ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4184/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 272/M din 7 noiembrie 2002, Tribunalul Brașov a declinat în favoarea Colegiului jurisdicțional Brașov a Curții de Conturi, competența de soluționare a contestației formulate de B.N., împotriva deciziei de imputare nr. 434 din 6 septembrie 2002 emisă de SC B SA Brașov, prin care i s-a imputat suma de 33.766.513 lei, reținând calitatea de director economic a contestatorului. S-a solicitat de B.N., anularea deciziei ca tardiv emisă, iar în subsidiar, pe fond, anularea ca neîntemeiată și nelegală. Colegiul jurisdicțional Brașov, prin sentința nr. 4 din 21 ianuarie 2003, a admis excepția tardivității emiterii deciziei de imputare și în consecință, a anulat decizia, a exonerat pe contestator de răspundere și a obligat intimata-societate la 2.250.000 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că B.N., director economic la SC B. SA Brașov, a fost însărcinat de Consiliul de Administrație să participe la negocieri pentru vânzarea unor active, în speță, cabana Valea Adâncă. Negocierile pentru aceasta s-au finalizat cu încheierea unui contract de vânzare-cumpărare între societate și SC B. SRL, unde la art. 3, se stipulează ca prețul să fie achitat eșalonat la trei termene succesive, încălcându-se astfel prevederile Regulamentului de licitație, unde se stipulează efectuarea plății în trei zile de la data semnării procesului-verbal de licitație. Întrucât această modalitate de plată nu a fost respectată, SC B. SA a considerat că a suferit un prejudiciu constând în penalități, calculate pentru nerespectarea termenului de încasare prevăzut în Regulament, ce a fost imputat persoanelor semnatare a contractului de vânzare-cumpărare.

În vederea recuperării cotei-părți din acest prejudiciu (67.574.741 lei), conducerea unității a emis la 6 septembrie 2002, decizia de imputare nr. 434, în sarcina lui B.N., pentru suma de 33.766.513 lei. Conform art. 108 alin. (2) C. muncii, termenul de emitere a deciziei de imputare este de cel mult 60 de zile de la data când cel în drept să o emită, a luat cunoștință de producerea pagubei. Directorul unității a luat cunoștință de aceasta, odată cu înregistrarea la registratura unității a „Raportului întocmit de comisia numită prin decizia nr. 340 din 16 noiembrie 2001”, care a verificat modul de înstrăinare a unor construcții forestiere din proprietatea SC B. S.A., adică la 10 iunie 2002. Acest Raport a fost discutat și aprobat în ședința Consiliului de Administrație din 28 iunie 2002. Față de data de luarea la cunoștință a existenței pagubei în patrimoniul societății, decizia din 6 septembrie 2002 este tardiv emisă.

Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 199 din 20 martie 2003, a respins recursul declarat de intimata SC B. SA, reținând că decizia de imputare a fost emisă tardiv. Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, SC B. SA Brașov a declarat recurs, în baza art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea lui, casarea deciziei, admiterea recursului jurisdicțional declarat de societate împotriva sentinței pronunțate de Colegiul jurisdicțional Brașov și respingerea contestației. S-a arătat că directorul general al SC B. SA Brașov a luat cunoștință de raportul Comisiei de cenzori doar la 28 iunie 2002, când acesta a fost prezentat în Consiliul de Administrație, iar acesta din urmă a convocat A.G.A.

pentru data de 30 august 2002, întrucât Comisia de cenzori își prezintă rapoartele și este subordonată A.G.A., și nu directorului general. Prin Hotărârea nr. 2 din 30 august 2002 a A.G.A. „s-au aprobat constatarea prejudiciului, sumele care trebuie recuperate, persoanele vinovate de producerea prejudiciului și s-a dispus directorului general, să emită decizii de imputare”. Se arată că procedura de constatare a unui prejudiciu mai puțin întâlnită, se datorează faptului că înstrăinarea cabanelor s-a dispus de către A.G.A., la propunerea acționarului majoritar (A.P.A.P.S., 90%) și a cenzorilor, și nu conducerii administrative. În mod greșit s-a reținut că directorul general a luat la cunoștință, la o dată anterioară, de valoarea prejudiciului și persoanele vinovate, invocându-se în cauză, hotărâri ale Consiliului de Administrație.

Recursul este nefondat. Termenul pentru emiterea deciziei de imputare este prevăzut în art. 108 alin. (2) C. muncii și este de cel mult 60 zile de la data când cel în drept să o emită, a luat cunoștință de producerea pagubei. Pentru ca acest termen să curgă este suficient, ca cel în drept să ia cunoștință de existența unui prejudiciu, nefiind necesar să se cunoască și întinderea exactă a prejudiciului sau persoanele vinovate.

Din actele dosarului a rezultat că directorul unității a luat cunoștință de producerea pagubei, odată cu înregistrarea la registratura unității a „Raportului întocmit de comisia numită prin decizia nr. 340 din 16 noiembrie 2001”, care a verificat modul de înstrăinare a unor construcții forestiere din proprietatea SC B. S.A., adică în data de 10 iunie 2002. În actul de verificare s-a consemnat că s-au încălcat prevederile art. 25 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea licitațiilor, stipulându-se în contracte termenul de plată, cu până la 270 zile peste cele prevăzute în regulament, societății cauzându-i-se daune cominatorii, în sumă de 96.343.693 lei – ce urmează a fi recuperate de la persoanele vinovate, astfel: - 28.768.952 lei – de la beneficiarii bunurilor consumate și - 67.574.741 lei – de la semnatarii contractelor de vânzare-cumpărare, reprezentând penalități calculate pentru nerespectarea termenului prevăzut de regulament.

Acest Raport a fost discutat și aprobat în ședința Consiliului de Administrație din 28 iunie 2002. A.G.A., în ședința din 30 august 2002 a fost înștiințată despre toate etapele și măsurile pe care Consiliul de Administrație le-a luat în vederea recuperării prejudiciului, menționându-se în nota de prezentare că „prin hotărârea nr. 12 din 28 iunie 2002, Consiliul de Administrație dispune imputarea sumei, membrilor comisiei de negociere care au reprezentat societatea”. Luarea la cunoștință a existenței unei pagube în patrimoniul societății de către conducătorul acesteia, este data de 10 iunie 2002, or, decizia a fost emisă la 6 septembrie 2002, tardiv. Soluția criticată fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC B. SA Brașov împotriva deciziei nr. 199 din 20 martie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2003.