ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2658/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

20 noiembrie 2002, reclamantul L.N. a chemat în judecată Casa Județeană de

Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 3331 din 30 septembrie 2002 și

obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de persoană strămutată pentru

întreaga perioadă, 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că și intervalul 1 iulie 1941 - 15 martie 1944 trebuie luat în calcul

pentru stabilirea drepturilor recunoscute prin Legea nr. 189/2000, întrucât în

această perioadă părinții săi au fost obligați prin ordin să se stabilească în

satul Adâncata, județ Strojnet, altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin sentința civilă nr. 34 din 14

ianuarie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis acțiunea și a modificat în parte hotărârea nr. 3331 din 30 septembrie

2002, în sensul că perioada de refugiu va fi recunoscută între 6 septembrie

1940 – 6 martie 1945, cu recalcularea corespunzătoare a indemnizației legale

cuvenite reclamantului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut, în esență, că reclamantul, născut în timpul refugiului

părinților săi din Ardealul de Nord, este îndreptățit să beneficieze de

prevederile Legii nr. 189/2000.

Prin încheierea din 20 februarie

2003, Curtea de Apel Cluj a admis cererea formulată de reclamant și a dispus

îndreptarea erorii materiale din considerentele sentinței, în sensul că se va

reține că reclamantul s-a refugiat împreună cu familia din teritoriul Bucovinei

de Nord, în locul mențiunii că s-ar fi născut în timpul refugiului familiei

sale, din Ardealul de Nord.

Împotriva sentinței și a încheierii

a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că

hotărârea nr. 3331/2002 a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în

vigoare, întrucât a recunoscut reclamantului strict perioadele cât a fost

strămutat în altă localitate, respectiv de la 6 septembrie 1940 la 1 iulie 1941

și de la 15 martie 1944 la 6 martie 1945.

Cât privește intervalul 1 iulie 1941

- 6 martie 1945, mutarea reclamantului și a familiei sale din orașul Călărași

în satul Adâncata nu a fost urmarea persecuției etnice, întrucât în acea

perioadă Bucovina s-a aflat sub administrația română.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

Din probele administrate în cauză a rezultat că

reclamantul, născut la 28 august 1932, cu domiciliul în Cernăuți, s-a refugiat

împreună cu mama sa în România, în luna septembrie 1940. În vara anului 1941,

ca urmare a unui ordin al Ministerului Sănătății, mama reclamantului, cadru

sanitar, a fost obligată să revină în Bucovina și să lucreze în Adâncata și

ulterior, din martie 1944 în orașul Târnăveni.

Față de actele depuse și de

declarațiile martorilor date la notarul public, instanța de fond a reținut, în

mod întemeiat, faptul că reclamantul a avut statut de refugiat pe toată perioada

6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, fiind nevoit să locuiască în gazdă în

Cernăuți, pentru a urma cursurile liceale în intervalul iulie 1941 - martie

1944, și privat astfel de folosința propriei locuințe.

În raport de cele expuse, Curtea va

respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de

Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 34 din 14 ianuarie 2003 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și împotriva

încheierii din 20 februarie 2003, pronunțată de aceiași instanță în dosarul nr.

6313/2002, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 septembrie 2003.