ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 16 decembrie 2009, persoana vătămată C.G.M. , a depus la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție plângere penală împotriva intimatului - magistrat procuror P.G., solicitând tragerea acestuia la răspundere penală, pentru modalitatea în care a efectuat cercetări în dosarul ce l-a avut de instrumentat. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a constituit dosarul nr. 9876/1/2009 fixându-se prim termen de judecată la 17 februarie 2010. La termenul din 17 februarie 2010, deși legal citată, persoana vătămată nu s-a prezentat la instanță, și nici nu a depus prin Serviciul Registratură al acestei instanțe precizări suplimentare în susținerea plângerii formulate, iar reprezentantul parchetului a solicitat trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte, examinând actele dosarului și, în raport de conținutul plângerii depusă la dosar de persoana vătămată , constată că aceasta se circumscrie conținutului dispozițiilor art. 222 alin. (1) și (2) C. proc. pen. În dispozițiile legale anterior menționate, legiuitorul a reglementat conținutul și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească plângerea, ca mod de sesizare al organelor de urmărire penală. Din conținutul cererii inițiale, plângerea persoanei vătămate cuprinde elementele impuse de norma procedurală mai sus enunțată și chiar dacă nu au fost descrise în amănunt faptele presupuse a fi săvârșite de intimat al cărui nume l-a indicat în cuprinsul înscrisurilor existente, s-au furnizat .totuși , suficiente elemente cu ajutorul cărora să se poată face identificarea eventualelor încălcări ale modului cum s-au efectuat actele premergătoare în dosarele indicate de persoana vătămată.

Înalta Curte constată, însă că plângerea formulată de persoana vătămată a fost greșit îndreptată la instanța de judecată, respectiv la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât potrivit art. 209 alin. (3) C. proc. pen., urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazurile arătate de art. 29 pct. 1 C. proc. pen., în cazul în care competența soluționării cauzei în primă instanță ar fi revenit acestei instanțe, funcție de calitatea persoanei. Așadar urmărirea penală se efectuează obligatoriu de procuror și în situațiile prevăzute la lit. f) din art. 29 pct. 1 C. proc. pen. , respectiv în cazul infracțiunilor săvârșite de judecătorii și magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe și de procurorii Direcției Naționale Anticorupție.

Or, în speță plângerea persoanei vătămate vizează un magistrat procuror ce-și desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru pretinsele infracțiuni comise, enunțate prin înscrisul depus la dosarul cauzei, iar calitatea intimatului atrăgând competența procurorului în efectuarea cercetărilor. Pe cale de consecință, Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 356/2006, va trimite plângerea formulată de persoana vătămată C.G.M. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, conform dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R E Ș T E În baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., trimite plângerea penală formulată de petiționarul C.G.M., la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, spre competentă soluționare. Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2010.