ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2393/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea din 13 decembrie 2002,

înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamantul V.V. a chemat în judecată pe

pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare și a solicitat ca în contradictoriu

cu aceasta, să se dispună anularea hotărârii nr. 2050 din 24 octombrie 2002 și

obligarea pârâtei să emită o hotărâre, prin care să i se recunoască calitatea

și drepturile acordate de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

completată și modificată.

În motivarea acțiunii, a susținut că

părinții săi au fost strămutați, urmare a evenimentelor din septembrie 1940, pe

motive etnice, în localitatea Sisești, județul Maramureș, din localitatea de

domiciliu Lucăceni, județul Satu Mare, revenind în anul 1945 la domiciliu.

În această perioadă s-a născut la 16

ianuarie 1944 și reclamantul, solicitând să i se acorde drepturile menționate.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

nr. 65/CA/2003 - P din 27 ianuarie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea

nr. 2050 din 24 octombrie 2002, emisă de pârâtă și a obligat-o pe pârâtă să îi

recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al drepturilor acordate prin

Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a constatat că părinții având calitatea de refugiați, și

copilul născut în această perioadă dobândește statutul juridic de refugiat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând să se

constate că instanța a interpretat și aplicat greșit legea, acordând drepturile

solicitate de reclamant, care nu este prevăzut în categoria persoanelor

menționate în art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Părinții reclamantului au fost

strămutați, pe motive etnice, din localitatea de domiciliu, comuna Lucăceni,

județul Satu Mare, în localitatea Sisești, județul Maramureș, în septembrie

1940.

În perioada de strămutare care a

durat până în anul 1945, s-a născut reclamantul.

În speță este dovedit că familia

reclamantului a fost strămutată, fiind deci obligată să își schimbe domiciliul

în altă localitate pentru motive etnice, părinții având calitatea și drepturile

acordate de Legea nr. 189/2000, art. 1 lit. c).

De aceleași drepturi beneficiază și

copilul născut în perioada refugiului, condițiile grele determinate de

persecuția etnică fiind îndurate și de minor, urmând, deci, a primi același

regim juridic.

Față de aceste considerente, Curtea

constată că hotărârea instanței de fond, nr. 65/CA/2003 – P, este temeinică și

legală, astfel că recursul pârâtei este nefondat și urmează a se respinge ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr. 65/CA/2003 - P din 27

ianuarie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 iunie 2003.