ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 366/2003

Decizia nr. 366

Dosar nr. 2092/2002

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 martie

2000 sub nr. 16/PJ pe rolul Judecătoriei Motru, S.C. A. S.A. Motru, în

contradictoriu cu S.L.A. Motru, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care

o va pronunța, să dispună efectuarea mențiunii privind dizolvarea S.L. A. Motru

în registrul persoanelor juridice.

În drept, cererea se întemeiază pe prevederile

art. 39 din Legea nr. 54/1991.

S.L. A. Motru a formulat o întâmpinare prin care

a solicitat respingerea cererii, întrucât nu sunt îndeplinite condiții legale

privind dizolvarea sindicatului.

Judecătoria Motru, prin sentința civilă nr. 15

PJ din 6 aprilie 2000, a admis cererea astfel cum a fost formulată.

Apelul declarat de către S.L. A. Motru împotriva

acestei sentințe a fost admis de către Tribunalul Gorj care, prin decizia

civilă nr. 3539 din 7 iunie 2000, a desființat sentința și a trimis cauza spre

rejudecare la aceeași instanță, reținând că procesul s-a judecat cu lipsă de

procedură cu apelantul.

Cauza a fost înregistrată pentru rejudecare sub

nr. 22 PJ pe rolul Judecătoriei Motru.

La data de 4 decembrie 2000, Uniunea Județeană a

Sindicatelor Libere Gorj a formulat cerere de intervenție accesorie în

sprijinul S.L. A. Motru, solicitând respingerea cererii S.C. A. Motru ca

nelegală, deoarece prin admiterea ei s-ar încălca prevederile art. 40 din Legea

nr. 54/1991.

Judecătoria

Motru, prin sentința civilă nr. 25 din 27 decembrie 2000, a admis cererea și a

dispus efectuarea mențiunii privind dizolvarea S.L. A. Motru, în registrul

persoanelor juridice.

A respins ca nefondată cererea de intervenție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

fond a reținut, că în luna noiembrie 1998, ca urmare a reorganizării

activității societății A. Motru, a avut loc o reducere de personal fiind

disponibilizați un număr de 44 salariați printre care și liderul de sindicat

C.N.

De la această dată, salariații rămași nu au mai

desfășurat nici o activitate sindicală, hotărând în adunările generale din 24

februarie 2000 și 1 aprilie 2000 dizolvarea sindicatului; hotărârile au fost

legal luate în conformitate cu prevederile art. 37 din Legea nr. 54/1991.

Instanța de fond a mai reținut că S.C.A. Motru,

în conformitate cu art. 39 din Legea nr. 54/1991, are calitatea să ceară

judecătoriei efectuarea mențiunii privind dizolvarea sindicatului.

Pentru aceleași considerente a fost respinsă

cererea de intervenție accesorie.

Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr. 1391

din 14 mai 2001, a respins ca nefondate recursurile formulate împotriva

sentinței pronunțate de către Judecătoria Motru de către S.L. A. Motru și

Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere Gorj, reținând că instanța de fond a

apreciat corect că, prin adunarea generală a salariaților, care aveau și

calitatea de membri de sindicat, s-a hotărât, conform dispozițiilor art. 37 din

Legea nr. 54/1991, dizolvarea sindicatului.

În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f)

din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva

sentinței civile nr. 25 din 27 decembrie 2000 a Judecătoriei Motru și a

deciziei civile nr. 1391 din 14 mai 2001 a Tribunalului Gorj, considerând că

aceste hotărâri au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a

determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Se susține că sindicatele se constituie și își

desfășoară activitatea lor, în condițiile legii, iar conform art. 37 din Legea

nr. 54/1991 privind sindicatele, acestea se pot dizolva exclusiv prin hotărârea

adunării membrilor lor, statutar constituită.

În acest sens se mai susține că adunările

salariaților care au avut loc la S.C. A. nu au fost adunări sindicale și, ca

atare, hotărârile care au fost luate sunt pronunțate cu încălcarea esențială a

dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 54/1991. Mai mult, se arată că liderul

sindicatului, față de care s-a luat de către conducerea societății măsura

desfacerii contractului de muncă, a fost reintegrat prin hotărâre

judecătorească.

În concluzie, se solicită casarea hotărârilor

criticate și pe fond, respingerea cererii.

S.C. A. S.A. a formulat o întâmpinare, prin care

a solicitat respingerea recursului în anulare.

S-a depus la dosar decizia civilă nr. 2691 din 7

decembrie 2000 a Tribunalului Gorj.

Recursul în anulare nu este fondat.

Astfel, este de reținut, în primul rând, că, în

conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 54/1991, după

expirarea termenului de 5 zile de la dizolvare „orice persoană interesată poate

să ceară judecătoriei efectuarea mențiunilor” privind dizolvarea și, ca atare,

S.C.A. avea calitatea să formuleze acțiunea. În ceea ce privește dizolvarea

sindicatelor, este de reținut, având în vedere prevederile art. 37 din Legea

nr. 54/1991, că acestea „se pot dizolva prin hotărârea adunării membrilor,

statutar constituită, luată conform statutului propriu”.

În statutul S.L. A. , în art. 45, se prevede că

„dizolvarea sindicatului se poate dispune numai de adunarea generală cu majoritatea

simplă a membrilor de sindicat prevăzuți”, iar, potrivit art. 46 din același

statut, „dacă la prima convocare nu s-a întrunit majoritatea necesară, se

convoacă o nouă adunare peste 7 zile, hotărârea adoptându-se cu aceeași

majoritate dar, nu mai puțin de 15 membri”.

În consecință, urmează a analiza dacă aceste

prevederi legale și statutare au fost respectate sau nu.

Pentru a aprecia această împrejurare, este

necesar a constata că, la data de 11 noiembrie 1998, ca urmare a contractului

de privatizare, au avut loc disponibilizări de personal în baza art. 130 lit. a)

C. muncii și, în consecință, unui număr de 44 salariați le-au încetat

raporturile de muncă, printre aceștia fiind și liderul de sindicat C.N. (în

legătură cu care în recursul în anulare se susține greșit că a fost reîncadrat,

deși din decizia civilă nr. 2691 din 7 decembrie 2000 a Tribunalului Gorj,

rezultă că i s-a respins contestația împotriva deciziei de desfacere a

contractului).

În acest context, nu s-a mai desfășurat nici o

activitate sindicală, iar liderul sindical nu a mai reprezentat interesele

sindicaliștilor, motiv pentru care salariații rămași membri ai sindicatului au

hotărât dizolvarea sindicatului, propunându-se organizarea unui nou sindicat.

Susținerea că aceste adunări ale salariaților nu

pot fi considerate echivalente cu ședințele de sindicat este formală, pentru că

printre punctele ordinii de zi ale ședinței se aflau și cele privind

sindicatul, iar salariații care aveau și calitate de membri de sindicat, astfel

cum s-a reținut corect de către instanțele de fond și apel, au hotărât

dizolvarea sindicatului, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la

data de 1 aprilie 2000, hotărârea fiind luată de majoritatea cerută de art. 45

din Statutul sindicatului propriu și de art. 37 din Legea nr. 54/1991.

De menționat că, prin adresa nr. 108 din 30

martie 2000 S.C. M. S.A. Motru, se atestă că salariații acestei societăți nu

mai sunt afiliați la S.L.A. și că nu a mai fost reînnoit contractul colectiv de

muncă; ca atare, era normal ca adunarea generală să fie numai a salariaților de

la S.C. A. S.A., fără participarea celor de la S.C. M.

În ceea ce privește numărul membrilor de

sindicat, urmează a reține, având în vedere „statul de salarii, că numărul

total al salariaților, la data formulării acțiunii, era de 37, iar membrii de

sindicat puteau fi mai puțini de 37 și, în nici un caz mai mulți, astfel cum se

pretinde în recursul în anulare, respectiv 141.

În acest sens, sunt dispozițiile Legii nr. 54/1991,

care prevăd că pot fi membri de sindicat persoanele care au calitatea de

salariați.

Astfel fiind, nici una din criticile formulate

în recursul în anulare nu este fondată pentru considerele mai înainte arătate,

instanțele de fond și apel pronunțând hotărâri legale și temeinice.

Distinct de cele mai înainte arătate, urmează a

mai reține că recursul în anulare a fost întemeiat pe prevederile art. 330

alin. (2) C. proc. civ., respectiv că „hotărârile criticate au fost pronunțate

cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond”.

Exercitarea recursului în anulare în această

ipoteză implică întrunirea cumulativă a două condiții; existența unei încălcări

esențiale a legii și aceasta să fi determinat o soluționare greșită a cauzei pe

fond.

Prin „încălcarea esențială a legii” legiuitorul

a avut în vedere acele încălcări de ordine publică, nu încălcarea unor norme cu

caracter relativ.

În cazul în speță, astfel cum s-a reținut mai

înainte, nu este vorba de încălcarea unor norme de ordine publică și nici măcar

a unor norme cu caracter relativ, ci susținerile din recursul în anulare se

referă la interpretarea unor situații de fapt, respectiv dacă adunarea

salariaților poate fi și adunarea sindicaliștilor, dacă numărul participanților

era statutară sau nu pentru a hotărî dizolvarea. Prin urmare, și din acest

punct de vedere recursul în anulare nu este întemeiat.

În consecință urmează a respinge recursul în

anulare ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței

civile nr. 25 din 27 decembrie 2000 a Judecătoriei Motru și a deciziei nr. 1391

din 14 mai 2001 a Tribunalului Gorj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

februarie 2003.