ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2295/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 2

decembrie 2002, reclamantul N.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 5043 din 7 noiembrie 2002 și

recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că s-a născut la 21 iulie 1942, fiind refugiat în Câmpia Turzii,

alături de părinții săi, care au fost strămutați din motive etnice, din

localitatea Apahida, în toamna anului 1940.

Prin sentința civilă nr. 67 din 16 ianuarie

2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a

admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a dispus obligarea

pârâtei să recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada 21

iulie 1942 – 6 martie 1945 și să-i acorde indemnizația prevăzută de Legea nr.

189/2000, cu începere de la 1 noiembrie 2002.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că și copiii născuți în localitatea unde au fost strămutați

părinții lor, au dobândit statutul de refugiat al acestora și au suferit

persecuții etnice pe întreaga perioadă cuprinsă între data nașterii și cea a

încetării refugiului, nu mai târziu de 6 martie 1945.

Instanța a avut în vedere și faptul

că, din motive de echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament

discriminatoriu minorilor refugiați împreună cu părinții ori născuți în

refugiu, statul având îndatorirea de a acorda protecție și sprijin, în mod

egal, tuturor cetățenilor săi.

Împotriva sentinței a declarat

recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că

soluția adoptată de instanță contravine prevederilor legale, întrucât Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare, nu se referă și la persoanele care s-au

născut în timpul în care au fost strămutați ori refugiați părinții lor.

Examinând cauza în raport cu

motivele invocate, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel, instanța de fond a reținut

în mod întemeiat faptul că reclamantul a dobândit prin naștere situația de

refugiat a părinților săi, statut care nu conferă persoanelor respective nici

cetățenia, nici domiciliul statului unde s-au refugiat.

Reclamantul, fiind refugiat alături

de părinții săi, a dobândit domiciliul și cetățenia din statul de origine al

părinților, fiind privat de folosirea locuinței și a tuturor bunurilor familiei

din localitatea de domiciliu, ceea ce reprezintă o modalitate de persecuție

etnică.

În raport cu cele expuse, Curtea va

constata că hotărârea atacată este legală și temeinică, astfel încât va

respinge recursul ca nefondat.

În baza art. 274 C. proc. civ.lă,

Curtea va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând

onorariul de avocat de 1.000.000 lei, achitat de reclamant pentru redactarea

întâmpinării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de

Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 67 din 16 ianuarie 2003 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Obligă recurenta la 1.000.000 lei cheltuieli de

judecată, către intimatul N.I.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 iunie 2003.