ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 16 decembrie 2009, persoana vătămată  C.G.M.

,

a depus la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție

plângere penală împotriva intimatului -

magistrat procuror P.G., solicitând tragerea acestuia la răspundere penală,

pentru

modalitatea în care a

efectuat cercetări în dosarul ce l-a avut de

instrumentat.

Pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a

constituit dosarul nr. 9876/1/2009 fixându-se prim

termen de judecată

la 17 februarie 2010.

La termenul din

17 februarie 2010, deși legal citată, persoana

vătămată nu

s-a prezentat la instanță, și nici nu a depus prin

Serviciul Registratură al acestei instanțe precizări suplimentare în

susținerea

plângerii formulate, iar reprezentantul parchetului a solicitat trimiterea

cauzei spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Înalta Curte, examinând actele dosarului și, în

raport de

conținutul plângerii depusă la

dosar de persoana vătămată , constată

că

aceasta se circumscrie conținutului dispozițiilor art. 222 alin. (1) și (2)

C.

proc. pen.

În dispozițiile legale anterior menționate,

legiuitorul a

reglementat conținutul și

condițiile pe care trebuie să le îndeplinească

plângerea, ca mod de sesizare al organelor de urmărire penală.

Din conținutul

cererii inițiale, plângerea persoanei vătămate

cuprinde elementele impuse de norma procedurală

mai sus enunțată

și chiar

dacă nu au fost descrise în amănunt faptele presupuse a fi

săvârșite de intimat al cărui nume l-a

indicat în cuprinsul înscrisurilor existente, s-au furnizat .totuși ,

suficiente elemente cu ajutorul cărora

să se poată face identificarea eventualelor încălcări ale modului cum

s-au efectuat actele premergătoare în dosarele indicate de persoana

vătămată.

Înalta

Curte constată, însă că plângerea formulată de persoana vătămată a fost greșit

îndreptată la instanța de judecată, respectiv la

Secția

Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât potrivit

art. 209 alin. (3) C. proc. pen., urmărirea

penală se

efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazurile

arătate

de art. 29 pct. 1 C. proc. pen., în

cazul în care

competența soluționării

cauzei în primă instanță ar fi revenit acestei

instanțe, funcție de

calitatea persoanei.

Așadar

urmărirea penală se efectuează obligatoriu de procuror

și în situațiile prevăzute la lit. f) din art. 29

pct. 1 C. proc. pen.

,

respectiv în cazul infracțiunilor săvârșite de judecătorii și

magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de

judecătorii de la curțile de apel și Curtea

Militară de Apel, precum și

de procurorii de la parchetele de pe lângă

aceste instanțe și de procurorii Direcției Naționale Anticorupție.

Or, în speță plângerea persoanei vătămate

vizează un magistrat procuror ce-și desfășoară activitatea la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Galați pentru pretinsele

infracțiuni comise,

enunțate prin înscrisul depus la dosarul cauzei, iar

calitatea intimatului atrăgând competența procurorului în efectuarea

cercetărilor.

Pe cale de

consecință, Secția Penală a Înaltei Curți de Casație

și

Justiție, în baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., introdus

prin Legea nr. 356/2006, va trimite plângerea

formulată de persoana

vătămată  C.G.M.

la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de

urmărire penală și criminalistică, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H

O T Ă R E Ș T E

În baza art. 222

alin. (7) C. proc. pen., trimite plângerea

penală

formulată de petiționarul  C.G.M., la

Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, spre competentă soluționare.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie

2010.