ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2954/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

28 octombrie 2002, reclamantul P.A. a chemat în judecată Casa Județeană de

Pensii Cluj, solicitând modificarea hotărârii nr. 795 din 4 iulie 2002 emisă de

pârâtă, în sensul ca drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 să-i fie

acordate cu începere de la 1 aprilie 2001, în loc de 1 iulie 2002.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că, potrivit legii, drepturile se acordă din luna următoare depunerii

cererii. Întrucât el a formulat prima cerere la data de 28 martie 2001, este

îndreptățit să primească indemnizație de la 1 aprilie 2001 și nu de la 1 iulie

2002, cum a procedat, în mod eronat, pârâta.

Prin sentința civilă nr. 150 din 13

februarie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea și a dispus anularea în parte a hotărârii nr.

795 din 4 iulie 2002, în sensul că a obligat pârâta să-i achite reclamantului

indemnizația legală începând cu 1 aprilie 2001.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că, în raport cu data depunerii cererii inițiale de către

reclamant, acesta este îndreptățit să beneficieze de drepturile acordate de

Legea nr. 189/2000, de la data de 1 aprilie 2001, neavând relevanță, sub acest

aspect faptul că pârâta, interpretând restrictiv legea, a respins prima

solicitare privind stabilirea calității de strămutat din motive etnice.

Împrejurarea că ulterior, în urma

adoptării H.G. nr. 127/2002, privind normele de aplicare a Legii nr. 189/2000,

reclamantul a formulat o nouă cerere, iar pârâta, admițând-o, a recunoscut

drepturile cuvenite numai din luna următoare depunerii celei de-a doua

solicitări, nu are influență asupra nașterii drepturilor. Acestea fiind

stabilite prin Legea nr. 189/2000 și nu prin normele de aplicare a acestui act

normativ, care nu fac decât să explice noțiunea de persoană strămutată, în care

se include și cel refugiat, rezultă că data de referință este de 1 aprilie

2001.

Împotriva sentinței a declarat

recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că în

cauză există autoritate de lucru judecat, în raport cu sentința civilă nr.

1776/C/2001 a Tribunalului Cluj, prin care a fost menținută hotărârea nr. 1640

din 26 aprilie 2001, act administrativ individual privind respingerea cererii

reclamantului de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru

perioada 1 aprilie 2001 – 1 iulie 2002.

În aceste împrejurări, a precizat

pârâta, în lipsa unei căi extraordinare de atac care să fi fost promovată după

adoptarea H.G. nr. 127/2002 și, admisă fiind, să se fi finalizat prin anularea

sentinței sau a hotărârii nr. 1640/2001, reclamantul nu poate beneficia de

indemnizație decât din luna următoare depunerii celei de-a doua cereri,

respectiv de la 1 iulie 2002.

Examinând cauza în raport cu

motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat.

Prin H.G. nr. 127/2002 au fost

aprobate Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor

drepturi persoanelor persecutate, din motive etnice, de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, aprobată și modificată de Legea nr. 189/2000.

Fiind norme de aplicare a unei legi,

de drepturile conferite de aceasta beneficiază toate persoanele care au

formulat cerere în temeiul său.

Astfel fiind, și având în vedere

dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 189/2000, precum și art. 7 alin.

(2) din acest act normativ, ținând cont de faptul că reclamantul a solicitat

acordarea drepturilor la 28 martie 2001, în mod legal și temeinic, Curtea de

Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis prin

sentința recurată acțiunea formulată de P.A. și anulând parțial hotărârea

atacată, a obligat pârâta să achite reclamantului indemnizația legală începând

cu 1 aprilie 2001.

În ce privește excepția autorității

de lucru judecat, aceasta nu este întemeiată, nefiind făcută dovada identității

de obiect și cauză, între litigiul de față și cel soluționat prin sentința

Tribunalului Cluj, nr. 1776/C/2001.

Potrivit art. 1201 C. civ., există

autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată

are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași

părți, făcută de ele și contra lor în aceiași calitate.

Or, în cauză rezultă că deși

procesele se poartă între aceleași părți, prima cerere a vizat anularea

hotărârii nr. 1640 din 26 aprilie 2001, iar cea de-a doua cerere privește o

altă hotărâre, cu nr. 795 din 4 iulie 2002, deci acte administrative diferite,

astfel că este exclusă existența autorității de lucru judecat, instanța

sesizată fiind datoare să soluționeze cauza pe fond, cum legal a procedat.

Față de cele ce preced, recursul

este nefondat și urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de

Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 150 din 13 februarie 2003 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 octombrie 2003.