ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4062/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4062/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de
la 16 noiembrie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca inadmisibilă
cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de
neconstituționalitate a disp. art. 148 lit. f) C. proc. pen. și ale art. 37 C.
pen., excepții invocate de inculpatul D.M.G.
În baza art. 300
2
C. proc. pen, rap. la art.
160
b
alin. (3), art. 143, 148 lit. f) C. proc. pen., menține starea
de arest preventiv a inculpaților:
- D.M.G., fiul lui M. și E.;
- K.I.D., fiul lui I. și M.;
-
P.I.C., fiul lui I. și M.;
-
G.C.P., fiul lui I. și S.;
-
G.I.N., fiul lui I. și S.; toți deținuți în
Penitenciarul Aiud.
Prezenta măsură se va comunica administrației locului
de deținere care o va aduce la cunoștința inculpaților.
Pentru a dispune astfel,
instanța de fond a reținut că cererea de sesizare a Curții Constituționale este
inadmisibilă față de împrejurarea că inculpatul nu a indicat temeiul
constituțional în raport cu care consideră că dispozițiile legale criticate
sunt neconstituționale.
Verificând legalitatea și
temeinicia arestării preventive prima instanță a reținut că temeiurile care au
determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și impun în continuare
privarea de libertate pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului
penal.
Împotriva acestei încheieri,
în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.M.G. solicitând casarea
încheierii și revocarea măsurii arestării preventive arătând că rechizitoriul
nu a fost legal întocmit.
Critica adusă nu este
fondată.
Analizând legalitatea și
temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și
din oficiu conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen. sub toate
aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte reține că recursul declarat de
inculpat este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce
urmează.
Din actele existente la
dosar rezultă că inculpatul D.M.G. a fost trimis în judecată în stare de arest
preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și lipsire de
libertate prevăzută de art. 174 alin. (1) rap. la art. 176 alin. (1) lit. a) C.
pen. și respectiv art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. constând în aceea că în
noaptea de 17 - 18 aprilie 2008 ora 1, împreună cu ceilalți inculpați înarmați
cu obiecte contondente l-au atacat și lovit pe consăteanul lor B.I.I., l-au pus
forțat în căruță și l-au transportat, continuând să-l lovească, la locuința
inculpatului D.M.G. unde au maltratat victima care la scurt timp a decedat.
Înalta Curte apreciază că în
mod corect a reținut instanța de fond că în cauză subzistă temeiurile avute în
vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu s-au schimbat și impun în
continuare privarea de libertate a inculpatului.
Există la dosar probe
temeinice care justifică presupunerea că inculpatul a comis faptele ce i se
rețin în sarcină fiind astfel îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C. pen.
Și cerințele prevăzute de art.
148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite în cauză atât sub aspectul
cuantumului pedepsei prevăzute de lege cât și sub aspectul pericolului pe care
l-ar prezenta pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatului,
pericol analizat în raport de gravitatea deosebită a faptelor comise,
modalitatea și împrejurările comiterii faptelor rezultând din agresivitatea
deosebită de care au dat dovadă inculpații care au maltrat-o pe victimă până
când aceasta a decedat.
Rezultă de asemenea din
actele dosarului că inculpatul D.M.G. a avut o contribuție esențială la
comiterea faptei, fiind chiar cel care a inițiat întreaga activitate
infracțională, i-a cooptat pe ceilalți inculpați în activitatea infracțională,
actele materiale săvârșite de acesta fiind de o cruzime ieșită din comun.
Nu în ultimul rând Înalta
Curte reține că inculpatul D.M.G. a fost condamnat în primă instanță prin
sentința penală nr. 41 din 11 martie 2009 a Tribunalului Sibiu la pedeapsa
rezultantă de 22 ani închisoare aspecte în raport de care apreciază că nu se
impune, în acest moment procesual, lăsarea în libertate a inculpatului.
Reținând că soluția
pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, Înalta Curte urmează
ca în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă
recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul
D.M.G. împotriva încheierii din 16 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel
Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 1905/85/2008.
Obligă recurentul inculpat
la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va
avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică azi 4 decembrie 2009.