ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4062/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de la 16 noiembrie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a disp. art. 148 lit. f) C. proc. pen. și ale art. 37 C. pen., excepții invocate de inculpatul D.M.G. În baza art. 300 2 C. proc. pen, rap. la art. 160 b alin. (3), art. 143, 148 lit. f) C. proc. pen., menține starea de arest preventiv a inculpaților: - D.M.G., fiul lui M. și E.; - K.I.D., fiul lui I. și M.; - P.I.C., fiul lui I. și M.; - G.C.P., fiul lui I. și S.; - G.I.N., fiul lui I. și S.; toți deținuți în Penitenciarul Aiud. Prezenta măsură se va comunica administrației locului de deținere care o va aduce la cunoștința inculpaților.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă față de împrejurarea că inculpatul nu a indicat temeiul constituțional în raport cu care consideră că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale. Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și impun în continuare privarea de libertate pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.M.G. solicitând casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive arătând că rechizitoriul nu a fost legal întocmit.

Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Din actele existente la dosar rezultă că inculpatul D.M.G. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și lipsire de libertate prevăzută de art. 174 alin. (1) rap. la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. și respectiv art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. constând în aceea că în noaptea de 17 - 18 aprilie 2008 ora 1, împreună cu ceilalți inculpați înarmați cu obiecte contondente l-au atacat și lovit pe consăteanul lor B.I.I., l-au pus forțat în căruță și l-au transportat, continuând să-l lovească, la locuința inculpatului D.M.G.

unde au maltratat victima care la scurt timp a decedat. Înalta Curte apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Există la dosar probe temeinice care justifică presupunerea că inculpatul a comis faptele ce i se rețin în sarcină fiind astfel îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C. pen. Și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite în cauză atât sub aspectul cuantumului pedepsei prevăzute de lege cât și sub aspectul pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatului, pericol analizat în raport de gravitatea deosebită a faptelor comise, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor rezultând din agresivitatea deosebită de care au dat dovadă inculpații care au maltrat-o pe victimă până când aceasta a decedat.

Rezultă de asemenea din actele dosarului că inculpatul D.M.G. a avut o contribuție esențială la comiterea faptei, fiind chiar cel care a inițiat întreaga activitate infracțională, i-a cooptat pe ceilalți inculpați în activitatea infracțională, actele materiale săvârșite de acesta fiind de o cruzime ieșită din comun. Nu în ultimul rând Înalta Curte reține că inculpatul D.M.G. a fost condamnat în primă instanță prin sentința penală nr. 41 din 11 martie 2009 a Tribunalului Sibiu la pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare aspecte în raport de care apreciază că nu se impune, în acest moment procesual, lăsarea în libertate a inculpatului. Reținând că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. să respingă recursul inculpatului ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M.G. împotriva încheierii din 16 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 1905/85/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 4 decembrie 2009.