ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4578/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta C.V. a formulat acțiune

împotriva Casei Județene de Pensii Cluj, solicitând ca în contradictoriu cu

pârâta, să anuleze hotărârea nr. 9361 din 4 aprilie 2003, prin care i-a fost

respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.

Prin acțiune, reclamanta a susținut

că părinții săi, după data de 6 septembrie 1940, au fost obligați să se

refugieze din comuna Florești, județul Cluj, în Turda, apoi în Hotin, revenind

în localitatea de domiciliu în anul 1995. În această perioadă s-a născut

reclamanta, la data de 18 ianuarie 1943, în Hotin. A precizat reclamanta că,

dată fiind calitatea de refugiați a părinților săi, are dreptul la același

statut și, deci, la drepturile acordate prin O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, instanță de fond învestită cu

soluționarea cauzei, prin sentința nr. 690 din 3 iunie 2003, a admis acțiunea,

a anulat hotărârea nr. 9361/2003 a pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj, pe

care a obligat-o să recunoască reclamantei statutul de persoană refugiată și

să-i acorde drepturile legale.

A reținut instanța de fond, că și

minorul născut în perioada refugiului părinților săi, are același statut, iar

reclamanta a dovedit cu declarațiile autentificate depuse la dosar, că este

născută la data de 18 ianuarie 1943, perioadă în care părinții săi au fost

refugiați, urmare a persecuțiilor etnice la care erau supuși cetățenii români.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj care, în esență, critică

hotărârea ca fiind pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a actelor

normative de aplicat în cauză.

Recursul este nefondat.

Prin Legea nr. 189/2000 a fost

aprobată O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice.

Potrivit acestei legi, beneficiază

de drepturile compensatorii, persoanele care se află menționate în art. 1,

între acestea la lit. c), fiind persoanele refugiate sau strămutate.

Drepturile compensatorii acordate ca

o reparație pentru consecințele negative produse ca urmare a persecuțiilor

exercitate asupra acestor persoane, se cuvin tuturor celor care au fost supuse

acestui tratament pe motive etnice, indiferent de vârsta avută sau că au fost

minori, născuți înainte ori după izgonirea din localitatea de domiciliu.

Excluderea de la beneficiul legii, a copiilor minori strămutați cu părinții

lor, ar reprezenta un act de discriminare, care nu a fost în intenția

legiuitorului.

Cum reclamanta a dovedit că părinții

săi au fost obligați de regimul horthyst, instaurat în 1940, în Ardealul de

Nord, să se refugieze, având statutul de refugiați, și reclamanta născută în

perioada refugiului la 18 ianuarie 1943, are același statut și tratament.

În consecință, Curtea de Casație

constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală, astfel că pe cale

de consecință, recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva Sentinței civile nr.690 din 3 iunie 2003 a

Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 decembrie 2003.