ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4505/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 22 aprilie 2003, reclamantul D.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 929 din

5 aprilie 2003 a Casei Județene de Pensii Bistrița Năsăud, Comisia de aplicare

a Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității

de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000 și ale O.G. nr. 242/2000, aprobată prin Legea nr. 367/2001, precum și

ale H.G. nr. 127/2000, privind aprobarea Normelor de aplicare a O.G. nr.

105/1999, fiind născut în perioada refugiului/strămutării părinților săi.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 630 din 21

mai 2003, a admis acțiunea reclamantului D.E., a dispus anularea hotărârii nr.

929 din 5 aprilie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i

recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioada 30

septembrie 1944 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2003, reținând,

în esență, că din sfera persecutaților etnici fac parte și copiii născuți în

timpul refugiului părinților lor, având același statut cu aceștia.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie și susținând că intimatul-reclamant nu aparține sferei de

adresabilitate a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare.

Examinând sentința atacată în raport

cu critica formulată, cu probele administrate în cauză, precum și cu toate

dispozițiile incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie, 1940 până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile enumerate de

legiuitor.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării,

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Intimatul-reclamant se încadrează în

situația expusă, fiind necontestat că este născut ulterior datei la care

părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

În considerarea celor expuse,

sentința atacată este legală și temeinică urmând ca, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea să respingă recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bistrița Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 630 din 21

mai 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 decembrie 2003.