ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3398/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

18 februarie 2003, reclamanta U.D. chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 6897 din 22 ianuarie 2003 și obligarea

pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000.

În motivarea cererii, reclamanta a

învederat că părinții săi s-au refugiat din localitatea Zăuan, județul Sălaj,

în ianuarie 1941, inițial în Transnistria, apoi în Caransebeș, astfel încât ea,

fiind născută în refugiu la 5 martie 1944, este îndreptățită să beneficieze de

drepturile recunoscute prin Legea nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 296 din 26

martie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că probele administrate în cauză nu sunt suficiente pentru

dovedirea calității de refugiat a părinților reclamantei.

Împotriva sentinței și a încheierii

a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat că

soluția instanței este neîntemeiată, deoarece părinți săi au avut statutul de

refugiat, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor S.I. și N.I., aceasta

din urmă dobândind calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

S-a depus la dosar hotărârea nr.

2034/2002 emisă de pârâtă , certificatul nr. C 155din 26 martie 2001, eliberat

de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Cluj și acte de stare civilă,

referitoare la martora N.I.

Examinând cauza în raport cu

motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se

dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru

suplimentarea probelor.

Din probele cauzei rezultă că

reclamanta s-a adresat pârâtei pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea

nr. 189/2000, încă din luna martie 2001. După ce prin hotărârea nr. 1170 din 27

aprilie 2001 Casa Județeană de Pensii Cluj a respins cererea, cu motivarea că

reclamanta nu se încadrează în situațiile expres prevăzute de lege, ulterior,

prin hotărârea nr. 6897 din 22 ianuarie 2003, pârâta respinge noua solicitare,

motivat de împrejurarea că petiționara nu era născută la data strămutării părinților.

Aceiași motivare a respingerii

cererii este cuprinsă în întâmpinarea depusă la dosar, în care pârâta afirmă că

reclamanta s-a născut în Caraș-Severin, din părinți care s-au refugiat anterior

nașterii copilului.

Așadar, pârâta nu a contestat faptul

refugierii părinților reclamantei din Ardealul de Nord, ci doar îndeplinirea

cerințelor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, de către

petiționară.

Având în vedere și declarațiile

autentificate la notar date de martorii S.I. și N.I., acesteia din urmă

recunoscându-i-se statutul de refugiat, instanța a conchis în mod nejustificat

că se impune respingerea acțiunii.

In fond după casare, instanța de

trimitere va trebui să procedeze la administrarea unor probe suplimentare,

respectiv să audieze nemijlocit martorii care au dat declarații autentice la

notarul public și să clarifice totodată și aspectul relatat de reclamantă,

privind împrejurarea că și sora sa, M.M., născută Dulfu, a fost expulzată

alături de părinți, în care sens se vor depune acte noi privind statutul de

refugiat al acesteia.

În raport cu cele expuse mai sus,

Curtea, admițând recursul declarat în cauză, va trimite cauza spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de U.D. împotriva sentinței

civile nr. 296 din 26 martie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și

de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare la aceiași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 octombrie 2003.