ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2604/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 7/2003, reclamanta G.M. în contradictoriu cu Casa Județeană Sibiu, a solicitat anularea hotărârii nr. 7/2001, emisă de pârâtă și obligarea acesteia de a-i recunoaște calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/199, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu motivarea că s-a născut în localiatatea de refugiu a părinților, care au plecat din localitatea de domiciliu în luna octombrie 1940, pe motive etnice. Prin sentința civilă nr. 16/2003 s-a admis acțiunea, s-a anulat decizia nr. 7 din 28 noiembrie 2001, emisă de pârâtă, care a fost obligată să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere: Strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice reprezintă o modalitate de persecuție etnică ce durează pe întreaga perioadă a strămutării, constând în privarea persoanei de folosința locuinței sale și a bunurilor aflate în localitatea de domiciliu, precum și obligarea de a accepta condițiile aferente în localitatea în care a fost strămutată. Copiii născuți în perioada cât părinții au fost strămutați, au același statut, iar perioada este aceea de la data nașterii și data retrocedării pământului românesc, când a încetat motivul strămutării pe criterii etnice.

Împotriva sentinței a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Sibiu, criticând-o astfel: Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tardivității contestației conform art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000. Pe fondul cauzei, instanța s-a pronunțat fără a avea un temei legal. Legea nr. 189/2000, art. 1 pct. c nu, este aplicabilă reclamantei, întrucât s-a născut în localitatea de refugiu, nefiind strămutată, în sensul actului normativ citat. De asemenea, art. 2 din H.G. nr. 127/2002, prevede acordarea drepturilor, persoanei care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, în speță nefiind cazul. Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată: Așa cum rezultă din acțiune, după apariția interpretării O.G.

nr. 105/1999, s-a adresat din nou Casei Județene de Pensii Sibiu, iar prin adresa nr. 1961 din 8 mai 2002, i s-a comunicat că se menține decizia nr. 7 din 28 septembrie 2001, prin care i s-a respins cererea pentru acordarea drepturilor de beneficiar a O.G. nr. 105/1999. În raport cu data comunicării refuzului, 8 mai 2002, introducerea acțiunii la 6 ianuarie 2003 nu depășește termenul de un an, pentru introducerea acțiunii la instanța de contencios administrativ. Temeiul legal al admiterii acțiunii, conform O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, a fost în mod corect invocat, avându-se în vedere și Precizările nr. 3233 din 19 septembrie 2002 ale Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări, în sensul că: „De prevederile art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, coroborate cu art. 654 C. civ., beneficiază și copiii născuți în timpul căsătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după strămutarea părinților în acea localitate”. În același sens s-a pronunțat și Ministerul Justiției, prin adresa nr. 1516/2002. Față de cele menționate mai sus, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 16 din 29 ianuarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2003.