ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2317/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 38/2003,

pronunțată la data de 14 ianuarie 2003 în dosarul nr. 6561/2002, Curtea de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea

formulată de reclamanta C.R. și a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii, să emită

o hotărâre prin care să recunoască reclamantei statutul prevăzut de art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999, pentru perioada 18 decembrie 1941 – 6 martie 1945 și

să-i acorde drepturile corespunzătoare, începând cu data de 1 noiembrie 2002.

Pentru a pronunța această soluție,

curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanta, chiar dacă s-a născut

ulterior datei la care părinții săi fuseseră strămutați/se refugiaseră din

localitatea de domiciliu, beneficiază de statutul acordat de prevederile art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, ea dobândind la naștere, statutul părinților

săi.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană

de Pensii Cluj, susținând, în esență, că instanța de fond a interpretat și

aplicat în mod greșit prevederile legale în materie, reclamanta – copil născut

în perioada refugiului părinților săi, neregăsindu-se în dispozițiile art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 199/2000 - art. 304 pct.

7 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Este necontestat faptul că reclamants

s-a născut la data de 18 decembrie 1941, în orașul Brașov, unde părinții se

refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonaței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice:

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză, este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor

etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.

105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Cu această motivare, soluția curții

de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca

neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 38 din 14 ianuarie

2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 iunie 2003.