ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.11.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4184/2003

HOTĂRÂRE
26.11.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4184/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 272/M din 7

noiembrie 2002, Tribunalul Brașov a declinat în favoarea Colegiului

jurisdicțional Brașov a Curții de Conturi, competența de soluționare a

contestației formulate de B.N., împotriva deciziei de imputare nr. 434 din 6

septembrie 2002 emisă de SC B SA Brașov, prin care i s-a imputat suma de

33.766.513 lei, reținând calitatea de director economic a contestatorului.

S-a solicitat de B.N., anularea

deciziei ca tardiv emisă, iar în subsidiar, pe fond, anularea ca neîntemeiată

și nelegală.

Colegiul jurisdicțional Brașov, prin

sentința nr. 4 din 21 ianuarie 2003, a admis excepția tardivității emiterii

deciziei de imputare și în consecință, a anulat decizia, a exonerat pe

contestator de răspundere și a obligat intimata-societate la 2.250.000 lei

cheltuieli de judecată.

S-a reținut că B.N., director

economic la SC B. SA Brașov, a fost însărcinat de Consiliul de Administrație să

participe la negocieri pentru vânzarea unor active, în speță, cabana Valea

Adâncă. Negocierile pentru aceasta s-au finalizat cu încheierea unui contract

de vânzare-cumpărare între societate și SC B. SRL, unde la art. 3, se

stipulează ca prețul să fie achitat eșalonat la trei termene succesive,

încălcându-se astfel prevederile Regulamentului de licitație, unde se stipulează

efectuarea plății în trei zile de la data semnării procesului-verbal de

licitație.

Întrucât această modalitate de plată

nu a fost respectată, SC B. SA a considerat că a suferit un prejudiciu constând

în penalități, calculate pentru nerespectarea termenului de încasare prevăzut

în Regulament, ce a fost imputat persoanelor semnatare a contractului de

vânzare-cumpărare.

În vederea recuperării cotei-părți

din acest prejudiciu (67.574.741 lei), conducerea unității a emis la 6

septembrie 2002, decizia de imputare nr. 434, în sarcina lui B.N., pentru suma

de 33.766.513 lei.

Conform art. 108 alin. (2) C.

muncii, termenul de emitere a deciziei de imputare este de cel mult 60 de zile

de la data când cel în drept să o emită, a luat cunoștință de producerea pagubei.

Directorul unității a luat

cunoștință de aceasta, odată cu înregistrarea la registratura unității a

„Raportului întocmit de comisia numită prin decizia nr. 340 din 16 noiembrie

2001”, care a verificat modul de înstrăinare a unor construcții forestiere din

proprietatea SC B. S.A., adică la 10 iunie 2002.

Acest Raport a fost discutat și

aprobat în ședința Consiliului de Administrație din 28 iunie 2002.

Față de data de luarea la cunoștință

a existenței pagubei în patrimoniul societății, decizia din 6 septembrie 2002

este tardiv emisă.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, prin decizia nr. 199 din 20 martie 2003, a respins recursul declarat

de intimata SC B. SA, reținând că decizia de imputare a fost emisă tardiv.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, SC B. SA Brașov a declarat recurs, în baza art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. și a solicitat admiterea lui, casarea deciziei, admiterea recursului

jurisdicțional declarat de societate împotriva sentinței pronunțate de Colegiul

jurisdicțional Brașov și respingerea contestației.

S-a arătat că directorul general al

SC B. SA Brașov a luat cunoștință de raportul Comisiei de cenzori doar la 28

iunie 2002, când acesta a fost prezentat în Consiliul de Administrație, iar

acesta din urmă a convocat A.G.A. pentru data de 30 august 2002, întrucât

Comisia de cenzori își prezintă rapoartele și este subordonată A.G.A., și nu

directorului general.

Prin Hotărârea nr. 2 din 30 august

2002 a A.G.A. „s-au aprobat constatarea prejudiciului, sumele care trebuie

recuperate, persoanele vinovate de producerea prejudiciului și s-a dispus

directorului general, să emită decizii de imputare”.

Se arată că procedura de constatare

a unui prejudiciu mai puțin întâlnită, se datorează faptului că înstrăinarea

cabanelor s-a dispus de către A.G.A., la propunerea acționarului majoritar

(A.P.A.P.S., 90%) și a cenzorilor, și nu conducerii administrative.

În mod greșit s-a reținut că

directorul general a luat la cunoștință, la o dată anterioară, de valoarea

prejudiciului și persoanele vinovate, invocându-se în cauză, hotărâri ale

Consiliului de Administrație.

Recursul este nefondat.

Termenul pentru emiterea deciziei de

imputare este prevăzut în art. 108 alin. (2) C. muncii și este de cel mult 60

zile de la data când cel în drept să o emită, a luat cunoștință de producerea

pagubei.

Pentru ca acest termen să curgă este

suficient, ca cel în drept să ia cunoștință de existența unui prejudiciu,

nefiind necesar să se cunoască și întinderea exactă a prejudiciului sau

persoanele vinovate.

Din actele dosarului a rezultat că

directorul unității a luat cunoștință de producerea pagubei, odată cu

înregistrarea la registratura unității a „Raportului întocmit de comisia numită

prin decizia nr. 340 din 16 noiembrie 2001”, care a verificat modul de

înstrăinare a unor construcții forestiere din proprietatea SC B. S.A., adică în

data de 10 iunie 2002.

În actul de verificare s-a consemnat

că s-au încălcat prevederile art. 25 din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea licitațiilor, stipulându-se în contracte termenul de plată, cu

până la 270 zile peste cele prevăzute în regulament, societății cauzându-i-se

daune cominatorii, în sumă de 96.343.693 lei – ce urmează a fi recuperate de la

persoanele vinovate, astfel:

- 28.768.952 lei – de la

beneficiarii bunurilor consumate și

- 67.574.741 lei – de la semnatarii contractelor de

vânzare-cumpărare, reprezentând penalități calculate pentru nerespectarea

termenului prevăzut de regulament.

Acest Raport a fost discutat și

aprobat în ședința Consiliului de Administrație din 28 iunie 2002. A.G.A., în

ședința din 30 august 2002 a fost înștiințată despre toate etapele și măsurile

pe care Consiliul de Administrație le-a luat în vederea recuperării

prejudiciului, menționându-se în nota de prezentare că „prin hotărârea nr. 12 din

28 iunie 2002, Consiliul de Administrație dispune imputarea sumei, membrilor

comisiei de negociere care au reprezentat societatea”.

Luarea la cunoștință a existenței

unei pagube în patrimoniul societății de către conducătorul acesteia, este data

de 10 iunie 2002, or, decizia a fost emisă la 6 septembrie 2002, tardiv.

Soluția criticată fiind temeinică și legală,

recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi

respins.

Respinge recursul declarat de SC B.

SA Brașov împotriva deciziei nr. 199 din 20 martie 2003 a Curții de Conturi,

secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 noiembrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-02-17
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 674/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 69 din 24 octombrie 2002, Colegiul Jurisdicțional Sibiu al Curții de Conturi a admis contestațiile formulate de B.D., fost director econ
ÎCCJ 2003-11-25
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4586/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta, SC F.M. SA Brașov, a solicitat Comisiei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Brașov, solicitând, în contradictoriu cu pârâta,
ÎCCJ 2003-03-07
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1446/2003
comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 399/Ap din 22 iunie 2001, a admis apelul declarat de SC A.R. SRL Brașov, împotriva sentinței civile nr. 366 din 26 martie 2001 a Tribunalul Brașov, pe care o schimbă în tot, în sen
ÎCCJ 2003-02-25
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 778/2003
La 11 februarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de S.I.M. împotriva sentinței civile nr.50/F din 14 mai 2002 a Curții de Apel Brașov – Secția comercială și de contencios administrativ. Dezbaterile au fost consemnate în încheier
ÎCCJ 2003-02-04
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 424/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 59 din 13 noiembrie 2001, a Colegiului jurisdicțional Sibiu al Curții de Conturi s-a admis în parte actul de sesizare al Procurorului fi
Sursă