ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1049/2003

D E C

I Z I A   Nr.1049                                                                                                                                                     Dosar

nr. 872/2003

S-a

luat în examinare în camera de consiliu, conflictul negativ de competență ivit

între Judecătoria Sectorului 6 București și Judecătoria Slatina-Olt cu privire

la soluționarea cauzei civile având ca   reclamanți pe M.A., M.D.iar ca  pârâți

pe  P.I., P.G., C.T., P.M., C.C., M.F..

În

lipsa părților care nu au fost citate.

C

U R T E A ,

Asupra

conflictului negativ de competență  de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

acțiunea înregistrată la 12 septembrie 2002 la Judecătoria Slatina reclamanții

M.A. și M.D.au chemat în judecată pe pârâții P.I., P.G., C.T., P.M., C.C. și

M.F. solicitând să se dispună partajarea averii succesorale rămasă la decesul

autorului lor P.A., între care     imobilul compus din teren în suprafață de

500 mp și construcție situat în comuna Poboru, sat Albești, județul Olt.

Prin

sentința civilă nr.7506 din 6.11.2002 a Judecătoriei Slatina a fost admisă

excepția de necompetență teritorială exclusivă invocată din oficiu,

dispunându-se declinarea competenței de soluționare a pricinii în favoarea

Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut între altele că în speță sunt incidente

dispozițiile art.14 C.proc.civ.. în raport cu care competența soluționării

pricinii aparținea instanței de la ultimul domiciliu al defunctului.

La

rândul său, Judecătoria Sectorului 6 București și-a declinat competența în

favoarea Judecătoriei Slatina, prin  sentința civilă nr.621 din 4 februarie

2003.

S-a

reținut în raport de obiectul litigiului, partaj de bunuri succesorale că este

competentă să soluționeze pricina, în sensul art.13 din C.proc.civ., instanța

în raza căreia se află bunurile mobile și care a fost cea dintâi  învestită.

Ivindu-se

un conflict negativ de competență, în sensul art.20 pct.2 C.proc.civ..,

întrucât două instanțe s-au declarat necompetente de a judeca acceași pricină,

prin hotărâri irevocabile, dosarul a fost înaintat conform art.21 C.proc.civ..

acestei instanțe, în drept să hotărască asupra conflictului.

În

soluționarea acestuia trebuie avut în vedere în primul rând obiectul pricinii.

Așa

cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, Judecătoria

Slatina a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect

partajarea bunurilor succesorale rămase la decesul autorului părților, între

care un imobil compus din  teren și construcții și alte terenuri situate pe

raza de activitate a Judecătoriei Slatina.

În

motivarea acțiunii s-a arătat că dezbaterea succesiunii s-a efectuat pe cale

notarială, depunându-se în acest sens certificatul de moștenitor nr.7o2 din 12

aprilie 1993, și că apoi prin sentința civilă nr.6617 din 25 octombrie 1993 a

Judecătoriei Sectorului 3 București s-a luat act de tranzacția intervenită

între moștenitori, cu privire la partajul bunurilor menționate în certificatul

de moștenitor menționat.

Rezultă

că dezbaterea succesorală s-a încheiat, acțiunea de față vizând partrajarea

bunurilor succesorale și anume a acelora cuprinse în unul din loturile

alcătuite în  faza menționată.

În

această situație rezultă că nu sunt aplicabile prevederile art.14 C.proc.civ..,

cum a hotărât prima instanță învestită, potrivit căreia în materie de

moștenire, fiind enumerate 3 categorii de astfel de cauze,  competența aparține

instanței celui din urmă domiciliu al defunctului.

Dimpotrivă,

sunt incidente prevederile art.13 C.proc.civ.., potrivit căruia cererile

privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia

se află imobilele.

Este

vorba de o dispoziție imperativă în raport cu care se poate stabili fără

echivoc competența de a soluționa pricina de față în favoarea Judecătoriei

Slatina.

Aceasta este soluția legală, ce corespunde și cerinței asigurării unei mai

rapide și corecte soluționări a cauzei, în  situația în care probele se vor

administra de instanța pe raza de activitate a căreia se află imobilele,

singurele bunuri de valoare  supuse împărțelii.

Așa

fiind, în temeiul art.22 C.proc.civ.., se va dispune trimiterea cauzei la

Judecătoria Slatina căreia îi aparține competența de soluționare a pricinii.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

:

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții M.A., M.D.și pârâții

P.I., P.G., C.T., P.M., C.C. și M.F. în favoarea Judecătoriei Slatina, căreia i

se trimite dosarul.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 martie 2003.