ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 845/2003

S-a luat

în examinare recursul declarat de SC „P.” SA Reșița împotriva

sentinței civile nr.457 din 6 noiembrie 2001 a Curții de Apel

Timișoara – Secția comercială și de contencios

administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat recurenta-reclamantă SC „P.” SA,

Reșița reprezentată de consilierul juridic M.P. și

intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice prin consilierul juridic C.S.V.,

lipsind intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Caraș-Severin.

Procedura

completă.

După

prezentarea referatului cauzei, Curtea a constatat pricina în stare de

judecată și a acordat cuvântul în fond părților prezente

și procurorului.

Consilierul

juridic M.P. a solicitat admiterea recursului susținând motivele de casare

expuse în scris.

Pentru

intimat, consilierul juridic C.S.V. a cerut să fie respins recursul, ca

nefondat.

Aceleași

concluzii le-a susținut și reprezentanta Ministerului Publice,

argumentând legalitatea și temeinicia sentinței recurate.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 21.06.2001 reclamanta S.C. ”P.” SA

Reșița a solicitat anularea deciziei nr.716/ 21.05.2001 a

Ministerului Finanțelor Publice, a procesului-verbal de control nr.8560/

24.11.2000 și a hotărârii nr.3/ 10.01.2001, acte emise de D.G.F.P.

Caraș-Severin (iar în subsidiar să se dispună refacerea

controlului) referitor la TVA în sumă de 663.866.840 lei.

În

motivarea acțiunii s-a arătat că nu sunt aplicabile prevederile

pct.10.18 din Normele de aplicare a O.U. nr.17/2000, ci prevederile pct.10.6

din Norme, reclamanta susținând că energia temică

nefacturată reprezintă pierdere tehnologică de agent termic

datorită stării avansate de uzură a rețelelor.

Prin

sentința civilă nr.45/2002 a Curții de Apel Timișoara,

Secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea

a fost respinsă reținându-se că suma contestată

(663.866.840 lei TVA) a fost stabilită prin procesul-verbal de control

nr.778/ 13.10.2000, sumă care nu a fost contestată de petentă,

astfel cum rezultă din hotărârea nr.54/2000 a Administrației

Financiare Reșița.

Împotriva

aceste hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta susținând

că suma de 663.866.840 lei TVA a făcut obiectul contestației

împotriva procesului-verbal de control nr.8560 din 24.11.2000.

Verificând

cauza în funcție de recursul formulat în temeiul dispozițiilor

art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată că

sentința este legală și temeinică.

Recurenta-reclamantă

a contestat procesul-verbal de control nr.8560/ 24.11.2000 și în ce

privește suma de 663.866.840 lei stabilită printr-un proces-verbal de

control anterior, nr.778 din 13.10.2000. La procesul-verbal de control din data

de 13.10.2000 societatea comercială a formulat obiecțiuni și

contestație numai împotriva anumitor aspecte, nu și referitor la suma

de 663.866.840 lei TVA. În privința acestei sume procesul-verbal nr.778/

13.10.2000 a rămas definitiv, astfel încât suma respectivă nu mai

poate fi contestată, confom dispozițiilor art.3 alin.4 din O.U.

nr.13/2001.

Pentru

aceste considerente recursul va fi respins ca nefondat, în cauză

neexistând temeiuri de casare de ordine publică, în conformitate cu

dispozițiile art.306 alin.2 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de SC „P.” SA Reșița, împotriva sentinței

civile nr.457 din 6 noiembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara –

Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.