ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.01.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 288/2003

HOTĂRÂRE
28.01.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 288/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, reclamnata SC C.D. SA a chemat în

judecată pe pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului

Financiar de Stat Dâmbovița și de Ministerul de Finanțe, pentru ca instanța

prin sentința ce o va pronunț, să dispună anularea dispoziției nr. 66/1999 și a

deciziei nr. 532/2000, cu consecința exonerării sale de la plata sumei de

798.000.000 lei, reprezentând impozit pe profit și 59.850.000 lei, majorări de

întârziere aferente impozitului.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în anul 1998

și-a majorat capitalul social cu suma de 3.750.000.000 lei, deținută ca urmare

a încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare de obligațiuni, cu S.I.F.

Muntenia.

Se susține prin acțiune că nu este

vorba de o vânzare de acțiuni, chiar dacă convertibilitatea obligațiunilor în

acțiuni, s-a făcut prin intermediul unei societăți de valori mobiliare și că

obligațiunile ce au fost emise, au fost doar preschimbate în acțiuni, situație

în care ele sunt purtătoare de dobânzi, care corect au fost înregistrate pe

cheltuieli, fiind plătite cumpărătorului S.I.F. Muntenia.

Curtea de Apel Ploiești, prin

sentința civilă nr. 194/2000, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamanta a efectuat plasamentul de valori

mobiliare, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 52/1994, deoarece este o

societate închisă, neînscrisă la bursă și că obligațiunile emise nu au făcut

obiectul unei oferte publice, fiind încălcate prevederile Regulamentului

C.N.V.M. nr. 6/1995 și nr. 15/1996.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta.

În motivarea recursului,

recurenta-reclamantă a susținut că aportul de capital social al acționarului

S.I.F. Muntenia s-a făcut prin convertibilitatea obligațiunilor în acțiuni și

că obligațiunile nu au fost vândute, ci doar preschimbate, ele fiind purtătoare

de dobânzi.

Analizînd recursul formulat prin

prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 și ale art. 304

1

considerente:

Societatea recurentă și-a majorat

capitalul social în anul 1998, cu suma de 3.750.000.000 lei, reprezentând

obligațiuni aduse ca aport de S.I.F. Muntenia, în condițiile în care aceasta a

procedat la emisiunea de obligațiuni, ce ulterior au fost vîndute către S.I.F.

Muntenia, prin intermediarul S.F., societate specializată în intermediere de

valori imobiliare.

Majorarea capitalului social s-a făcut în baza

contractelor de vânzare-cumpărare de obligațiuni nr. 2631 din 23 ianuarie 1997

și 29779 din 21 mai 1997. În aceste contracte, părțile de comun acord au

prevăzut cadrul legal aplicabil și anume, art. 118 din Legea nr. 31/1991, Legea

nr. 52/1994 și Regulamentul C.N.V.M. nr. 19/1996.

În aceste condiții, organul de

control prin procesul-verbal din 17 mai 1999, a analizat dacă recurenta

întrunește condițiile unui plasament privat de valori mobiliare, astfel cum

sunt reglementate de Legea nr. 52/1994, privind valorile mobiliare și bursele

de valori și Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/1996.

Sub acest aspect, susținerea

recurentei, în sensul că nu este vorba de o vânzare de obligațiuni, ci doar de

transformare a lor în acțiuni, este lipsită de suport legal, de vreme ce atât

în contractele de vânzare-cumpărare, cât și în contractele încheiate cu

intermediarul S.F., sunt invocate în mod expres, prevederile Legii nr. 52/1994

și ale Regulamentului C.N.V.M. nr. 15/1996.

Cum societatea recurentă nu este o

societate deschisă, nu este înscrisă la bursă, astfel cum se prevede în art. 2

lit. C) din Legea nr. 52/1994, rezultă că emisiunea de obligațiuni nu a fost

făcută în condiții legale.

Tot, astfel, plasamentul de valori

mobiliare efectuat de recurentă s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 1.2

lit. j) din Legea nr. 52/1994, în sensul că obligațiunile emise nu au făcut

obiectul unei oferte publice.

Curtea urmează a reține că din contractele încheiate

cu S.I.F. Muntenia rezultă că emisiunea de capital a fost efectuată ca aport al

acționarului S.I.F. Muntenia, situație în care devin incidente dispozițiile

art. 68 din Legea nr. 31/1990, republicată, potrivit cu care „aportul

asociaților la capitatul social nu este purtător de dobânzi”.

Așa fiind, în mod corect organul de

control a reținut că suma de 2.100.000.000 lei, reprezentând dobânzi la

obligațiuni, nu se putea înregistra pe cheltuieli, în raport cu dispozițiile

art. 4 alin (2) din O.G. nr. 70/1994, privind impozitul pe profit.

Rezultă, deci, că majorarea de

capital făcută de recurentă prin emisiunea de obligațiuni, aferente creșterii

aportului acționarului S.I.F. Muntenia, nu este purtătoare de dobândă și în

consecință, nu este deductibilă la calculul impozitului pe profit.

Ori, în cauza dedusă judecății,

contrar dispozițiilor art. 68 din Legea nr. 31/1990, potrivit cu care aportul

asociaților la capitalul social nu este purtător de dobânzi, recurenta a plătit

cumpărătorului S.I.F. Muntenia, care era asociat al ei, dobânzi în cuantum de

2.100.000.000 lei și nelegal a trecut pe cheltuieli, această sumă, încălcând

dispozițiile art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 70/1994.

Față de cele mai sus arătate, în mod

legal organele de control au stabilit în sarcina recurentei-reclamante,

obligația de plată a sumei de 798.000.000 lei, cu titlu de impozit pe profit și

a sumei de 59.850.000 lei, majorări de întârziere.

În consecință, în baza dispozițiilor

art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, soluția pronunțată

fiind în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile.

Respinge recursul declarat de SC C.

SA, împotriva sentinței civile nr. 194 din 13 iulie 2000 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefundat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 ianuarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1243/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 13 iunie 2001, reclamanta SC F. SA Câmpina a solicitat anularea procesului-verbal nr. 6 din 15 ianuarie 2001, încheiat de Di
ÎCCJ 2003-04-08
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1460/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 25 aprilie 2001, reclamanta SC I. SRL Târgoviște a solicitat anularea deciziei nr. 15/2001 a Direcției Generale a Finan
ÎCCJ 2005-02-15
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 956/2005
de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 20 din 16 ianuarie 2004, a admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia contestată și a anulat în parte procesul-verbal de control, pentru suma de
ÎCCJ 2003-06-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2336/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 16 ianuarie 2002 la Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ, sub nr. 601, reclamanta SC G.T. SA Târgoviș
ÎCCJ 2003-01-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 27/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, la data de 12 iunie 2000, înregistrată sub nr. 571/
Sursă