ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6012/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 108 din 8

aprilie 2003, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpatul C.D. la 11 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzute de art. 197 alin. (1)

și (3) C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus, dispoziția aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv,

respectiv de la 4 decembrie 2002, la zi.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții vătămate suma de 30.000.000 lei daune morale, cât și la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că la data de 3 decembrie 2002, prin violențe și amenințări,

inculpatul a determinat-o pe minora T.G.A., în vârstă de 12 ani, să întrețină

cu el raporturi sexuale pe cale orală.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 331 din 7 iulie 2003, a respins, ca nefondat, apelul prin care

inculpatul solicita să fie achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., susținând că nu a comis faptele pentru

care a fost trimis în judecată și condamnat.

Împotriva menționatelor hotărâri,

inculpatul C.D. a declarat recurs în temeiul art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen., solicitând în principal ca și în apel achitarea în baza art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât

nu a săvârșit fapta reclamată, iar în subsidiar, reducerea pedepsei, pe care o

consideră prea severă în raport de circumstanțele sale personale.

Examinând hotărârile atacate, în

raport de probele administrate (declarațiile constante ale persoanei vătămate,

actul de constatare medico-legală întocmit în urma examinării victimei,

declarațiile martorilor C.E., C.A.M., V.L.D., B.C., coroborate cu

recunoașterile inculpatului în faza de urmărire penală, rezultă, fără dubiu că

la data de 3 decembrie 2002, în timp ce se afla într-un bar din orașul

Rovinari, unde consumase băuturi alcoolice, inculpatul a acostat-o pe minora

T.G.A., în vârstă de 12 ani, pe care a condus-o la WC-ul localului respectiv,

unde, prin acte de violență și amenințări, a determinat-o să întrețină cu el

raporturi sexuale pe cale orală.

Imediat după comiterea faptei,

victima s-a plâns personalului de serviciu al localului, cât și organelor de

poliție care au procedat la identificarea și prinderea inculpatului, care a

recunoscut infracțiunea comisă.

Faptul că ulterior, respectiv, în

cursul judecății, inculpatul a revenit asupra declarațiilor date la urmărirea

penală nu este de natură să-l exonereze de răspundere penală, întrucât primele

sale declarații se coroborează cu celelalte probe de vinovăție administrate în

cauză.

Referitor la pedeapsa aplicată

inculpatului, se constată că aceasta este just individualizată, la stabilirea

acesteia și a modalității de executare, instanța de fond respectând criteriile

prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen., respectiv, gradul sporit de pericol

social al faptei (inculpatul întreținând raporturi sexuale pe cale orală prin

amenințări și violențe, cu o minoră de numai 12 ani într-un local public) poziția

oscilantă adoptată în cursul procesului penal, cât și împrejurarea că nu posedă

antecedente penale.

Întrucât criticile formulate în

recurs nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă existența unor

cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul declarat de

inculpat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit art. 88 C. pen., va deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada cât a fost arestat preventiv,

respectiv de la 4 decembrie 2002, la zi.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul C.D. împotriva deciziei nr. 331 din 7 iulie 2003 a Curții de Apel

Craiova, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 4 decembrie 2002,

la zi.

Obligă pe recurentul inculpat, să

plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și

onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 decembrie 2003.