ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6085/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 194 din 12

februarie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul

C.N.

a fost condamnat la pedeapsa de 4

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit.

a) și art. 76 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a

interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., art. 998 și art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de

20.000.000 lei, reprezentând daune materiale către partea civilă M.G.

S-a luat act că Spitalul Clinic de

Urgență Floreasca și C.A.S. a municipiului București nu s-au constituit părți

civile în procesul penal.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 3.000.000

lei către stat și la plata sumei de 6.000.000 lei către partea civilă M.G. cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În dimineața zilei de 4 iulie 2000,

victima M.N. a avut o altercație verbală cu vecinul său, inculpatul C.N.,

împrejurare în care acesta din urmă a lovit-o cu palma, victima s-a

dezechilibrat și, în cădere, s-a lovit de unul din piloni de la marginea

trotuarului în regiunea inferioară a piciorului drept.

Victima a fost internată în spital

cu diagnosticul „fractură bazicervicală a femurului drept cu deplasare în

coxa-vară și smulgerea micului trohanter”.

La data de 11 iulie 2000 a decedat,

moartea sa fiind violentă și datorându-se insuficienței cardio-respiratorii

acute, consecința unei bronhopneumonii survenite în evoluția unei fracturi

bazicervicale de femur drept, operată la o persoană cu afecțiuni organice

cronice (raport medico-legal de necropsie nr. A 3/1091 din 27 iunie 2001 al

I.N.M.L. prof. dr. Mina Minovici-București).

Leziunile s-au putut produce prin

cădere de la același nivel și lovire de corp, plan dur.

Comisia de Avizare și Control de pe

lângă Institutul Național de Medicină Legală București a aprobat concluziile

raportului medico-legal de necropsie cu precizarea că între leziunile

traumatice suferite de victimă și cauza medicală a morții există o legătură de

cauzalitate indirectă.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: plângere penală, acte medico-legale, declarațiile martorilor M.G., I.C.,

N.I., M.P., M.B., B.V., declarațiile inculpatului, care a negat că în ziua de 4

iulie 2000 s-ar fi întâlnit și ar fi avut vreun incident cu victima.

Împotriva acestei sentințe penale a

declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa în temeiul art. 10 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen.

Instanța de control judiciar a

apreciat că instanța de fond a făcut o evaluare corespunzătoare și amănunțită a

materialului probator administrat în cauză, stabilind o situație de fapt

corectă, precum și o încadrare juridică corespunzătoare, însușită de Curtea de

Apel București ca atare.

S-a reținut însă că sentința este

criticabilă sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, fiind

necesar să se dea mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea

inculpatului (vârsta și persoana acestuia, modalitatea de comitere a faptei).

În consecință, Curtea de Apel

București, secția I penală, a admis apelul inculpatului, a desființat parțial

sentința atacată și a redus pedeapsa aplicată acestuia de la 4 ani închisoare

la 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute.

Inculpatul C.N. a declarat recurs în

termen legal împotriva acestei decizii penale și a solicitat achitarea în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., întrucât nu el a săvârșit fapta.

Temeiul juridică al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C.

proc. pen.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând faptei săvârșite de

acesta încadrarea juridică legală și temeinică.

Declarațiile martorilor au fost

analizate și coroborate judicios, din conținutul acestora rezultând în mod

indubitabil faptul că între părți a avut loc pe data de 4 iulie 2000 o

altercație, în urma căreia inculpatul C.N. a lovit victima cu palma,

dezechilibrând-o, în cădere, victima M.N. și-a fracturat femurul drept.

Victima a relatat acest incident

martorilor M.G., M.B., M.P., B.V., depozițiile acestora fiind confirmate și de

cele ale martorului ocular I.C., precum și ale martorului N.I.

Relatările acestor martori se complinesc și se

susțin reciproc, făcând dovada modului în care s-a comis infracțiunea de către

inculpat, ele neputând fi înlăturate pentru motive de subiectivism sau

nesinceritate.

De altfel, situația de fapt, astfel

cum rezultă ea din probele testimoniale arătate, este confirmată și de

constatările cuprinse în actele medicale care se coroborează cu celelalte probe

administrate în cauză.

Instanța de judecată a reținut în

mod judicios existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită de

inculpat și rezultatul acțiunii acestuia, decesul victimei.

Rezultatul letal nu a fost urmărit

de inculpat, care nici nu l-a prevăzut, deși trebuia și putea să-l prevadă,

moartea victimei producându-se din culpă.

Ceea ce este însă esențial este că

acest rezultat nu s-ar fi produs fără acțiunea făptuitorului de a lovi victima,

celelalte împrejurări referitoare la existența unui organism tarat asupra

căruia s-a produs agresiunea fiind concurente, iar nu determinante pentru

instalarea morții.

Pentru aceste considerente, Curtea

constată că soluția de condamnare a inculpatului C.N., pentru săvârșirea

infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.,

este legală și temeinică.

Individualizarea pedepsei s-a făcut

cu respectarea prevederilor art. 72 și art. 52 C. pen., instanța de apel dând

eficiență sporită împrejurărilor favorabile inculpatului și aplicându-i

acestuia circumstanțe legale care au condus la reducerea pedepsei la 2 ani și 6

luni închisoare.

Întrucât criticile formulate nu sunt

întemeiate, iar Curtea nu a constatat existența altor motive de casare,

recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat.

Recurentul va fi obligat să

plătească statului și părții civile cheltuieli judiciare.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 193 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 245 din 6 aprilie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Obligă pe inculpat să plătească suma

de 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către intimata partea civilă M.G.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 noiembrie 2004.