ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 845/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de SC „P.” SA Reșița împotriva sentinței civile nr.457 din 6 noiembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat recurenta-reclamantă SC „P.” SA, Reșița reprezentată de consilierul juridic M.P. și intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice prin consilierul juridic C.S.V., lipsind intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Caraș-Severin. Procedura completă. După prezentarea referatului cauzei, Curtea a constatat pricina în stare de judecată și a acordat cuvântul în fond părților prezente și procurorului. Consilierul juridic M.P. a solicitat admiterea recursului susținând motivele de casare expuse în scris.

Pentru intimat, consilierul juridic C.S.V. a cerut să fie respins recursul, ca nefondat. Aceleași concluzii le-a susținut și reprezentanta Ministerului Publice, argumentând legalitatea și temeinicia sentinței recurate. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 21.06.2001 reclamanta S.C. ”P.” SA Reșița a solicitat anularea deciziei nr.716/ 21.05.2001 a Ministerului Finanțelor Publice, a procesului-verbal de control nr.8560/ 24.11.2000 și a hotărârii nr.3/ 10.01.2001, acte emise de D.G.F.P. Caraș-Severin (iar în subsidiar să se dispună refacerea controlului) referitor la TVA în sumă de 663.866.840 lei. În motivarea acțiunii s-a arătat că nu sunt aplicabile prevederile pct.10.18 din Normele de aplicare a O.U.

nr.17/2000, ci prevederile pct.10.6 din Norme, reclamanta susținând că energia temică nefacturată reprezintă pierdere tehnologică de agent termic datorită stării avansate de uzură a rețelelor. Prin sentința civilă nr.45/2002 a Curții de Apel Timișoara, Secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă reținându-se că suma contestată (663.866.840 lei TVA) a fost stabilită prin procesul-verbal de control nr.778/ 13.10.2000, sumă care nu a fost contestată de petentă, astfel cum rezultă din hotărârea nr.54/2000 a Administrației Financiare Reșița. Împotriva aceste hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta susținând că suma de 663.866.840 lei TVA a făcut obiectul contestației împotriva procesului-verbal de control nr.8560 din 24.11.2000.

Verificând cauza în funcție de recursul formulat în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată că sentința este legală și temeinică. Recurenta-reclamantă a contestat procesul-verbal de control nr.8560/ 24.11.2000 și în ce privește suma de 663.866.840 lei stabilită printr-un proces-verbal de control anterior, nr.778 din 13.10.2000. La procesul-verbal de control din data de 13.10.2000 societatea comercială a formulat obiecțiuni și contestație numai împotriva anumitor aspecte, nu și referitor la suma de 663.866.840 lei TVA. În privința acestei sume procesul-verbal nr.778/ 13.10.2000 a rămas definitiv, astfel încât suma respectivă nu mai poate fi contestată, confom dispozițiilor art.3 alin.4 din O.U.

nr.13/2001. Pentru aceste considerente recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art.306 alin.2 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de SC „P.” SA Reșița, împotriva sentinței civile nr.457 din 6 noiembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.