ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 300/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamantul T.P. a chemat în judecată în

calitate de pârâtă. Casa Județeană de Pensii, pentru ca instanța prin sentința

ce o va pronunța. să dispună anularea hotărârii nr. 142/2002 și recunoșaterea

în favoarea lui, a beneficiului Decretului-lege nr. 118/1990, modificat și

completat prin O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în perioada 1939 – 1940, a lucrat în tabăra de muncă și că pentru

această perioadă beneficiază de pevederile Decretului-lege nr. 118/1990,

modificat și completat.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

civilă nr. 316/2002, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că perioada invocată de reclamant, ca internare

într-o tabără de muncă, excede perioadele prevăzute de lege care se plasează

după 6 martie 1945 și 6 septembrie 1940.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

reclamantul, susținând că în mod greșit instanța i-a respins acțiunea, în

raport cu actele existente la dosar.

Analizând recursul formulat în

raport cu dispozițiile art. 304 și ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Recurentul a susținut că din actul

depus la dosar și datat 17 iulie 1940, rezultă că în perioada 1939 – 1940, a

lucrat în tabăra de muncă din județul Botoșani.

Acest act, însă, care este un „bilet

de voie permanent”, emis de Comandantul Bateriei 31/32 Artilerie, atestă că

recurentul a fost soldat în detașamentul de săpători din Stânceni, județul

Botoșani

De altfel, perioada invocată de

recurent, 1939 – 1940, nu se încadrează în perioada stabilită prin lege; Legea

nr. 118/1990, cu modificările ulterioare prevede că drepturile se acordă

persoanelor persecutate din motive politice după 1 martie 1945, iar Legea nr.

189/2000 stabilește drepturi în favoarea persoanei persecutate, din motive

etnice, de către regimurile instaurate în România, după 6 septembrie 1940.

În consecință, în raport cu cele mai

sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.P.,

împotriva sentinței civile nr. 316/CA/2002 - P din 27 mai 2002 a Curții de Apel

Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 ianuarie 2003.