ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2658/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 20 noiembrie 2002, reclamantul L.N. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 3331 din 30 septembrie 2002 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de persoană strămutată pentru întreaga perioadă, 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că și intervalul 1 iulie 1941 - 15 martie 1944 trebuie luat în calcul pentru stabilirea drepturilor recunoscute prin Legea nr. 189/2000, întrucât în această perioadă părinții săi au fost obligați prin ordin să se stabilească în satul Adâncata, județ Strojnet, altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin sentința civilă nr. 34 din 14 ianuarie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea și a modificat în parte hotărârea nr. 3331 din 30 septembrie 2002, în sensul că perioada de refugiu va fi recunoscută între 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, cu recalcularea corespunzătoare a indemnizației legale cuvenite reclamantului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că reclamantul, născut în timpul refugiului părinților săi din Ardealul de Nord, este îndreptățit să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000. Prin încheierea din 20 februarie 2003, Curtea de Apel Cluj a admis cererea formulată de reclamant și a dispus îndreptarea erorii materiale din considerentele sentinței, în sensul că se va reține că reclamantul s-a refugiat împreună cu familia din teritoriul Bucovinei de Nord, în locul mențiunii că s-ar fi născut în timpul refugiului familiei sale, din Ardealul de Nord.

Împotriva sentinței și a încheierii a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a învederat că hotărârea nr. 3331/2002 a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în vigoare, întrucât a recunoscut reclamantului strict perioadele cât a fost strămutat în altă localitate, respectiv de la 6 septembrie 1940 la 1 iulie 1941 și de la 15 martie 1944 la 6 martie 1945. Cât privește intervalul 1 iulie 1941 - 6 martie 1945, mutarea reclamantului și a familiei sale din orașul Călărași în satul Adâncata nu a fost urmarea persecuției etnice, întrucât în acea perioadă Bucovina s-a aflat sub administrația română. Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Din probele administrate în cauză a rezultat că reclamantul, născut la 28 august 1932, cu domiciliul în Cernăuți, s-a refugiat împreună cu mama sa în România, în luna septembrie 1940. În vara anului 1941, ca urmare a unui ordin al Ministerului Sănătății, mama reclamantului, cadru sanitar, a fost obligată să revină în Bucovina și să lucreze în Adâncata și ulterior, din martie 1944 în orașul Târnăveni. Față de actele depuse și de declarațiile martorilor date la notarul public, instanța de fond a reținut, în mod întemeiat, faptul că reclamantul a avut statut de refugiat pe toată perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, fiind nevoit să locuiască în gazdă în Cernăuți, pentru a urma cursurile liceale în intervalul iulie 1941 - martie 1944, și privat astfel de folosința propriei locuințe.

În raport de cele expuse, Curtea va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 34 din 14 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și împotriva încheierii din 20 februarie 2003, pronunțată de aceiași instanță în dosarul nr. 6313/2002, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2003.