ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2669/2003

Asupra conflictului negativ de competență, de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, la data de 8 ianuarie 2003, reclamantul S.E. a solicitat obligarea Direcției Generale de Muncă și Solidaritate Socială a județului Cluj să îi acorde drepturile ce i se cuvin, în conformitate cu prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 și implicit, anularea deciziei nr. 2030 din 10 decembrie 2002 prin care cererea sa, în acest sens, adresată pârâtei a fost respinsă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este îndreptățit să beneficieze de măsurile reparatorii instituite prin actul normativ menționat, deoarece în perioada anterioară anului 1989 a suferit o condamnare penală, din motive politice, pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare, întrucât a refuzat efectuarea stagiului militar obligatoriu din motive religioase, fiind închinător al cultului Martorii lui Iehova, astfel că pretențiile sale sunt întemeiate. Prin încheierea civilă nr. 554/C din 11 februarie 2003, Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, invocată de instanță din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Curții de Apel Cluj.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că potrivit art. 7 alin. (1) și (4) din Legea nr. 189/2000, privind aprobarea O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990, stabilirea și plata drepturilor prevăzute în prezentul act normativ se fac de către Direcția generală de muncă și protecție socială, prin hotărâre, iar împotriva acesteia, persoana interesată poate face contestație, în termen de 30 de zile de la data comunicării, la curtea de apel, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. La rândul său, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea civilă nr. 354 din 8 aprilie 2003, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de S.E.

în favoarea Tribunalului Cluj și constatând conflictul negativ de competență, a trimis cauza la Curtea Supremă de Justiție pentru soluționarea acestuia. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, nu a fost stabilită vreo competență derogatorie în favoarea curților de apel și, în consecință, fiind aplicabile dispozițiile art 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., rezultă că tribunalul este instanța competentă material să judece cauza. Analizând conflictul negativ de competență de față, în raport cu obiectul litigiului dedus judecății, Curtea constată că în cauză competența materială de soluționare aparține tribunalului, în conformitate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.

civ. Curților de Apel le revin în competență numai cererile în materie de contencios-administrativ privind actele autorităților administrației publice centrale (art. 3 pct. 1 C. proc. civ.) și cele date în mod expres, prin lege, în competența lor (art. 3 pct. 4 C. proc. civ.). În cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000, care se referă numai la persoanele persecutate pe considerente etnice și pentru care s-a prevăzut expres competența de soluționare a cererilor în primă instanță de către curțile de apel. Cum acțiunea reclamantului s-a întemeiat pe Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, prin care nu a fost stabilită vreo competență derogatorie în favoarea curților de apel, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului, în speță Tribunalului Cluj, căruia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe S.E. și Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a județului Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2003.