ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3868/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul E.N. a solicitat, prin acțiunea precizată la 28 ianuarie 2003, anularea notei nr. 7336/22/2002 emisă de Ministerul Justiției, prin care acesta și-a însușit concluziile notei de constatare nr. 224/S/2002 a Curții de Apel București. În susținerea acțiunii, reclamantul a arătat că, a absolvit facultatea de drept în anul 1970, iar cererea sa de primire în avocatură fără examen a fost respinsă, motiv pentru care a încheiat o convenție civilă cu o asociație de locatari spre a fi reprezentată în fața instanțelor de judecată pentru recuperarea unui debit, însă la Curtea de Apel București nu i s-a permis să pună concluzii orale, invocându-se dispozițiile art. 68 C. proc.

civ. Pentru acest motiv s-a adresat cu o plângere Ministerului Justiției, care a fost trimisă spre soluționare la Curtea de Apel București, prin adresa nr. 7336/22/2002. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 71 din 28 ianuarie 2003, a respins acțiunea reclamantului, reținând că adresa nr. 7336/22/2002 nu este un act administrativ în înțelesul Legii nr. 29/1990, pentru a fi incidente dispozițiile art. 1 din lege. Apoi, s-a reținut că, chiar în forma inițială acțiunea reclamantului este neîntemeiată, întrucât mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepția consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea. Dar, reclamantul nu a reprezentat Asociația de locatari în calitate de consilier juridic, ci de mandatar, astfel că, în mod legal, nu i s-a permis să pună concluzii orale.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, susținând: întâi, că, în mod greșit, s-a reținut că adresa nr. 7336/22/2002 este o simplă comunicare, care nu produce efecte juridice; în al doilea rând că, în acest mod, i se interzice dreptul de a profesa. Recursul este nefondat. În cauză, obiectul litigiului, așa cum a fost precizată acțiunea, privește anularea adresei nr. 7336/22/2002, prin care Ministerul Justiției i-a comunicat reclamantului faptul că memoriul său a fost transmis Curții de Apel București, de unde va primi rezultatul. Deci, potrivit dreptului de petiționare, reclamantul s-a adresat intimatului cu un memoriu la care a primit răspuns în termenul prevăzut de lege. Împrejurarea că răspunsul, prin conținutul său, nu îl mulțumește pe reclamant, nu constituie o vătămare a drepturilor sale recunoscute de lege, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Așadar, cum în cauză nu a fost emis un act administrativ, producător de efecte juridice, ci o simplă comunicare adresată reclamantului, prin care nu i-a fost încălcat vreun drept recunoscut de lege, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică. În consecință, recursul este nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de E.N. împotriva sentinței civile nr. 71 din 28 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2003.