ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2957/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 5 noiembrie 2002, reclamantul J.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 3615

din 10 octombrie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea

acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, fiind născut

în timpul refugiului părinților săi.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 153 din 13

februarie 2003, a admis acțiunea reclamantului, a dispus anularea hotărârii

pârâtei și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului calitatea de

refugiat în perioada 11 decembrie 1941 – 6 martie 1945 și să-i acorde

indemnizația lunară începând cu 1 ianuarie 2003, reținând, în esență, că acesta

are același statut cu al părinților săi, statutul de refugiați al părinților

fiind necontestat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate și arătând că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.

189/2000 (art. 1) și nici cele ale H.G. nr. 127/2002 (art. 1 și 2) în raport cu

data nașterii intimatului–reclamant, din părinți refugiați anterior nașterii

sale.

Examinând sentința atacată în raport

cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză și cu toate

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Este necontestat faptul că

intimatul-reclamant s-a născut la data de 11 decembrie 1941 în București, din

părinți care s-au refugiat anterior nașterii sale.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a suferit

persecuții etnice.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni

români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a

suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Intimatul-reclamant se încadrează în

situația expusă, fiind născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, împărtășind suferințele

familiei, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

În considerarea celor expuse,

sentința atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc civ, Curtea să respingă recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 153 din 13 februarie

2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 octombrie 2003.