ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra cererii de revizuire de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea introdusă de revizuientul A.I.
la Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători, la data de 5
octombrie 2007, acesta a solicitat revizuirea deciziei penale nr. 34 din 22
ianuarie 2007 pronunțată de Completul de 9 Judecători al Înaltei Curți de
Casație și Justiție, în dosarul nr. 15279/1/2006.
În motivarea scrisă a cererii sale,
revizuientul a arătat că decizia sus-menționată „este motivată cu falsuri
intelectuale pentru a justifica respingerea recursului și, în cauză, este
autoritate de lucru judecat”.
În cauză se rețin următoarele:
Prin sentința penală nr. 240 din 3 mai
2006, pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în
dosarul nr. 20753/1/2005 ( 5998/2005) a fost respinsă, ca tardiv introdusă,
plângerea formulată de petentul A.I.
În termen legal, împotriva sentinței a
declarat recurs petentul A.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,
susținând că a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 47 alin. (2) și art. 310
alin. (2) C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 34 pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători, în dosarul nr. 15278/1/2006,
s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.I. împotriva
sentinței penale nr. 240 din 3 mai 2006, pronunțată de Secția penală a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 20753/1/2005 (nr .vechi 5998/2005).
Împotriva acestei decizii, la data de 5
octombrie 2007, petentul A.I. a formulat cerere de revizuire, pe care a
adresat-o Completului de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin încheierea nr. 744 din 3 decembrie 2007,
pronunțată în dosarul nr. 8894/1/2007, Completul de 9 Judecători al Înaltei
Curți de Casație și Justiție a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea
acesteia la Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre
competentă soluționare, cu motivarea că, în baza art. 401 C. proc. pen.,
acestei instanțe îi revine competența de soluționare a cererii de revizuire formulată
de petent.
Pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția penală, s-a format dosarul nr. 1932/1/2009, având ca obiect soluționarea
acestei cereri de revizuire.
Examinând cererea formulată de revizuient,
Înalta Curte constată următoarele:
Din analiza dispozițiilor legale
aplicabile în materie, reiese că pot fi supuse revizuirii numai hotărârile care
rezolvă fondul cauzei.
Or, în speță, este vorba de o cauză în
baza art. 278 C. proc. pen., dispoziții ce stabilesc o procedură specială de
soluționare a plângerilor formulate împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală,
nefiind soluționat fondul cauzei.
Așa fiind cererea formulată de
petiționar este inadmisibilă, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de
Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin decizia penală nr. XVII din 19 martie
2007, iar potrivit art. 414
2
alin. (3) C. proc. pen. „dezlegarea dată
problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe”.
În consecință, Înalta Curte va
respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
În baza art. 192 C. proc. pen., va
fi obligat revizuientul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea
de revizuire formulată de petiționarul A.I. împotriva deciziei penale nr. 34
din 22 ianuarie 2007, pronunțată de Completul de 9 Judecători al Înaltei Curți
de Casație și Justiție în dosar nr. 15278/1/2006.
Obligă petiționarul la 160 lei cheltuieli
judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 15
aprilie 2009.