ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3479/2003

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.I., în contradictoriu cu Direcția Generală a Muncii și Solidarității Sociale Cluj, a solicitat obligarea pârâtei să-i acorde drepturile ce i se cuvin, în conformitate cu prevederile Decretului-lege nr. 118/1990. Tribunalul Cluj, prin încheierea nr. 744 din 24 februarie 2003, și-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Cluj. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (4) din Legea nr. 189/2000, privind aprobarea O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990, competența în toate litigiile care vizează acordarea măsurilor reparatorii pentru persoanele persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945, este a curții de apel.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 457 din 23 aprilie 2003, a declinat competența în favoarea Tribunalului Cluj și constatând existența conflictului negativ de competență, a înaintat dosarul la Curtea Supremă de Justiție, pentru emiterea regulatorului. S-a reținut că îi revine competența de soluționare în primă instanță, numai pentru drepturile persoanelor persecutate din motive etnice, iar pentru drepturile persoanelor persecutate din motive politice, ca în speță, competența revine tribunalului. Potrivit art. 20 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență, când două sau mai multe instanțe se declară deopotrivă necompetente cu soluționarea aceleiași cauze.

În cauză, reclamantul a solicitat pârâtei acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, iar aceasta, prin decizia nr. 2036 din 10 ianuarie 2003, i-a respins cererea, considerând că sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor militare nu se încadrează în condamnările politice, pentru care se pot acorda despăgubiri în baza legii invocate. Conform art. 8 alin. (5) din Decretul-lege nr. 118/1990, împotriva deciziei emisă de Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială, se poate formula contestație în termen de 30 zile de la comunicare, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. La data adoptării Legii nr. 29/1990, competența de soluționare a acțiunilor în contencios revenea tribunalelor.

Ulterior, competența a fost extinsă și curților de apel - Legea nr. 59/1993, pentru modificarea Codului de procedură civilă. Prin O.G. nr. 138/2000 s-a modificat din nou procedura civilă. Astfel, art. 3 pct. 1 prevede că intră în competența curților de apel doar cererile privind actele autorităților și instituțiilor centrale, cele ale serviciilor descentralizate la nivel județean trecând în competența tribunalelor. O.G. nr. 105/1999 reglementează drepturile persoanelor persecutate din motive etnice și rasiale, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, iar competența de soluționare revine curții de apel, iar Decretul-lege nr. 118/1990 reglementează drepturile persoanelor persecutate politic cu începere de la 6 martie 1945, iar competența de soluționare aparține tribunalului.

În consecință, se va stabili competența de soluționare în favoarea Tribunalului Cluj, căruia urmează a i se înainta dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe I.I. și Direcția Muncii și Solidarității Sociale Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2003.