ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față;

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La 08 septembrie 2009 persoana

vătămată A.I., a

depus la Secția Penală a Înaltei

Curți de Casație și Justiție plângere

penală împotriva intimatului -

magistrat procuror I.M.,

solicitând tragerea

acestuia la răspundere penală, pentru modalitatea

în care a efectuat cercetări în dosarul ce l-a

avut de instrumentat.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, s-a

constituit

dosarul nr. 7219/172009 fixându-se prim termen de judecată

la 21 octombrie 2009.

La termenul din 21 octombrie 2009, deși legal

citată, persoana

vătămată nu s-a prezentat la instanță, și

nici nu a depus prin

Serviciul Registratură

al acestei instanțe precizări suplimentare în

susținerea plângerii

formulate, iar reprezentantul parchetului a solicitat trimiterea cauzei spre

competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Înalta

Curte, examinând actele dosarului și, în raport de

conținutul plângerii depusă la dosar de persoana vătămată, constată

că aceasta se circumscrie conținutului

dispozițiilor art. 222 alin. (1) și (2)

C. proc. pen.

În

dispozițiile legale anterior menționate, legiuitorul a

reglementat conținutul și condițiile pe care trebuie să le

îndeplinească

plângerea, ca mod de

sesizare al organelor de urmărire penală.

Din conținutul cererii inițiale, plângerea

persoanei vătămate

cuprinde

elementele impuse de norma procedurală mai sus enunțată

și chiar dacă nu au fost descrise în amănunt

faptele presupuse a fi

săvârșite

de intimat al cărui nume l-a indicat în cuprinsul înscrisurilor existente, s-au

furnizat ,totuși , suficiente elemente cu ajutorul cărora

să se poată face identificarea eventualelor

încălcări ale modului cum

s-au efectuat actele

premergătoare în dosarele indicate de persoana vătămată.

Înalta Curte constată, însă că plângerea formulată

de persoana

vătămată a fost

greșit îndreptată la instanța de judecată, respectiv la

Secția

Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât potrivit

art. 209 alin. (3) C. proc. pen., urmărirea

penală se

efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazurile

arătate de art. 29 pct. 1 C. proc. pen., în cazul în care

competența soluționării cauzei în primă instanță

ar fi revenit acestei

instanțe, funcție de calitatea persoanei.

Așadar urmărirea penală se efectuează obligatoriu

de procuror

și în situațiile

prevăzute la lit. f) din art. 29 pct. 1 C. proc. pen.

, respectiv în cazul infracțiunilor săvârșite de

judecătorii și

magistrații asistenți de la Înalta Curte de

Casație și Justiție, de

judecătorii de la

curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și

de procurorii de

la parchetele de pe lângă aceste instanțe și de procurorii Direcției Naționale

Anticorupție.

Or, în

speță plângerea persoanei vătămate vizează un magistrat procuror ce-și

desfășoară activitatea la Parchetul de pe

lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pretinsele infracțiuni

comise,

enunțate prin înscrisul depus la dosarul cauzei, iar

calitatea intimatului atrăgând competența procurorului în efectuarea

cercetărilor.

Pe cale de consecință, Secția Penală a Înaltei Curți

de Casație

și Justiție, în baza art. 222 alin. (7) C.

proc. pen., introdus

prin Legea nr.

356/2006, va trimite plângerea formulată de persoana

vătămată A.I. la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire

penală și criminalistică, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Î

n

baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen. trimite plângerea

penală formulată de petiționarul A.I., la

Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de urmărire penală și criminalistică, spre competentă soluționare.

Cu recurs

în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2009.