ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.06.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2364/2003

HOTĂRÂRE
17.06.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2364/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 138,

pronunțată la data de 2 iulie 2002 în dosarul nr. 395/2002, Curtea de Apel

Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins

excepția invocată de reclamanta S.C.A.T. B. Harghita, cu privire la

necompetența materială a instanței de contencios administrativ, a admis

excepția invocată de pârâta A.P.A.P.S. și a respins ca inadmisibilă acțiunea

formulată de reclamantă, în temeiul prevederilor art. 32

4

alin. (3)

din O.U.G. nr. 88/1997, republicată.

Pentru a pronunța această soluție,

curtea de apel a reținut următoarele:

La data de 7 mai 2001, reclamanta

S.C.A.T. B. Harghita s-a adresat cu acțiune, Judecătoriei Toplița, unde s-a

format dosarul nr. 1002/2001, care prin sentința civilă nr. 228, pronunțată la

data de 12 martie 2002, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel

Târgu Mureș, reținând că este vorba de un litigiu de natură comercială, vizând

stabilirea și acordarea unor despăgubiri bănești raportate la legea specială a

privatizării.

Prin sentința civilă nr. 138,

pronunțată la data de 2 iulie 2002, Curtea de apel, judecând ca instanță de

contencios administrativ, a adoptat soluția prezentată mai sus, asupra acțiunii

în contencios administrativ, după cum se precizează în practicaua hotărârii.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs reclamanta S.C.A.T. B. Harghita susținând:

1.- că instanța de fond a pronunțat

o hotărâre casabilă în condițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., încălcând

competența unei alte instanțe, Tribunalul Harghita, ca instanță comercială;

2.- în mod greșit a reținut instanța

de fond excepția inadmisibilității acțiunii, lipsind concilierea directă

prevăzută de art. 720

2

Recursul este întemeiat.

Așa cum rezultă din practicaua

hotărârii atacate, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de

contencios administrativ, a soluționat cauza, ca fiind un litigiu de contencios

adminitrativ.

Astfel fiind, secția de contencios

administrativ a Curții Supreme de Justiție este competentă să judece recursul de

față, în condițiile prevederilor art. 21 alin. (4) lit. a) din Legea nr.

56/1993 (M. Of. nr. 56/08.02.1999), potrivit cărora această secție judecă

recursurile împotriva soluțiilor pronunțate în materie de contencios

administrativ, în cazurile determinate de lege.

În ceea ce privește primul motiv de

recurs, Curtea reține că este întemeiat, instanța de fond pronunțând o hotărâre

casabilă în condițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

În primul rând, așa cum este

necontestat, obiectul cauzei l-a format un litigiu comercial, ceea ce atrăgea

competența unei instanțe comerciale, iar nu de contencios administrativ, cum

greșit a judecat curtea de apel.

În al doilea rând, potrivit

prevederilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri de

accelerare a privatizării, cererile prin care se atacă o operațiune sau un act

prevăzut în prezenta lege și în O.U.G. nr. 88/1997, aprobate prin Legea nr.

44/1998, cu modificările ulterioare, ori se valorifică un drept conferit de

acestea, sunt de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor și se judecă

de urgență și cu precădere.

Astfel fiind, ținând cont și de

prevederile art. 725 alin. (2) fraza a II-a C. proc. civ., dispozițiile legale

citate mai sus sunt pe deplin aplicabile, cauza urmând să fie trimisă instanței

comerciale de la Tribunalul Harghita.

În această situație, cercetarea

celui de-al doilea motiv de recurs a devenit de prisos, acesta urmând să fie

analizat de instanța competentă.

Admite recursul declarat de S.C.A.T.

Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre competentă soluționare, la Tribunalul Harghita, secția comercială.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 iunie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-05-15
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1656/2008
condițiile prezentei ordonanțe de urgență, sau în justiție, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare”, iar potrivit alin. (2) „despăgubirile se solicită numai prin acțiune în justiție, în con
ÎCCJ 2007-06-01
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2117/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1132 din 29 martie 2006, Tribunalul Harghita a respins excepția tardivității și a admis excepția autorității lucrului judecat invocate d
ÎCCJ 2005-06-07
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3440/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 8 aprilie 2004, reclamanții C.M., C.I., B.G., B.M. și SC D. SRL Toplița, au chemat în judecată pe pârâții P.M.N. și SC C. SA Toplița, pentru ca
ÎCCJ 2004-02-17
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 602/2004
insă ca atare. Față de modul de soluționare a excepției inadmisibilității, excepția prescripției dreptului la acțiune nu se mai impune a fi analizată. Împotriva sentinței civile nr.147/2 iulie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș,
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83264)
îndestulătoare, astfel că, s-a apreciat că pârâta datorează doar suma de 15.194 RON, recunoscută de pârâtă în faza concilierii prealabile. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta SC P. SRL și pârâta D.G.F.P. HARGHITA, criticâ
Sursă