Înalta Curte să îl audieze. În declarația dată a recunoscut

săvârșirea faptei dar a făcut din nou precizarea că inculpatul B.F.D. nu are

nici o legătură cu cele întâmplate.

Recursurile sunt nefondate.

Din ansamblul probelor administrate rezultă că

instanțele au reținut o situație de fapt corectă și au dat încadrarea juridică

legală faptelor săvârșite de inculpați, pedepsele aplicate fiind just

individualizate. Inculpații au dat în cursul procesului penal mai multe

declarații. Astfel în primele declarații date în ziua în care s-a încercat

introducerea de droguri în penitenciar de către inculpatul B.F.V., ambii inculpați

au recunoscut și descris fapta, cum B.F.D. l-a contactat pe nepotul său B.F.V. și

i-a cerut să preia un pachet cu droguri pe care să-l aducă la vizita pe care

urma să o facă deținutului C.V.A.D.

Ulterior cei doi inculpați și-au modificat

declarațiile susținând, B.F.D. că nu l-a contactat pe nepotul său și nu are

nici o cunoștință despre droguri iar mai târziu a aflat de la martorul C.V.A.D.

că acesta l-a contactat pe B.F.V., iar inculpatul B.F.V. a susținut că deținea

drogurile pentru consum propriu.

În fine în recurs inculpatul B.F.V. a cerut să

fie audiat și a declarat că revine asupra celor declarate că recunoaște că a

încercat să introducă droguri în penitenciar iar unchiul său nu are nici o

legătură cu această faptă.

Declarațiile inculpaților sunt contrazise de

martorul C.V.A.D. care în 4 depoziții a susținut constant că inculpatul B.F.D. a

fost cel care i-a cerut să iasă la o vizită pe care urma să i-o facă nepotul B.F.V.,

de la care urma să primească un pachet. Martorul a mai precizat că după ce

vizita nu a mai avut loc, inculpatul B.F.V. fiind prins cu drogurile pe care intenționa

să le introducă în penitenciar, inculpatul B.F.D. i-a spus că urmează să vadă

ce poate face ca nepotul său să nu aibă de suferit („pentru a-l scoate pe

nepotul lui”).

Probele au fost complet și pe larg analizate de

instanța de apel astfel că Înalta Curte având în vedere declarația dată în

recurs de inculpatul B.F.V. prin care revine și recunoaște încercarea de a

introduce droguri în Penitenciarul Rahova constată că recursurile sunt

nefondate și în temeiul art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen. urmează

să le respingă.

Se va constata că inculpații sunt

arestați în altă cauză.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.F.V. și B.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 142 din

10 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Constată că inculpații sunt arestați

în altă cauză.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

noiembrie 2009.