ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2397/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 5 martie 2002, reclamantul D.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Brașov, solicitând anularea hotărârii emisă de aceasta cu nr. 847 din 5 februarie 2003 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască beneficiul Legii nr. 309/2002 pentru perioada 8 iunie 1955 – 15 aprilie 1957. Prin sentința nr. 58 din 8 aprilie 2003, Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care se constate că perioada 8 iunie 1955- 15 aprilie 1957 se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002. Instanța a reținut că, deși din actele depuse de reclamant nu a rezultat cu certitudine că a efectuat stagiul în detașament de muncă aparținând D.G.S.M., faptul că nu s-a contestat munca prestată în timpul stagiului a fost determinant pentru admiterea cererii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Brașov, care a susținut în esență că prin actele depuse reclamantul nu a făcut dovada dacă a lucrat în detașament de muncă aparținând D.G.S.M., acesta nefiind nominalizat – situație în care se impunea solicitarea unor relații suplimentare de la Ministerul Apărării Naționale. Recursul este fondat. Scopul dispozițiilor Legii nr. 309/2002 este acela de a recompensa acele persoane care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă aflate în cadrul D.G.S.M. Pentru aceasta este obligatorie determinarea acestor detașamente spre a le putea separa de acele situații în care o persoană a fost recrutată prin centrul militar teritorial, iar ulterior a fost transferată la o structură mobilă cu profil economic aparținând M.F.A.

Cum din livretul militar al reclamantului rezultă numai ca aceasta a fost încorporat la 8 iunie 1955 în detașament de muncă lucrând în construcții și lăsat apoi la vatră la 15 aprilie 1957, fără a se nominaliza detașamentul, în mod greșit s-a apreciat de către Curtea de Apel Brașov că s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 1 din Legea nr. 309/2002. Pentru o justă soluționare a cauzei se impunea suplimentarea probatoriilor cu relații de la Centru Militar Județean Brașov, privind identificarea detașamentului în care a efectuat stagiul reclamantul, în scopul stabilirii cu certitudine a apartenenței acestuia la D.G.S.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 58/F din 8 aprilie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2003.