ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3240/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 225/2003,

pronunțată la data de 18 martie 2003 în dosarul nr. 1329/2003, Curtea de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins contestația

formulată de reclamanta O.E., împotriva hotărârii nr. 703 din 23 decembrie 2003,

adoptată de Comisia de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Cluj.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de Apel a reținut, în esență, că reclamanta nu a produs dovezi în

sprijinul susținerii sale, că s-ar fi refugiat împreună cu mama sa, datorită

persecuțiilor exercitate asupra sa, din motive etnice, de către autoritățile

ungare, după cedarea Ardealului de Nord.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta, susținând, în esență, că instanța de fond a

pronunțat o hotărâre nelegală, ignorând probele indirecte administrate în

cauză, din care rezultă că în perioada 1941 – 1944 s-a refugiat din localitatea

de domiciliu, din cauza persecuțiilor din motive etnice.

Recursul este întemeiat.

În acțiunea adresată instanței de

contencios administrativ, recurenta-reclamantă a contestat hotărârea nr. 70 din

23 decembrie 2003, adoptată de Comisia de aplicare a O.G. nr. 105/1999 și a

susținut că începând cu luna martie 1941, s-a refugiat împreună cu părinții săi

din satul Ciobotani, Toplița, locuind câteva luni în localitatea Câmpeni,

județul Alba, apoi în localitatea Cucaerul Mare, județul Cernăuți, până în luna

martie 1944, de unde s-au refugiat, ca urmare a aproprierii frontului rusesc,

în comuna Sebiș, județul Arad.

La cererea de recurs, recurenta-reclamantă

a anexat copia xeroxată a certificatului nr. C/249 din 11 aprilie 2003,

eliberat de Direcția Județeană Alba a Arhivelor Naționale, din care rezultă că

aceasta, fostă T.E., apare, alături de ceilalți membri ai familiei părinților

săi, menționată în tabloul nr. 5, la nr. crt. 403, ca persoană repatriată, din

teritoriul cedat Ungariei.

Din copiile xeroxate ale

declarațiilor unor persoane care au cunoscut-o pe recurenta-reclamantă, rezultă

că familia recurentei-reclamante s-a refugiat în România, în urma cedării

Ardealului de Nord, dar acestea sunt contradictorii în legătură cu localitățile

de refugiu.

Potrivit prevederilor art. 129 alin.

(5) C. proc. civ., judecătorii sunt datori să stăruie, prin toate mijloacele

legale, pentru stabilirea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și

prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice

și legale.

Astfel fiind, curtea de apel era

datoare să pună în vedere recurentei-reclamante, dispozițiile art. 4 din

Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, referitoare la

dovezile ce pot fi făcute și trebuie să stăruie pentru înlăturarea

contradicțiilor existente între probele administrate în cauză, precum și între

acestea și susținerile reclamantei.

Astfel fiind, recursul va fi admis,

sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare

aceleiași instanțe, potrivit și celor arătate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de O.E.

împotriva sentinței civile nr. 225 din 18 martie 2003 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 octombrie 2003.