ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2317/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2317/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 38/2003,
pronunțată la data de 14 ianuarie 2003 în dosarul nr. 6561/2002, Curtea de Apel
Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea
formulată de reclamanta C.R. și a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii, să emită
o hotărâre prin care să recunoască reclamantei statutul prevăzut de art. 1 lit.
c) din O.G. nr. 105/1999, pentru perioada 18 decembrie 1941 – 6 martie 1945 și
să-i acorde drepturile corespunzătoare, începând cu data de 1 noiembrie 2002.
Pentru a pronunța această soluție,
curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanta, chiar dacă s-a născut
ulterior datei la care părinții săi fuseseră strămutați/se refugiaseră din
localitatea de domiciliu, beneficiază de statutul acordat de prevederile art. 1
lit. c) din O.G. nr. 105/1999, ea dobândind la naștere, statutul părinților
săi.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană
de Pensii Cluj, susținând, în esență, că instanța de fond a interpretat și
aplicat în mod greșit prevederile legale în materie, reclamanta – copil născut
în perioada refugiului părinților săi, neregăsindu-se în dispozițiile art. 1
lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 199/2000 - art. 304 pct.
7 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamants
s-a născut la data de 18 decembrie 1941, în orașul Brașov, unde părinții se
refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice
exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din
O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile
prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor
instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a
suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a
prevederilor ordonaței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării
îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile
suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada
arătată, din motive etnice:
Având în vedere că legiuitorul a
urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,
cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate
din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana
care a a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au
suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au
răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au
născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,
ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate
consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză, este necontestat că
reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți
să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe
nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor
etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde
drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de
suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din
împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.
105/1999, și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să
acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit
persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori
trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind
născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele
nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor
etnice.
Cu această motivare, soluția curții
de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca
neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 38 din 14 ianuarie
2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,
ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 12 iunie 2003.