ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1612/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta B.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea hotărârii nr. 962 din 11 martie 2002 și recunoașterea în favoarea ei a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 . În motivarea cererii, reclamanta a arătat că și copiii născuți în refugiu beneficiază de prevederile acestui act normativ. Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr. 564/CA/2002-P din 28 octombrie 2002 a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 962 din 11 martie 2002 emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, „calitatea de refugiat este un statut al persoanei, iar copiii minori născuți în refugiu dobândesc același statut pe care îl au părinții”. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, invocând prevederile art. 304 alin. (1) pct. 8 și 9 C. proc. civ. și, susținând că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile legale în materie, întrucât reclamanta nu era născută la data strămutării părinților și nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată din motive etnice, așa cum expres și limitativ prevede art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Recursul este nefondat.

Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 19 mai 1942 în comuna Ceica, județul Bihor, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor exercitate din motive etnice în Ardealul de Nord după data de 6 septembrie 1940. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele șase situații enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de reglementările respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză, este de necontestat că reclamanta născută ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și / sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul, care născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice. Față de cele ce preced, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 564/CA/2002-P din 28 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2003.