ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6085/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 194 din 12 februarie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul C.N. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 și art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 20.000.000 lei, reprezentând daune materiale către partea civilă M.G.

S-a luat act că Spitalul Clinic de Urgență Floreasca și C.A.S. a municipiului București nu s-au constituit părți civile în procesul penal. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 3.000.000 lei către stat și la plata sumei de 6.000.000 lei către partea civilă M.G. cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În dimineața zilei de 4 iulie 2000, victima M.N. a avut o altercație verbală cu vecinul său, inculpatul C.N., împrejurare în care acesta din urmă a lovit-o cu palma, victima s-a dezechilibrat și, în cădere, s-a lovit de unul din piloni de la marginea trotuarului în regiunea inferioară a piciorului drept.

Victima a fost internată în spital cu diagnosticul „fractură bazicervicală a femurului drept cu deplasare în coxa-vară și smulgerea micului trohanter”. La data de 11 iulie 2000 a decedat, moartea sa fiind violentă și datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința unei bronhopneumonii survenite în evoluția unei fracturi bazicervicale de femur drept, operată la o persoană cu afecțiuni organice cronice (raport medico-legal de necropsie nr. A 3/1091 din 27 iunie 2001 al I.N.M.L. prof. dr. Mina Minovici-București). Leziunile s-au putut produce prin cădere de la același nivel și lovire de corp, plan dur. Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul Național de Medicină Legală București a aprobat concluziile raportului medico-legal de necropsie cu precizarea că între leziunile traumatice suferite de victimă și cauza medicală a morții există o legătură de cauzalitate indirectă.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângere penală, acte medico-legale, declarațiile martorilor M.G., I.C., N.I., M.P., M.B., B.V., declarațiile inculpatului, care a negat că în ziua de 4 iulie 2000 s-ar fi întâlnit și ar fi avut vreun incident cu victima. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Instanța de control judiciar a apreciat că instanța de fond a făcut o evaluare corespunzătoare și amănunțită a materialului probator administrat în cauză, stabilind o situație de fapt corectă, precum și o încadrare juridică corespunzătoare, însușită de Curtea de Apel București ca atare.

S-a reținut însă că sentința este criticabilă sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, fiind necesar să se dea mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului (vârsta și persoana acestuia, modalitatea de comitere a faptei). În consecință, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul inculpatului, a desființat parțial sentința atacată și a redus pedeapsa aplicată acestuia de la 4 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Inculpatul C.N. a declarat recurs în termen legal împotriva acestei decizii penale și a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., întrucât nu el a săvârșit fapta. Temeiul juridică al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen. Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat. Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând faptei săvârșite de acesta încadrarea juridică legală și temeinică. Declarațiile martorilor au fost analizate și coroborate judicios, din conținutul acestora rezultând în mod indubitabil faptul că între părți a avut loc pe data de 4 iulie 2000 o altercație, în urma căreia inculpatul C.N. a lovit victima cu palma, dezechilibrând-o, în cădere, victima M.N.

și-a fracturat femurul drept. Victima a relatat acest incident martorilor M.G., M.B., M.P., B.V., depozițiile acestora fiind confirmate și de cele ale martorului ocular I.C., precum și ale martorului N.I. Relatările acestor martori se complinesc și se susțin reciproc, făcând dovada modului în care s-a comis infracțiunea de către inculpat, ele neputând fi înlăturate pentru motive de subiectivism sau nesinceritate. De altfel, situația de fapt, astfel cum rezultă ea din probele testimoniale arătate, este confirmată și de constatările cuprinse în actele medicale care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Instanța de judecată a reținut în mod judicios existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită de inculpat și rezultatul acțiunii acestuia, decesul victimei.

Rezultatul letal nu a fost urmărit de inculpat, care nici nu l-a prevăzut, deși trebuia și putea să-l prevadă, moartea victimei producându-se din culpă. Ceea ce este însă esențial este că acest rezultat nu s-ar fi produs fără acțiunea făptuitorului de a lovi victima, celelalte împrejurări referitoare la existența unui organism tarat asupra căruia s-a produs agresiunea fiind concurente, iar nu determinante pentru instalarea morții. Pentru aceste considerente, Curtea constată că soluția de condamnare a inculpatului C.N., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., este legală și temeinică. Individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 72 și art. 52 C. pen., instanța de apel dând eficiență sporită împrejurărilor favorabile inculpatului și aplicându-i acestuia circumstanțe legale care au condus la reducerea pedepsei la 2 ani și 6 luni închisoare.

Întrucât criticile formulate nu sunt întemeiate, iar Curtea nu a constatat existența altor motive de casare, recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat. Recurentul va fi obligat să plătească statului și părții civile cheltuieli judiciare. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 193 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 245 din 6 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Obligă pe inculpat să plătească suma de 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către intimata partea civilă M.G. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2004.