ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3240/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3240/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 225/2003, pronunțată la data de 18 martie 2003 în dosarul nr. 1329/2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins contestația formulată de reclamanta O.E., împotriva hotărârii nr. 703 din 23 decembrie 2003, adoptată de Comisia de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Cluj. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, că reclamanta nu a produs dovezi în sprijinul susținerii sale, că s-ar fi refugiat împreună cu mama sa, datorită persecuțiilor exercitate asupra sa, din motive etnice, de către autoritățile ungare, după cedarea Ardealului de Nord.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, susținând, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, ignorând probele indirecte administrate în cauză, din care rezultă că în perioada 1941 – 1944 s-a refugiat din localitatea de domiciliu, din cauza persecuțiilor din motive etnice. Recursul este întemeiat. În acțiunea adresată instanței de contencios administrativ, recurenta-reclamantă a contestat hotărârea nr. 70 din 23 decembrie 2003, adoptată de Comisia de aplicare a O.G. nr. 105/1999 și a susținut că începând cu luna martie 1941, s-a refugiat împreună cu părinții săi din satul Ciobotani, Toplița, locuind câteva luni în localitatea Câmpeni, județul Alba, apoi în localitatea Cucaerul Mare, județul Cernăuți, până în luna martie 1944, de unde s-au refugiat, ca urmare a aproprierii frontului rusesc, în comuna Sebiș, județul Arad.
La cererea de recurs, recurenta-reclamantă a anexat copia xeroxată a certificatului nr. C/249 din 11 aprilie 2003, eliberat de Direcția Județeană Alba a Arhivelor Naționale, din care rezultă că aceasta, fostă T.E., apare, alături de ceilalți membri ai familiei părinților săi, menționată în tabloul nr. 5, la nr. crt. 403, ca persoană repatriată, din teritoriul cedat Ungariei. Din copiile xeroxate ale declarațiilor unor persoane care au cunoscut-o pe recurenta-reclamantă, rezultă că familia recurentei-reclamante s-a refugiat în România, în urma cedării Ardealului de Nord, dar acestea sunt contradictorii în legătură cu localitățile de refugiu. Potrivit prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii sunt datori să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru stabilirea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Astfel fiind, curtea de apel era datoare să pună în vedere recurentei-reclamante, dispozițiile art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, referitoare la dovezile ce pot fi făcute și trebuie să stăruie pentru înlăturarea contradicțiilor existente între probele administrate în cauză, precum și între acestea și susținerile reclamantei. Astfel fiind, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare aceleiași instanțe, potrivit și celor arătate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de O.E. împotriva sentinței civile nr. 225 din 18 martie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2003.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.