ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3724/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs,

sentința civilă nr. 431/2003, pronunțată la data de 16 aprilie 2003 în dosarul

nr. 1817/2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta D.S. și a anulat

parțial hotărârea nr. 7666 din 14 februarie 2003, adoptată de Comisia de

specialitate din cadrul Casei județene de Pensii Cluj, care a fost obligată

să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiată și pentru perioada 1

octombrie 1940 – 30 mai 1941.

Pentru a pronunța această soluție,

curtea de apel a reținut că prin hotărârea de mai sus, Comisia de aplicare a

O.G. nr. 105/1999 din cadrul Casei județene de Pensii Cluj, i-a recunoscut

reclamantei statutul de refugiată pentru perioada 31 octombrie 1944 – 6 martie

1945, dar din probele administrate în cauză a rezultat că reclamanta s-a aflat

în aceiași situație și în perioada octombrie 1940 – 30 mai 1941.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că instanța de fond a pronunțat

o hotărâre bazată pe o apreciere eronată a probelor administrate în cauză.

Recursul este nefondat.

În cauză este necontestat că

intimata-reclamantă și familia părinților săi au locuit în orașul Cernăuți, ea

fiind născută la data de 28 iunie 1932, în această localitate.

În mod corect a reținut instanța de

fond că din copia actului de la dosarul de fond, eliberat de Comisia de

Repatriere și Expatriere Burdujeni, rezultă că familia intimatei-reclamante,

precum și aceasta, a fost luată în evidența acestei comisii în ziua de 5 iunie

1941, stabiliți în comuna Vatra Dornei, ca refugiați din teritoriile ocupate de

ruși după 28 iunie 1940.

Acest act confirmă susținerile

intimatei-reclamante și se coroborează cu celelalte probe ale cauzei, rezultând

că, după ocuparea Bucovinei de Nord și a orașului Cernăuți de către fosta

U.R.S.S., familia acesteia a fost nevoită, ca urmare a persecuțiilor din motive

etnice, să părăsească localitatea de domiciliu, ajungând ulterior în România.

Astfel fiind, soluția instanței de

fond este apreciată ca temeinică și legală, motivele de recurs fiind

neîntemeiate, urmând ca acesta să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 431 din 16 aprilie 2003

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 noiembrie 2003.