ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 486/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 486/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Decizia nr.
486
Dosar nr. 7326/2001
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată
la Tribunalul Caraș – Severin sub nr. 7013 la data de 23 octombrie 2000
reclamanta R.M.S. S.R.L. Reșița a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta A.F.
Reșița, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună
obligarea pârâtei la plata sumei de 36.584.949 lei reactualizată conform unei
expertize de specialitate.
În susținerea pretențiilor deduse judecății
reclamanta invocă faptul că în mod ilegal pârâta i-a luat această sumă deoarece
reclamanta beneficiar de scutire de impozit pe profit în temeiul dispozițiilor
art. 5 din Legea nr. 12/1991.
Prin sentința nr. 33 din 18 decembrie 1999 a
Curții de Apel Timișoara, reclamanta a fost exonerată de plata sumei de
6.080.000 lei ca impozit pe profit, iar conform situației depuse s-a stabilit
impozit pe profit plătit eronat de reclamantă pârâtei pentru perioada 1
ianuarie 1995 – 1 aprilie 1996 în sumă de 36.584.949 lei.
Acțiunea reclamantei a fost admisă, pârâta fiind
obligată la plata sumei de 518.471.257 lei cu titlu de pretenții, cu cheltuieli
de judecată, prin sentința nr. 212 din 6 martie 2001 a Tribunalului Caraș –
Severin.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reține expertiza
contabilă dispusă, conform căreia au fost actualizate sumele plătite eronat
până la data de 30 decembrie 1999, aplicându-se rata de scont a BNR.
Iar, ca temei de drept în admiterea acțiunii,
invocându-se dispozițiile art. 998 C. civ.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță
a declarat apel pârâta A.F.P. Reșița invocând netemeinicia și nelegalitatea
sentinței.
Prin decizia nr. 720 din 29 iunie 2001 a Curții
de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, apelul
pârâtei a fost admis, cu consecința schimbării sentinței atacate în sensul
admiterii în parte a acțiunii reclamantei.
S.C. R.M.S. S.R.L. Reșița și obligarea pârâtei A.F.P.
Reșița la plata sumei de 86.163.992 lei, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel reține
că prin sentința nr. 33 din 18 februarie 1999 a Curții de Apel Timișoara s-a
dispus anularea procesului verbal de constatare cu privire numai la obligarea
reclamantei la plata impozitului pe profit în sumă de 6.080.000 lei, pentru
restul sumei încasată nelegal de pârâtă respingându-se acțiunea reclamantei,
deoarece reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă, astfel că, în prezenta
pricină, instanța de apel apreciază ca justificate pretențiile reclamantei doar
raportat la suma de 6.080.000 lei, în temeiul art. 992 și art. 994 C. civ. și
care potrivit raportului de expertiză efectuat are o valoare reactualizată în
sumă de 86.163.992 lei.
Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat
recurs reclamanta S.C. R.M.S. S.R.L. Reșița întemeiat pe motivele prevăzute de
art. 304 pct. 6, 7, 9, 10 și 11 C. proc. civ.
Recursul reclamantei este întemeiat pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, examinarea probelor administrate relevă
că, în cauză, reclamanta era legal scutită de plată impozitului pe profit, în
baza dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 12/1991 și că, în mod eronat pentru
perioada 1 ianuarie 1995 – 1 aprilie 1996 reclamanta a plătit pârâtei impozit
pe profit în sumă de 36.584.949 lei, iar, conform expertizei contabile
efectuate rezultă că valoarea actualizată a impozitului pe profit plătit eronat
pârâtei de către reclamantă funcție de rata de scont a B.N.R. este de
518.471.257 lei.
Prin urmare, făcând și aplicațiunea
dispozițiilor art. 998 C. civ. urmează a primi criticile aduse de recurentă
deciziei instanței de apel ca având suport legal, astfel că, recursul fiind
întemeiat, Curtea va dispune în sensul admiterii acestuia, modificării deciziei
pronunțată în apel în sensul respingerii ca nefondat a apelului pârâtei A.F.P. Reșița.
Așadar, pentru considerentele ce preced, Curtea
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de
reclamanta S.C. R.M.S. S.R.L. Reșița împotriva deciziei nr. 720 din 29 iunie
2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios
administrativ, modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul pârâtei,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30
ianuarie 2003.