ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2345/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

M.O., în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Suceava, a solicitat anularea deciziei nr. R/941 din 31

iulie 2002, emisă de pârâtă și obligarea ei la emiterea unei noi decizii, prin

care să se constate că beneficiază de dispozițiile Legii nr. 189/2000, pe perioada

30 iunie 1940 – 1 septembrie 1941 și 23 martie 1944 – 6 martie 1945, ca

persoană refugiată.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 5 din 22 ianuarie

2003, a admis acțiunea.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, pârâta a declarat recurs, susținând că se impune admiterea lui,

casarea hotărârii și în fond, respingerea acțiunii, întrucât martora nu a făcut

dovada cu acte oficiale că se află în aceiași situație, de refugiată.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții

din motive etnice; după cum urmează lit. c) a fost strămutată în altă

localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Din foaia matricolă emisă de

Gimnaziul de fete Elena Matei Basarab din Râmnicu Sărat, rezultă că în anul

școlar 1944 - 1945, reclamanta a fost eleva acestei unități de învățământ. Din

copia extras după tabloul de familii a învățătorilor și profesorilor, refugiați

din județele Bălți și Soroca, din anul 1940, rezultă că părinții acesteia,

împreună cu cei patru copii, au fost refugiați.

Coroborate probele cu acte, cu

declarația martorei T.A., care a arătat că o cunoaște pe reclamantă din

copilărie și că la 29 iunie 1940. împreună cu familia. a fost evacuată și

strămutată în România, instanța în mod temeinic și legal a admis acțiunea, a

anulat decizia emisă de pârâtă și a obligat-o să emită o nouă decizie

reclamantei, prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr.

189/2000, pentru perioadele 30 iunie 1940 – 1 septembrie 1941 și 23 martie 1944

– 6 martie 1945.

În consecință, recursul se privește

nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Suceava, împotriva sentinței civile nr. 5 din 22 ianuarie

2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 iunie 2003.