ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 486/2003

Decizia nr. 486 Dosar nr. 7326/2001 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Caraș – Severin sub nr. 7013 la data de 23 octombrie 2000 reclamanta R.M.S. S.R.L. Reșița a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta A.F. Reșița, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 36.584.949 lei reactualizată conform unei expertize de specialitate. În susținerea pretențiilor deduse judecății reclamanta invocă faptul că în mod ilegal pârâta i-a luat această sumă deoarece reclamanta beneficiar de scutire de impozit pe profit în temeiul dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 12/1991.

Prin sentința nr. 33 din 18 decembrie 1999 a Curții de Apel Timișoara, reclamanta a fost exonerată de plata sumei de 6.080.000 lei ca impozit pe profit, iar conform situației depuse s-a stabilit impozit pe profit plătit eronat de reclamantă pârâtei pentru perioada 1 ianuarie 1995 – 1 aprilie 1996 în sumă de 36.584.949 lei. Acțiunea reclamantei a fost admisă, pârâta fiind obligată la plata sumei de 518.471.257 lei cu titlu de pretenții, cu cheltuieli de judecată, prin sentința nr. 212 din 6 martie 2001 a Tribunalului Caraș – Severin. Pentru a hotărî astfel, prima instanță reține expertiza contabilă dispusă, conform căreia au fost actualizate sumele plătite eronat până la data de 30 decembrie 1999, aplicându-se rata de scont a BNR.

Iar, ca temei de drept în admiterea acțiunii, invocându-se dispozițiile art. 998 C. civ. Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel pârâta A.F.P. Reșița invocând netemeinicia și nelegalitatea sentinței. Prin decizia nr. 720 din 29 iunie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, apelul pârâtei a fost admis, cu consecința schimbării sentinței atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei. S.C. R.M.S. S.R.L. Reșița și obligarea pârâtei A.F.P. Reșița la plata sumei de 86.163.992 lei, cu cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel reține că prin sentința nr. 33 din 18 februarie 1999 a Curții de Apel Timișoara s-a dispus anularea procesului verbal de constatare cu privire numai la obligarea reclamantei la plata impozitului pe profit în sumă de 6.080.000 lei, pentru restul sumei încasată nelegal de pârâtă respingându-se acțiunea reclamantei, deoarece reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă, astfel că, în prezenta pricină, instanța de apel apreciază ca justificate pretențiile reclamantei doar raportat la suma de 6.080.000 lei, în temeiul art. 992 și art. 994 C. civ. și care potrivit raportului de expertiză efectuat are o valoare reactualizată în sumă de 86.163.992 lei. Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs reclamanta S.C.

R.M.S. S.R.L. Reșița întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 9, 10 și 11 C. proc. civ. Recursul reclamantei este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Astfel, examinarea probelor administrate relevă că, în cauză, reclamanta era legal scutită de plată impozitului pe profit, în baza dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 12/1991 și că, în mod eronat pentru perioada 1 ianuarie 1995 – 1 aprilie 1996 reclamanta a plătit pârâtei impozit pe profit în sumă de 36.584.949 lei, iar, conform expertizei contabile efectuate rezultă că valoarea actualizată a impozitului pe profit plătit eronat pârâtei de către reclamantă funcție de rata de scont a B.N.R. este de 518.471.257 lei.

Prin urmare, făcând și aplicațiunea dispozițiilor art. 998 C. civ. urmează a primi criticile aduse de recurentă deciziei instanței de apel ca având suport legal, astfel că, recursul fiind întemeiat, Curtea va dispune în sensul admiterii acestuia, modificării deciziei pronunțată în apel în sensul respingerii ca nefondat a apelului pârâtei A.F.P. Reșița. Așadar, pentru considerentele ce preced, Curtea

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamanta S.C. R.M.S. S.R.L. Reșița împotriva deciziei nr. 720 din 29 iunie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul pârâtei, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2003.