ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2669/2003

Asupra conflictului negativ de

competență, de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, la data de 8

ianuarie 2003, reclamantul S.E. a solicitat obligarea Direcției Generale de

Muncă și Solidaritate Socială a județului Cluj să îi acorde drepturile ce i se

cuvin, în conformitate cu prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 și implicit,

anularea deciziei nr. 2030 din 10 decembrie 2002 prin care cererea sa, în acest

sens, adresată pârâtei a fost respinsă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că este îndreptățit să beneficieze de măsurile reparatorii instituite

prin actul normativ menționat, deoarece în perioada anterioară anului 1989 a

suferit o condamnare penală, din motive politice, pentru săvârșirea

infracțiunii de neprezentare la încorporare, întrucât a refuzat efectuarea

stagiului militar obligatoriu din motive religioase, fiind închinător al

cultului Martorii lui Iehova, astfel că pretențiile sale sunt întemeiate.

Prin încheierea civilă nr. 554/C din

11 februarie 2003, Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a

cauzei, invocată de instanță din oficiu și a dispus declinarea competenței de

soluționare în favoarea Curții de Apel Cluj.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că potrivit art. 7 alin. (1) și (4) din Legea nr. 189/2000,

privind aprobarea O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea și completarea

Decretului-lege nr. 118/1990, stabilirea și plata drepturilor prevăzute în prezentul

act normativ se fac de către Direcția generală de muncă și protecție socială,

prin hotărâre, iar împotriva acesteia, persoana interesată poate face

contestație, în termen de 30 de zile de la data comunicării, la curtea de apel,

potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.

La rândul său, Curtea de Apel Cluj,

secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea civilă nr.

354 din 8 aprilie 2003, a declinat competența de soluționare a acțiunii

formulată de S.E. în favoarea Tribunalului Cluj și constatând conflictul

negativ de competență, a trimis cauza la Curtea Supremă de Justiție pentru

soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că prin Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, nu a fost

stabilită vreo competență derogatorie în favoarea curților de apel și, în

consecință, fiind aplicabile dispozițiile art 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.,

rezultă că tribunalul este instanța competentă material să judece cauza.

Analizând conflictul negativ de

competență de față, în raport cu obiectul litigiului dedus judecății, Curtea

constată că în cauză competența materială de soluționare aparține tribunalului,

în conformitate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.

Curților de Apel le revin în

competență numai cererile în materie de contencios-administrativ privind actele

autorităților administrației publice centrale (art. 3 pct. 1 C. proc. civ.) și

cele date în mod expres, prin lege, în competența lor (art. 3 pct. 4 C. proc.

civ.).

În cauză, nu sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 189/2000, care se referă numai la persoanele persecutate

pe considerente etnice și pentru care s-a prevăzut expres competența de

soluționare a cererilor în primă instanță de către curțile de apel.

Cum acțiunea reclamantului s-a

întemeiat pe Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, prin care nu a fost

stabilită vreo competență derogatorie în favoarea curților de apel, competența

de soluționare a cauzei revine tribunalului, în speță Tribunalului Cluj, căruia

i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe S.E. și Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială

a județului Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 septembrie 2003.