ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 367/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 22 aprilie 2002, N.I. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 304 din 19 septembrie 2001 a Curții de Apel Cluj, rămasă definitivă prin nerecurare, prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva hotărârii Comisiei pentru stabilirea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, ca nefondată. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 243 din 13 iunie 2002 a respins cererea de revizuire, reținând în esență, că hotărârea guvernamentală invocată ca înscris nou în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., este ulterioară hotărârii criticate și nu poate fi asimilată unui înscris doveditor care să fi fost reținut de partea potrivnică.

Împotriva acestei sentințe revizuienta a declarat recurs arătând că după exercitarea căii de atac „datele problemei s-au schimbat fundamental” în sensul că autoritatea competentă i-a acordat drepturile ce i se cuvin potrivit O.G. nr. 105/1999. Ulterior, cu scrisoarea din 8 ianuarie 2003 N.I. a comunicat Curții Supreme de Justiție că „dosarul nu mai are obiect și, din acest motiv, solicită să nu se mai judece” întrucât pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a emis în favoarea sa hotărârea nr. 144 din 23 decembrie 2002. Cum cererea menționată are valoarea unei declarații de renunțarea la judecata recursului, Curtea Supremă de Justiție, în temeiul art. 316 combinat cu art. 246 C. proc. civ. va lua act de aceasta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Ia act de renunțarea la judecata recursului formulat de N.I. împotriva sentinței civile nr. 243 din 13 iunie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2003.