ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 135/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 28 mai 2003 reclamantul G.G. a chemat în judecată Casa

Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea Hotărârii nr. 1842 din 20

mai 2003 și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al

prevederilor Legii nr.189/2000.

În

motivarea acțiunii reclamantul arată că legea nu-i exclude, pe cei născuți în

refugiu de la drepturile conferite, iar îndrumările CNPAS nu constituie lege.

Curtea

de Apel Oradea prin sentința civilă nr.263 din 23 iunie 2003 a admis acțiunea,

a anulat actul și a obligat pârâta să-i recunoască calitatea de beneficiar al

Legii 189/2000.

Împotriva

acestei soluții a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare,

susținând în esență că, întrucât reclamantul nu era născut la data strămutării

părinților săi  nu beneficiază de prevederile legii.

Recursul

este nefondat.

Potrivit

art.1 din O.G. nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000 beneficiază de

prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie

1940 – 6 martie 1945 a  suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre

cele 6 situații enumerate.

Din

interpretarea teleologică a prevederilor ordonaței, rezultă că atât obiectul

cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii

pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective

în perioada arătată, din motive etnice.

Având

în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie

înțeleasă atât  persoana care a  suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât

și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin

consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta

este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au

refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice

și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această

situație.

Or, în cauză este de

necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că

legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au

fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive

etnice, rezultă și din  împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate

prin art.3 din O.G.nr.105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci,

dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului

supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele

persecuțiilor din motive etnice,  a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași

drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioada  refugiului, a

suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra

familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice.

Soluția

curții de apel fiind legală și temeinică, urmează  ca recursul să fie respins

ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de de Casa Județeană de Pensii Satu – Mare împotriva

sentinței civile nr. 263/CA/2003 – P din 23 iunie 2003 a Curții de Apel Oradea,

ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.