ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3868/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul E.N. a solicitat, prin

acțiunea precizată la 28 ianuarie 2003, anularea notei nr. 7336/22/2002 emisă

de Ministerul Justiției, prin care acesta și-a însușit concluziile notei de

constatare nr. 224/S/2002 a Curții de Apel București.

În susținerea acțiunii, reclamantul

a arătat că, a absolvit facultatea de drept în anul 1970, iar cererea sa de

primire în avocatură fără examen a fost respinsă, motiv pentru care a încheiat

o convenție civilă cu o asociație de locatari spre a fi reprezentată în fața

instanțelor de judecată pentru recuperarea unui debit, însă la Curtea de Apel

București nu i s-a permis să pună concluzii orale, invocându-se dispozițiile

art. 68 C. proc. civ.

Pentru acest motiv s-a adresat cu o

plângere Ministerului Justiției, care a fost trimisă spre soluționare la Curtea

de Apel București, prin adresa nr. 7336/22/2002.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 71 din 28 ianuarie 2003, a

respins acțiunea reclamantului, reținând că adresa nr. 7336/22/2002 nu este un

act administrativ în înțelesul Legii nr. 29/1990, pentru a fi incidente

dispozițiile art. 1 din lege.

Apoi, s-a reținut că, chiar în forma

inițială acțiunea reclamantului este neîntemeiată, întrucât mandatarul nu poate

pune concluzii decât prin avocat, cu excepția consilierului juridic care,

potrivit legii, reprezintă partea.

Dar, reclamantul nu a reprezentat

Asociația de locatari în calitate de consilier juridic, ci de mandatar, astfel

că, în mod legal, nu i s-a permis să pună concluzii orale.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamantul, susținând: întâi, că, în mod greșit, s-a reținut că adresa

nr. 7336/22/2002 este o simplă comunicare, care nu produce efecte juridice; în

al doilea rând că, în acest mod, i se interzice dreptul de a profesa.

Recursul este nefondat.

În cauză, obiectul litigiului, așa

cum a fost precizată acțiunea, privește anularea adresei nr. 7336/22/2002, prin

care Ministerul Justiției i-a comunicat reclamantului faptul că memoriul său a

fost transmis Curții de Apel București, de unde va primi rezultatul.

Deci, potrivit dreptului de

petiționare, reclamantul s-a adresat intimatului cu un memoriu la care a primit

răspuns în termenul prevăzut de lege.

Împrejurarea că răspunsul, prin

conținutul său, nu îl mulțumește pe reclamant, nu constituie o vătămare a

drepturilor sale recunoscute de lege, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Așadar, cum în cauză nu a fost emis

un act administrativ, producător de efecte juridice, ci o simplă comunicare

adresată reclamantului, prin care nu i-a fost încălcat vreun drept recunoscut

de lege, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică.

În consecință, recursul este

nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de E.N.

împotriva sentinței civile nr. 71 din 28 ianuarie 2003 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 noiembrie 2003.