ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4279/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 28 martie

2003, reclamantul T.I. a chemat în judecată Ministerul Public și Procurorul

General al României, solicitând obligarea acestora să-i răspundă la petiția

adresată sub nr. 3048/C/2002.

În motivarea cererii sale, reclamantul

a arătat că a făcut numeroase demersuri, însă nu i s-a răspuns.

Prin cererea formulată la 26 mai

2003, reclamantul T.I. a chemat în garanție alături de pârâții Ministerul

Justiției. și pe Ministrul de Justiție, personal. pentru a fi obligat la plata de

daune morale și materiale. determinate de schimbarea sa din funcția de secretar

al U.J.C.A.R. Argeș.

Ulterior, la 27 mai 2003,

reclamantul și-a completat cererea de daune.

Prin sentința nr. 99 din 28 mai

2003, Curtea de Apel Pitești a respins atât acțiunea, cât și cererea de chemare

în garanție.

Instanța a reținut că în cauză nu

s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 1 alin. (2) din Legea nr.

29/1990, reclamantul nefiind titularul unui drept protejat prin lege și care să

fi fost încălcat prin neformularea răspunsului la petiția adresată, dar nici a

dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 544/2001, răspunsul solicitat neavând

caracterul unei informații de interes public.

În ce privește cererea de chemare în

garanție ,în raport cu dispozițiile art. 60 C. proc. civ., s-a apreciat a fi

inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs T.I.

Recurentul a susținut drept temei al

cererii sale, dispozițiile Legii nr. 29/1990 și O.G. nr. 27/2002, în raport cu

care considera că pârâții aveau obligația să se conformeze și să-i răspundă cu

atât mai mult, cu cât petiția sa constituia de fapt o sesizare în legătură cu

faptele confirmate sau nu ale unui procuror.

Referitor la cererea de chemare în

garanție, recurentul a precizat că a formulat-o în favoarea pârâților și că

soluționarea ei fără citarea celui chemat în garanție, constituie un grav motiv

de nelegalitate.

În fine, recurentul critică

hotărârea instanței de fond și pentru faptul că nu a examinat cauza sub toate

aspectele legate de producerea prejudiciului cauzat de desfacerea contractului

său de muncă.

Recursul nu este fondat și urmează a

fi respins pentru următoarele considerente:

Prin acțiune, reclamantul a

solicitat obligarea pârâților să răspundă la petiția adresată sub nr.

3068/2002.

Prin întâmpinarea depusă, Ministerul

Public a făcut cunoscut că acest ultim memoriu reprezintă în fapt o revenire la

altele anterioare și la care reclamantul a primit răspuns încă de la 29 mai

2002, ca și la acesta din urmă, cu adresa nr. 3048/C/3089 din februarie 2003.

Astfel fiind, cum reclamantul nu a

contestat primirea acestor adrese, în mod corect instanța fondului a respins

acțiunea, reținând că nu s-a făcut dovada refuzului nejustificat de a se

răspunde la o petiție.

Împrejurarea că reclamantul este

nemulțumit de conținutul răspunsului, excede obiectului cauzei și oricum nu

poate fi asimilată refuzului.

De altfel, din chiar susținerile

recurentului rezultă că acesta prin memoriile adresate, a sesizat în fapt

incompatibilitatea între funcția de procuror și cea de președinte a U.J.C.A.R.

Argeș, îndeplinită de numitul V.Z., fără a cere o informație anume.

Astfel fiind, în mod corect s-a

apreciat de către instanța de fond, că și în lipsa unui răspuns, nu s-ar fi

produs nici o vătămare reclamantului, așa cum prevăd dispozițiile art. 2 din

Legea nr. 29/1990.

Referitor la cererea de chemare în

garanție, având în vedere obiectul cauzei, legal și temeinic, Curtea de Apel

Pitești a pus în discuția probelor admisibilitatea acestora, față de

neîndeplinirea cerințelor art. 60 C. proc. civ.

Tot astfel nu au putut face obiectul

cercetării daunelor pretinse de reclamant, ele având cauza în raporturi

juridice, altele decât cele deduse judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.I.

împotriva sentinței civile nr. 99/F-C din 28 mai 2003 a Curții de Apel Pitești,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 noiembrie 2003.