ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 366/2003

Decizia nr. 366 Dosar nr. 2092/2002 Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 15 martie 2000 sub nr. 16/PJ pe rolul Judecătoriei Motru, S.C. A. S.A. Motru, în contradictoriu cu S.L.A. Motru, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună efectuarea mențiunii privind dizolvarea S.L. A. Motru în registrul persoanelor juridice. În drept, cererea se întemeiază pe prevederile art. 39 din Legea nr. 54/1991. S.L. A. Motru a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, întrucât nu sunt îndeplinite condiții legale privind dizolvarea sindicatului. Judecătoria Motru, prin sentința civilă nr. 15 PJ din 6 aprilie 2000, a admis cererea astfel cum a fost formulată.

Apelul declarat de către S.L. A. Motru împotriva acestei sentințe a fost admis de către Tribunalul Gorj care, prin decizia civilă nr. 3539 din 7 iunie 2000, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că procesul s-a judecat cu lipsă de procedură cu apelantul. Cauza a fost înregistrată pentru rejudecare sub nr. 22 PJ pe rolul Judecătoriei Motru. La data de 4 decembrie 2000, Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere Gorj a formulat cerere de intervenție accesorie în sprijinul S.L. A. Motru, solicitând respingerea cererii S.C. A. Motru ca nelegală, deoarece prin admiterea ei s-ar încălca prevederile art. 40 din Legea nr. 54/1991. Judecătoria Motru, prin sentința civilă nr. 25 din 27 decembrie 2000, a admis cererea și a dispus efectuarea mențiunii privind dizolvarea S.L.

A. Motru, în registrul persoanelor juridice. A respins ca nefondată cererea de intervenție. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, că în luna noiembrie 1998, ca urmare a reorganizării activității societății A. Motru, a avut loc o reducere de personal fiind disponibilizați un număr de 44 salariați printre care și liderul de sindicat C.N. De la această dată, salariații rămași nu au mai desfășurat nici o activitate sindicală, hotărând în adunările generale din 24 februarie 2000 și 1 aprilie 2000 dizolvarea sindicatului; hotărârile au fost legal luate în conformitate cu prevederile art. 37 din Legea nr. 54/1991. Instanța de fond a mai reținut că S.C.A. Motru, în conformitate cu art. 39 din Legea nr. 54/1991, are calitatea să ceară judecătoriei efectuarea mențiunii privind dizolvarea sindicatului.

Pentru aceleași considerente a fost respinsă cererea de intervenție accesorie. Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr. 1391 din 14 mai 2001, a respins ca nefondate recursurile formulate împotriva sentinței pronunțate de către Judecătoria Motru de către S.L. A. Motru și Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere Gorj, reținând că instanța de fond a apreciat corect că, prin adunarea generală a salariaților, care aveau și calitatea de membri de sindicat, s-a hotărât, conform dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 54/1991, dizolvarea sindicatului. În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc.

civ., Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile nr. 25 din 27 decembrie 2000 a Judecătoriei Motru și a deciziei civile nr. 1391 din 14 mai 2001 a Tribunalului Gorj, considerând că aceste hotărâri au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Se susține că sindicatele se constituie și își desfășoară activitatea lor, în condițiile legii, iar conform art. 37 din Legea nr. 54/1991 privind sindicatele, acestea se pot dizolva exclusiv prin hotărârea adunării membrilor lor, statutar constituită. În acest sens se mai susține că adunările salariaților care au avut loc la S.C.

A. nu au fost adunări sindicale și, ca atare, hotărârile care au fost luate sunt pronunțate cu încălcarea esențială a dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 54/1991. Mai mult, se arată că liderul sindicatului, față de care s-a luat de către conducerea societății măsura desfacerii contractului de muncă, a fost reintegrat prin hotărâre judecătorească. În concluzie, se solicită casarea hotărârilor criticate și pe fond, respingerea cererii. S.C. A. S.A. a formulat o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului în anulare. S-a depus la dosar decizia civilă nr. 2691 din 7 decembrie 2000 a Tribunalului Gorj. Recursul în anulare nu este fondat. Astfel, este de reținut, în primul rând, că, în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 54/1991, după expirarea termenului de 5 zile de la dizolvare „orice persoană interesată poate să ceară judecătoriei efectuarea mențiunilor” privind dizolvarea și, ca atare, S.C.A.

avea calitatea să formuleze acțiunea. În ceea ce privește dizolvarea sindicatelor, este de reținut, având în vedere prevederile art. 37 din Legea nr. 54/1991, că acestea „se pot dizolva prin hotărârea adunării membrilor, statutar constituită, luată conform statutului propriu”. În statutul S.L. A. , în art. 45, se prevede că „dizolvarea sindicatului se poate dispune numai de adunarea generală cu majoritatea simplă a membrilor de sindicat prevăzuți”, iar, potrivit art. 46 din același statut, „dacă la prima convocare nu s-a întrunit majoritatea necesară, se convoacă o nouă adunare peste 7 zile, hotărârea adoptându-se cu aceeași majoritate dar, nu mai puțin de 15 membri”. În consecință, urmează a analiza dacă aceste prevederi legale și statutare au fost respectate sau nu.

Pentru a aprecia această împrejurare, este necesar a constata că, la data de 11 noiembrie 1998, ca urmare a contractului de privatizare, au avut loc disponibilizări de personal în baza art. 130 lit. a) C. muncii și, în consecință, unui număr de 44 salariați le-au încetat raporturile de muncă, printre aceștia fiind și liderul de sindicat C.N. (în legătură cu care în recursul în anulare se susține greșit că a fost reîncadrat, deși din decizia civilă nr. 2691 din 7 decembrie 2000 a Tribunalului Gorj, rezultă că i s-a respins contestația împotriva deciziei de desfacere a contractului). În acest context, nu s-a mai desfășurat nici o activitate sindicală, iar liderul sindical nu a mai reprezentat interesele sindicaliștilor, motiv pentru care salariații rămași membri ai sindicatului au hotărât dizolvarea sindicatului, propunându-se organizarea unui nou sindicat.

Susținerea că aceste adunări ale salariaților nu pot fi considerate echivalente cu ședințele de sindicat este formală, pentru că printre punctele ordinii de zi ale ședinței se aflau și cele privind sindicatul, iar salariații care aveau și calitate de membri de sindicat, astfel cum s-a reținut corect de către instanțele de fond și apel, au hotărât dizolvarea sindicatului, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 1 aprilie 2000, hotărârea fiind luată de majoritatea cerută de art. 45 din Statutul sindicatului propriu și de art. 37 din Legea nr. 54/1991. De menționat că, prin adresa nr. 108 din 30 martie 2000 S.C. M. S.A. Motru, se atestă că salariații acestei societăți nu mai sunt afiliați la S.L.A.

și că nu a mai fost reînnoit contractul colectiv de muncă; ca atare, era normal ca adunarea generală să fie numai a salariaților de la S.C. A. S.A., fără participarea celor de la S.C. M. În ceea ce privește numărul membrilor de sindicat, urmează a reține, având în vedere „statul de salarii, că numărul total al salariaților, la data formulării acțiunii, era de 37, iar membrii de sindicat puteau fi mai puțini de 37 și, în nici un caz mai mulți, astfel cum se pretinde în recursul în anulare, respectiv 141. În acest sens, sunt dispozițiile Legii nr. 54/1991, care prevăd că pot fi membri de sindicat persoanele care au calitatea de salariați. Astfel fiind, nici una din criticile formulate în recursul în anulare nu este fondată pentru considerele mai înainte arătate, instanțele de fond și apel pronunțând hotărâri legale și temeinice.

Distinct de cele mai înainte arătate, urmează a mai reține că recursul în anulare a fost întemeiat pe prevederile art. 330 alin. (2) C. proc. civ., respectiv că „hotărârile criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond”. Exercitarea recursului în anulare în această ipoteză implică întrunirea cumulativă a două condiții; existența unei încălcări esențiale a legii și aceasta să fi determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Prin „încălcarea esențială a legii” legiuitorul a avut în vedere acele încălcări de ordine publică, nu încălcarea unor norme cu caracter relativ.

În cazul în speță, astfel cum s-a reținut mai înainte, nu este vorba de încălcarea unor norme de ordine publică și nici măcar a unor norme cu caracter relativ, ci susținerile din recursul în anulare se referă la interpretarea unor situații de fapt, respectiv dacă adunarea salariaților poate fi și adunarea sindicaliștilor, dacă numărul participanților era statutară sau nu pentru a hotărî dizolvarea. Prin urmare, și din acest punct de vedere recursul în anulare nu este întemeiat. În consecință urmează a respinge recursul în anulare ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 25 din 27 decembrie 2000 a Judecătoriei Motru și a deciziei nr. 1391 din 14 mai 2001 a Tribunalului Gorj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.