ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3193/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 31 ianuarie 2003, reclamanta C.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 6558

din 20 decembrie 2002 a Casei Județene de Pensii Cluj, Comisia de aplicare a

Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de

beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000

și ale O.G. nr. 242/2000. aprobată prin Legea nr. 367/2001, precum și ale H.G.

nr. 127/2000, privind aprobarea Normelor de aplicare a O.G. nr. 105/1999, fiind

născută în perioada refugiului părinților săi.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 220 din 18

martie 2003, a admis acțiunea reclamantei C.E., a dispus anularea hotărârii nr.

6558 din 20 decembrie 2002 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i

recunoască calitatea de beneficiară al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioada 6 iulie

1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2003, reținând, în esență,

că din sfera persecutaților etnici fac parte și copiii născuți în timpul

refugiului părinților lor, având același statut cu aceștia.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie și susținând că intimata-reclamantă nu aparține sferei de

adresabilitate a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare.

Examinând sentința atacată în raport

cu critica formulată, cu probele administrate în cauză, precum și cu toate

dispozițiile incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile enumerate de

legiuitor.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Intimata-reclamantă se încadrează în

situația expusă, fiind necontestat că este născută ulterior datei la care

părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

În considerarea celor expuse,

sentința atacată este legală și temeinică urmând ca, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea să respingă recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 220 din 18 martie 2003

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 octombrie 2003.