ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3722/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta Z.R. a formulat acțiune

la data 11 martie 2003, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj, a

solicitat anularea hotărârii nr. 4453 emisă la 17 octombrie 2002, de pârâtă și

obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să i se recunoască

drepturile acordate prin O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările ulterioare.

A precizat că părinții săi, P.V. și V.P. au fost

obligați, din motive etnice, să se refugieze din orașul Dej, în orașul Arad, de

la 3 februarie 1941, până la 6 iunie 1945, că în această perioadă de refugiu

s-a născut la 15 februarie 1942 în Arad.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 422 din 16 aprilie

2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 4453/2002 și a obligat-o să

recunoască reclamantei statutul de persoană refugiată și să i se acorde

drepturile legale începând cu 1 noiembrie 2002.

A reținut instanța de fond, sesizată

cu soluționarea cauzei, că minorul născut în perioada de refugiu al părinților,

are același statut juridic, de persoană refugiată și cum reclamanta s-a născut

la 15 februarie 1942, părinții fiind obligați să se refugieze pe motive etnice,

au drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobate prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările ulterioare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii a județului Cluj, criticând-o

ca nelegală, instanța interpretând și aplicat legea, că reclamanta fiind

născută la Arad, nu și-a schimbat domiciliul, că nu a avut de suferit

persecuții pe motive etnice.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 alin. (1) și art. 3

din Decretul-lege nr. 118/1990, drepturile compensatorii pentru consecințele

negative, produse de restricțiile și privațiunile la care au fost supuse unele

persoane, se cuvin tuturor acestora, indiferent de vârstă. Această concluzie se

desprinde atât din cuprinsul textelor sus-menționate, care se coroborează cu

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cât și

din intenția legiuitorului, și în cauză, se justifică aplicarea prevederilor

enunțate, având în vedere că domiciliul copilului minor a fost la părinții lui,

represiunea aplicată părinților a fost de natură să producă consecințe negative

sub aspect material și moral, și asupra copilului minor, născut ulterior sau în

timpul refugiului.

A exclude de la beneficiul legii pe

copii minori care au avut de suferit alături de părinții lor, înseamnă a face o

discriminare care nu este în concordanță cu spiritul și scopul urmărit de

această lege, cu caracter reparator.

Așa fiind, reclamanta nu poate avea

decât calitatea părinților săi, de strămutat – refugiat, urmând să primească

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Față de considerentele expuse,

Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală; pe cale de

consecință urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 422 din 16 aprilie 2003

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 noiembrie 2003.