ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2397/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 5 martie

2002, reclamantul D.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Brașov,

solicitând anularea hotărârii emisă de aceasta cu nr. 847 din 5 februarie 2003

și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască

beneficiul Legii nr. 309/2002 pentru perioada 8 iunie 1955 – 15 aprilie 1957.

Prin sentința nr. 58 din 8 aprilie

2003, Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și

a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care se constate că perioada 8

iunie 1955- 15 aprilie 1957 se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002.

Instanța a reținut că, deși din

actele depuse de reclamant nu a rezultat cu certitudine că a efectuat stagiul

în detașament de muncă aparținând D.G.S.M., faptul că nu s-a contestat munca

prestată în timpul stagiului a fost determinant pentru admiterea cererii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Brașov, care a susținut în esență că

prin actele depuse reclamantul nu a făcut dovada dacă a lucrat în detașament de

muncă aparținând D.G.S.M., acesta nefiind nominalizat – situație în care se

impunea solicitarea unor relații suplimentare de la Ministerul Apărării

Naționale.

Recursul este fondat.

Scopul dispozițiilor Legii nr. 309/2002

este acela de a recompensa acele persoane care au efectuat stagiul militar în

detașamente de muncă aflate în cadrul D.G.S.M.

Pentru aceasta este obligatorie

determinarea acestor detașamente spre a le putea separa de acele situații în

care o persoană a fost recrutată prin centrul militar teritorial, iar ulterior

a fost transferată la o structură mobilă cu profil economic aparținând M.F.A.

Cum din livretul militar al

reclamantului rezultă numai ca aceasta a fost încorporat la 8 iunie 1955 în

detașament de muncă lucrând în construcții și lăsat apoi la vatră la 15 aprilie

1957, fără a se nominaliza detașamentul, în mod greșit s-a apreciat de către

Curtea de Apel Brașov că s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 1 din

Legea nr. 309/2002.

Pentru o justă soluționare a cauzei

se impunea suplimentarea probatoriilor cu relații de la Centru Militar Județean

Brașov, privind identificarea detașamentului în care a efectuat stagiul

reclamantul, în scopul stabilirii cu certitudine a apartenenței acestuia la

D.G.S.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 58/F din 8 aprilie

2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 noiembrie 2003.