ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2604/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

7/2003, reclamanta G.M. în contradictoriu cu Casa Județeană Sibiu, a solicitat

anularea hotărârii nr. 7/2001, emisă de pârâtă și obligarea acesteia de a-i

recunoaște calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/199, aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu motivarea că s-a

născut în localiatatea de refugiu a părinților, care au plecat din localitatea

de domiciliu în luna octombrie 1940, pe motive etnice.

Prin sentința civilă nr. 16/2003 s-a

admis acțiunea, s-a anulat decizia nr. 7 din 28 noiembrie 2001, emisă de

pârâtă, care a fost obligată să-i recunoască reclamantei, calitatea de

beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere:

Strămutarea din localitatea de

domiciliu, în alta, pe criterii etnice reprezintă o modalitate de persecuție

etnică ce durează pe întreaga perioadă a strămutării, constând în privarea

persoanei de folosința locuinței sale și a bunurilor aflate în localitatea de

domiciliu, precum și obligarea de a accepta condițiile aferente în localitatea

în care a fost strămutată.

Copiii născuți în perioada cât

părinții au fost strămutați, au același statut, iar perioada este aceea de la

data nașterii și data retrocedării pământului românesc, când a încetat motivul

strămutării pe criterii etnice.

Împotriva sentinței a formulat

recurs Casa Județeană de Pensii Sibiu, criticând-o astfel:

Instanța de fond nu s-a pronunțat

asupra tardivității contestației conform art. 7 alin. (4) din Legea nr.

189/2000.

Pe fondul cauzei, instanța s-a

pronunțat fără a avea un temei legal.

Legea nr. 189/2000, art. 1 pct. c

nu, este aplicabilă reclamantei, întrucât s-a născut în localitatea de refugiu,

nefiind strămutată, în sensul actului normativ citat.

De asemenea, art. 2 din H.G. nr.

127/2002, prevede acordarea drepturilor, persoanei care a fost obligată să își

schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, în speță nefiind

cazul.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată:

Așa cum rezultă din acțiune, după

apariția interpretării O.G. nr. 105/1999, s-a adresat din nou Casei Județene de

Pensii Sibiu, iar prin adresa nr. 1961 din 8 mai 2002, i s-a comunicat că se

menține decizia nr. 7 din 28 septembrie 2001, prin care i s-a respins cererea

pentru acordarea drepturilor de beneficiar a O.G. nr. 105/1999.

În raport cu data comunicării

refuzului, 8 mai 2002, introducerea acțiunii la 6 ianuarie 2003 nu depășește

termenul de un an, pentru introducerea acțiunii la instanța de contencios

administrativ.

Temeiul legal al admiterii acțiunii,

conform O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare, a fost în mod corect invocat, avându-se în vedere și Precizările

nr. 3233 din 19 septembrie 2002 ale Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi

de Asigurări, în sensul că:

„De prevederile art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, coroborate cu art. 654 C.

civ., beneficiază și copiii născuți în timpul căsătoriei spre localitatea de

refugiu sau concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după

strămutarea părinților în acea localitate”.

În același sens s-a pronunțat și

Ministerul Justiției, prin adresa nr. 1516/2002.

Față de cele menționate mai sus, se

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 16 din 29 ianuarie

2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 iunie 2003.