ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8967/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 8

decembrie 2003, reclamantul S.A. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând

obligarea pârâtului, la emiterea unui act juridic prin care să abroge ori să

anuleze Hotărârea nr. 0388 din 2 august 1982 a Secretariatului General al

fostului Consiliu de Miniștri, în temeiul căreia a fost transferat la data de 3

septembrie 1982, în mod abuziv, la o unitate subordonată din cadrul

Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că s-a adresat Guvernului României, care, însă, a transmis memoriul,

Ministerului Muncii Solidarității Sociale și Familiei, răspunsul acestei din

urmă instituții fiind total necorespunzător.

Prin sentința civilă nr. 57 din 20

ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis excepția invocată de pârât și a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că obiectul acțiunii nu vizează un refuz nejustificat al

autorității, având în vedere că pârâtul a emis un răspuns, solicitând și

punctul de vedere al ministerului de resort, ci se referă chiar la anularea

unui act administrativ.

În raport cu data întocmirii

actului, 2 august 1982, care se situează înaintea intrării în vigoare a Legii nr.

29/1990, instanța a constatat inadmisibilitatea cererii, potrivit art. 19 din

lege.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamantul S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a arătat că

instanța a admis în mod greșit, excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât

prevederile art. 19 din Legea nr. 29/1990, nu sunt aplicabile, hotărârea incriminată

fiind un act normativ, și nu un act administrativ.

Reclamantul a mai criticat în

motivele de recurs, refuzul pârâtului, de a anula hotărârea emisă în anul 1982,

de Secretariatul General al fostului Consiliu de Miniștri și de a dispune măsurile

reparatorii pentru îndreptarea situației create în urma aplicării acelui act.

Examinând cauza, în raport cu

motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefundat, urmând a fi

respins ca atare.

Potrivit Legii nr. 29/1990, pot fi

atacate în contenciosul administrativ, actele administrative emise de autoritățile

publice, în vederea executării ori a organizării executării legii, prin care

iau naștere, se modifică sau se sting raporturi juridice, în categoria actelor

administrative intrând nu numai actele unilaterale cu caracter individual, ci și

cele normative.

În consecință, astfel cum a reținut

instanța de fond, sunt incidente prevederile art. 19 din Legea nr. 29/1990,

potrivit cărora legea contenciosului administrativ nu se aplică actelor

administrative emise anterior intrării sale în vigoare, excepția inadmisibilității

acțiunii fiind corect admisă.

În raport cu cele expuse mai sus,

Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză, fără a mai analiza

celelalte motive invocate de reclamant, care vizează fondul litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.A.,

împotriva sentinței civile nr. 57 din 20 ianuarie 2004 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 decembrie 2004.